DUMA, Zaharia (născut 1781 sau 1783, Brașov – decedat 10 februarie 1811, Brașov), dascăl de psaltichie, învăţător şi diacon. Fiu al lui Gh. Duma şi al Paraschivei, Zaharia Duma a urmat fără îndoială cursurile şcolii de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Brașovului şi ale unei şcoli din București, unde a studiat limba greacă spre a se dedica carierei de preot, cum rezultă din cererea de paşaport din 1799 adresată de tatăl său Magistratului şi aprobată de forul administrativ. La 5 septembrie 1802, Radu Tempea*, directorul şcolar ortodox din Transilvania, trimitea preoţilor din Şchei o propunere de reorganizare a şcolii. Se menţionează numele învăţătorilor avuţi în vedere şi şcolile de perfecţionare cerute pentru desăvârşirea instrucţiei lor. R. Tempea cerea bisericii să ordone lui ZahariaDuma, în caz că „vrea să intre în treapta dăscălii şi după aceea la vremea sa şi în treapta preoţii”, să meargă la Pesta pe spezele negustorului C. Boghici, care plătea 6 florini/lună, şi ale familiei, mama sa contribuind cu 3 florini/lună. Nu ştim dacă ZahariaDuma a studiat la Budapesta. S-ar părea că nu, din moment ce în anul următor iscălea o înţelegere în care se angaja să se instruiască în cântarea psaltică, în dogma şi ritul bisericii ortodoxe. Conform instrucţiei din 16 septembrie 1803 a preoţilor şi curatorilor bisericii din Şchei, semnată de ZahariaDuma, se obliga a merge „necurmat în toate zilele de la 10 până la 12 şi de la 4 ceasuri la 6 la dascălul grecesc să ia mathimă şi să înveţe cântări cu meşteşugul lor, ca să poată ţinea strana pă cum se cuvine”, „să aibă grijă a învăţa tipicul, ca să ştie orânduiala slujbelor bisericeşti şi când se va auzi clopoţelul de acathist trăgând, să aibă a merge spre ajutor preotului”. Era dator să fie prezent la biserică, „cetania şi cântarea să-i fie aleasă, dezlegată şi nepripită, cu evlavie, aşa ca să poată şi el înţelege cele ce ceteşte, cât şi ascultătorii lui… ca să fie bine plăcută şi lui Dumnezeu şi oamenilor,” să nu practice frecventarea cafenelelor, balurilor, comediilor, cârciumilor, vânătorilor, ciubucul, jocul de cărţi, să se ocupe de catehizarea copiilor, să aibă grijă de comportarea lor în biserică, să meargă cu preoţii la slujbe în oraş. Dintr-un memoriu al lui ZahariaDuma către preoţi, datat de editor în septembrie 1803, dar care poate fi datat şi post iulie 1805, întrucât în act se pomeneşte de moartea mamei sale, intervenită la 4 mai 1805, reiese că Zaharia Duma a slujit mai întâi cântăreţ în strana stângă, înlocuindu-l pe Nicolae Radovici după moartea lui, şi în acelaşi timp dascăl normalicesc la şcoala bisericii, cu plată 60 florini/an. În cadrul planului de reorganizare a şcolii din Şchei, propus de Radu Tempea în 1804 şi acceptat de reprezentanţa bisericii, se prevedeau funcţionarea şcolii mai vechi din Şchei, înfiinţarea unei şcoli triviale noi în cartierul Tocile, predarea limbilor germană, maghiară şi greacă. Erau nominalizaţi profesorii: Ioan Barac* (dascălul cel mare, cu un salariu de 200 florini/an), Mihail Munteanu (al doilea dascăl, cu 150 florini/an), Zaharia Duma (al treilea dascăl, pentru clasa I, cu 140 florini/an) şi Nicolae Grid* (dascăl la şcoala trivială de pe Tocile, cu 120 florini/an). ZahariaDuma avea misiunea de a învăţa „pre slovenitori” scris-cititul în limba română, greacă, germană şi maghiară, aritmetică, cântările bisericeşti. Înţelegerea iscălită de preoţii braşoveni nu s-a aplicat, ceea ce a atras reproşurile lui R. Tempea, care cerea explicaţii în 1805. În 1806 preoţii anunţau Magistratul că Zaharia Duma a fost ales diacon şi cereau recomandare pentru sfinţire. Deşi aceasta i-a fost acordată, aşezarea în noile posturi a întârziat, astfel că abia în 1809 ZahariaDuma era instalat în funcţia de diacon. La puţin timp, în 10 februarie 1811 îşi dădea obştescul sfârşit. ZahariaDuma se numără printre cărturarii care au continuat munca de slujitori ai altarului şi bisericii din Şchei.
Referinţe: Bârseanu, Andrei, Istoria, p. 13, 27 a, anexele XXV – XXVI; Muşlea, Candid C., Biserica, vol. II, p. 181, 186-188, 197, 203, 205-206, 315; Bucur-Barbu, Sebastian, Ioan sin Radului Duma Braşoveanu, în Stud. Muzic., X, București, Ed. Muzicală, 1974, p. 173-174; Idem, în Biserica Ortodoxă Română, XCIII (1975), 3-4, p. 377; Catrina, Constantin, Manolache, Mihai, Şcoală şi dascăli de psaltichie în Şcheii Brașovului, în Stud. Muzic., X, București, Ed. Muzicală, 1974, p. 153; Oltean, V. (ed.), Acte, p. 43, doc. 33, p. 48-49, doc. 35 şi 36; Bucur-Barbu, Sebastian, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea şi aportul original al culturii autohtone, București, Ed. Muzicală, 1989, p. 216; Oltean, V., Şcoala, p. 115.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.