BRUMARU, Aurel Ion

BRUMARU, Aurel Ion (născut 2 aprilie 1943, comuna Strâmtura, județul Maramureş), critic literar, eseist, filosof, traducător. Studiile primare le urmează în comuna natală (1950-1957), iar cele secundare la Liceul „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei (1957-1961). Timp de doi ani (1961-1962) frecventează Facultatea de Istorie-Filosofie, Secţia Defectologie a Universității „Babeş-Bolyai” din Cluj. Îşi finalizează studiile universitare la Facultatea de Filosofie, Secţia Psihologie, la Universitatea București (1962-1966). Între 1967 şi 1969 este redactor-colaborator permanent la revista Contemporanul, unde susţine rubrica „Cronică dramatică”, precum şi la Revista Învăţământului Superior din București. În 1969 îşi susţine licenţa în psihologie cu o lucrare originală de psihotehnică a cărei adaptare, sub titlul Despre o psihologie selenară, a fost publicată în 1970 în revista Astra dinBrașov. Între 1965-1969 personalitatea sa a fost puternic influenţată de P. Ţuţea, al cărui discipol devine. Din 1969 şi-a desfăşurat activitatea la revista de cultură Astra din Brașov ca redactor, secretar de redacţie, secretar general de redacţie, redactor şef. Debutează în 1965 în Gazeta  literară cu o recenzie la cartea lui Ion Calovia, iar în 1975 debutează şi editorial cu volumul de antologie Literatură şi cunoaştere (în colaborare cu M. Nadin). Colaborează cu eseuri, cronici literare şi  teatrale, recenzii, de artă, poezie, traduceri, reportaje, interviuri în ArgeşAmfiteatruAlmanahul literarAteneuContemporanulCronicaFamiliaRamuriTransilvaniaTribunaRomânia LiterarăVatraLuceafărulAziCotidianulDreptateaTeatrulTeatrul aziZburătorulSăptămînaLuceafărul Românesc (Canada), Lumea Liberă (SUA), Lumină linăPoesisEuropean Echo. În 1990 îi apare a doua carte Fiinţă şi loc, în care se constată o aplecare a sa spre „filosofia etnică” (Dan Culcer), iar Vasile Gogea constată că  Brumaru Aurel Ion „ridică cu migala unui cartograf meridianele universalităţii naţionale”. În acest demers este „slujit cu discreţie şi fidelitate de o cultură impresionantă, intrând, prin referinţe directe sau indirecte – în dialog calm, lipsit de ostentaţie cu unii dintre marii filosofi ai lumii”. Este autorul unui număr mare de recenzii, semnalând şi comentând numeroase apariţii editoriale. Este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Brașov, primind din partea acesteia în 1996 și 2006 Premiul „Octav Suluţiu” pentru critică literară, respectiv eseu pentru volumele Pariul cu legenda și Despre Ființa românească. ASTRA i-a decernat Diploma de onoare în 1994 și Diploma de excelență în 2012.

OperaVolume proprii – Masca Principelui, eseu pe marginea romanului lui E. Barbu, Cluj, Ed. Dacia, 1977, 128 p.; Fiinţă şi Loc, studii critice, Cluj, Ed. Dacia, 1990, 181 p.; Pariul cu legenda sau viaţa lui P. Ţuţea aşa cum a fost ea, București, Ed. Athena, 1995, 224 p.; Despre Ființa Românească, București, Ed. Viitorul Românesc, 2001; Ființa muzicală, Cluj, Grinta, 2005; Destin deturnat – schiță monografică Mihai Arsene, Brașov, Kronart, 2007; Lecția labirintului. 11 prelegeri de Filosofie a culturii și o Addendă (nouă teme la propunerea studenților), 2012; Forma filosofică, 2017; Apologii & Navigații, 2019; Pustia și călătorul, versuri regăsite (1969-1974), 2019;
Volume în colaborare – Inimi sub steaguri, antologie lirică, selecţia textelor şi alcătuirea culegerii Aurel Ion Brumaru şi Stoie, Nicolae, Brașov, 1975; Literatură şi cunoaştere, antologie, notă asupra ediţiei şi prefaţă de Mihai Nadin şi Aurel Ion Brumaru, București, Ed. Eminescu, 1975, XXVI+318 p.; Wagner, Richard, Pelerinaj la Beethoven, traducere din lb. germană de Hamzea, A., prefaţă de Aurel Ion Brumaru, ed. I, București, Ed. Muzicală, 1977; ed. II, 1979; Flinker, Robert, Prăbuşirea, prefaţă de Aurel Ion Brumaru, București, Kriterion, 1978; Dumitru Radu Popescu interpretat de Ion Băieşu, Aurel Ion Brumaru, Val Condurache, Ed. Eminescu, 1987; Ţuţea, P., Proiectul de Tratat, prefaţă de Aurel Ion Brumaru, Brașov, Ed. Pronto, 1992; Ţuţea, P., Reflecţii religioase asupra cunoaşterii, București, Ed. Nemira, 1992, ediţie îngrijită de Aurel Ion Brumaru; Brenciu, Mircea, Cartea albă a securităţii poetului (1976-1995), postfaţa Aurel Ion Brumaru, Brașov, Ed. Astra, 1995; Repere ale gândirii românești, în colaborare cu Vasile Gogea, Cluj, Grinta, 2003; traduceri – Tamasi Aron, Blazonarzii, București, Ed. Kriterion, 1980, 407 p. (în colaborare cu Hamzea, A.).
Referinţe: Manu, Emil, Masca principelui,  în Săptămâna, nr. 347, 1977; Moraru, Cornel, Monografia unui roman, în Astra, 107, 1977; Piru, Al., Masca Principelui, în Luceafărul, 28, 1977; Popa, Constantin M., Masca Principelui, în Ramuri, nr. 7, 1977; Ulici, L., Relaţia critică,  în România Literară, nr. 34, 1977; Vlad, Ion, Inscripţii la o carte de istorie, în Tribuna, nr. 28, 1977; Culcer, Dan, Serii şi grupuri,Ed. Cartea Românească, 1981, p. 82-92; Piru, Al., Debuturi, Ed. Cartea Românească, 1981, p. 60-62; Brașovul Literar și Artistic, 1986, p. 43; Rachieru, Adrian, Drumul şi casa. Accente, în Orizont, 39, nr. 14, 8 apr. 1988, p. 2-3; Grigurcu, Gheorghe, Artă şi idee, în Dreptatea, 372, 21 mai 1991; Marino, A., Cultura paralelă, în Jurnalul literar, 31-34 (1991); Ulici, L., Prima verba, vol. 3, Timişoara, Ed. de Vest, 1991, p. 237-238; Gogea, Vasile, O geografie spiritualăa fiinţei şi locului, în Astra, nr. 1-2, 1992, p. 18; Plămădeală, A., Pariul cu legenda…., în TR, nr. 45-48, 1996; Sâmpetrean, Viorel, Biografia călinesciană a lui P. Ţuţea, în Azi (Feţele culturii), nr. 208, 1996; Istrate, P., Aurel Ion Brumaru-55 de ani, în Cuget românesc, nr. 259, 3 apr. 1998, p. 4; [Aurel Ion Brumaru], în Astra, editată de Consiliul judeţean, nr. 2, 1998; Sasu, Aurel, Dicţionarul Biografic al Literaturii Române, Ed. Paralela 45, 2006; Popa, Marian, Istoria Literaturii Române de azi pe mâine, București, Ed. Semne, 2009; Crăciun, Boris, Crăciun-Costin, Daniela, Dicţionarul scriitorilor români de azi, Iași, 2011; Kristinka, Alina, DARC. Literatura Română. Dicționarul autorilor români contemporani, Ploiești, Ed. ARIAL, 2013.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.