GORGIAS, Johann II (născut 1768, Brașov – mort 16/28 decembrie 1841, Botoşani), farmacist. Născut într-o familie înstărită, a absolvit şcoala latină din oraşul natal, căpătând o instrucţie solidă, care i-a permis în timp să asimileze nu mai puţin de şapte limbi. După terminarea şcolii, s-a angajat pentru a deprinde meseria de spiţer în farmacia lui Johann Becker, unde lucrează între anii 1783-1788. Ca farmacist peregrinează şi în alte oraşe pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele, stabilindu-se în cele din urmă la Iași. K.K. Klein presupune că Johann Gorgias nu este aceeaşi persoană cu ucenicul de farmacie, despre care Andreas Wolf* relatează că ar fi lucrat în farmacia curţii domneşti din Iași. Johann Gorgias a fost angajat o perioadă la farmacistul francez Geofroy, care, impresionat de cinstea şi loialitatea lui şi neavând moştenitori, i-a lăsat la moarte, în 1792, întreaga avere. Din cauza climei nesănătoase a Iaşilor, oraş aşezat în zona mlăştinoasă a Bahluiului, dar şi ca răspuns la invitaţia adresată de ,,Domnul Baron Theodor de Mustaţă”, s-a mutat în anul următor (1793) la Botoşani, unde a rămas până la moarte. La 9 iunie 1813 domnitorul Moldovei, Scarlat Calimachi îi întăreşte printr-o carte domnească dreptul de a ţine spiţerie în Botoşani (prima din oraş), permiţându-i a avea 15 angajaţi de peste hotare, scutiţi de ,,tot birul visteriei şi de orice alte dări şi havalele”. Până în 1813 rămâne singurul farmacist şi medic atestat la Botoşani, an în care spiţerul Xavier Neuman cere şi primeşte dreptul să deschidă o nouă farmacie. Prin hrisovul lui Ioniţă Sandu Sturdza din 8 noiembrie 1822 se porunceşte încetarea activităţii noii farmacii concurente, înfiinţată prin bunăvoinţa domnitorului Scarlat Calimachi, doar Johann Gorgias având dreptul de a avea farmacie (,,să aibă a fi numai a sa spiţărie”). În 1818, când a izbucnit epidemia de ciumă, Johann Gorgias a lucrat cu puteri supraomeneşti împotriva acestui flagel, limitându-i efectele nefaste. Pentru a-i proteja pe cei sănătoşi a instituit carantina în oraş, închizându-l pentru străini. Cei bolnavi au fost internaţi în spital, suspecţii de boală au fost şi ei izolaţi, iar celor sănătoşi li s-au dat sfaturi preventive. I-a vizitat zilnic pe cei bolnavi, insuflându-le curaj şi oferindu-le medicamente şi mâncare din banii săi. De două sau trei ori pe săptămână trimitea rapoarte despre stadiul epidemiei oficialităţilor din Cernăuţi şi guberniului din Galiţia, care au luat măsuri pentru ca boala să nu se extindă în Imperiul Habsburgic. Mai multe ,,decrete de laudă” pe care le-a primit atestă spiritul său de sacrificiu în acele împrejurări dramatice. Din însărcinarea agenţiei ,,imperiale regale austriece”, i s-a acordat încă din 1793, ca supus austriac în Moldova, funcţia de staroste, un fel de viceconsul onorific austriac, având datoria de a reprezenta pe supuşii austrieci înaintea judecătoriilor moldovene. Apăra şi interesele supuşilor francezi, ruşi, prusaci şi englezi aflaţi în provincie, iar când a izbucnit revoluţia grecilor eterişti, în 1821, cetăţenii moldoveni şi străinii aflaţi în dificultate au beneficiat permanent de sprijinul său. A împiedicat ,,nedreptăţile şi faptele lor [eteriştilor] arbitrare şi îi opri de a comite barbarii faţă de cei de altă opinie”, după cum se consemnează în necrologul publicat la moartea sa într-un ziar braşovean. Multe oraşe au fost arse de eterişti sau de turci în acele împrejurări, însă botoşănenii au fost scutiţi de această soartă şi datorită energiei lui Johann Gorgias. În 1821 i-a murit soţia, Rosalia, fiica medicului Johann Ziegler din Botoşani, braşovean de origine. În acelaşi an i-a murit şi mama, pe care încă n-o îngropase când turcii l-au obligat să organizeze un banchet şi să petreacă cu ei. La 8 noiembrie 1822 domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza i-a reînnoit dreptul de a ţine farmacia, scutindu-l de impozite: ,,ca socotit fiind Domnului întru stările cele de bun neam a pământului acestuia (…) de a scuti toate bucățile ce va avea drepte ale sale, oi, stupi sau râmători şi vinul din adevăratele viile sale”. Domnitorul consideră că Johann Gorgias a adus ,,cu adevărat pururea slujbă osârdnică şi cu mărturisită vrednicie spre obşteasca mulţumire a locuitorilor”. I s-a cerut însă să fie ,,cu căzuta sârguinţă spre a avea doftorii bune şi curate cu toată îndestulare, urmând şi vânzarea lor cu preţul cuviincios, fără asuprirea lăcuitorilor orăşăni’’. În 1823, printr-un hrisov domnesc, a fost ridicat la rangul ,,de boier moldovan de clasa întâia”. Împăratul Francisc I i-a acordat în 1830 ,,medalia mare austriacă de aur civilă, de onoare”, înmânată public, într-un cadru solemn. La 15 septembrie 1835 s-a desfăşurat ,,în sala caselor Dumisale Johann Gorgias” şedinţa dealegere a preşedintelui şi comitetului Eforieiobştii boierilor şi negustorilor din Botoşani. Şedinţe similare au avut loc tot în casa sa la 1 noiembrie 1836 şi la 28 noiembrie 1837. Cu aceste ocazii îl găsim menţionat printre alegători, cu rangul de “dvorenin”. În 1836 a cerut să fie scutit de slujba Agenţiei, invocând motive de sănătate, iar după multe insistenţe a obţinut eliberarea din funcţie, împreună cu mulţumirile cuvenite şi un ,,decret de laudă”. La înmormântare, pe ultimul său drum, Johann Gorgias a fost însoțit de numeroşi boieri, dar şi de pompieri, jandarmi, oameni simpli, practic de aproape întreaga populaţie a oraşului Botoşani. Toţi îl plângeau ca pe un ,,tată binefăcător, prieten şi sfătuitor’’. Preotul evanghelic care l-a îngropat a notat în protocolul morţilor: „a murit pe 14/26 decembrie 1841 şi a fost înmormântat pe 18/30 decembrie 1841 (…) care a fost ridicat la rangul de boier (…) născut în Brașov, 73 de ani, văduv, a murit de bătrâneţe. Un om cu multe merite”. Artur Gorovei susţine că ar fi murit pe 16/28 decembrie 1841. Din căsătoria cu Rosalia a avut 9 copii, din care numai trei au avut o viaţă mai lungă, două fiice şi un fiu. Una din fiice, Anna, s-a căsătorit cu Johann Binder (Bendel) von Lengefeld, originar din Brașov. Născut pe 29 septembrie 1802 (după K.K. Klein şi 1801 după A. Gorovei), el şi-a terminat studiile la Viena şi o perioadă a activat la Craiova, iar în 1827 a venit la Botoşani în farmacia lui Johann Gorgias, pe care a şi cumpărat-o mai târziu. Pe 8 iunie 1855 Johann Binder a vândut farmacia ginerelui său, Emerich Hajnal de Varad. Atât Johann Gorgias, cât şi Johann Binder au jucat un rol important în organizarea bisericii evanghelice din Moldova, Botoşanii fiind o filială a bisericii evanghelice din Iași. Johann Binder a murit la 5 decembrie 1865, lăsând cinci fiice, care s-au căsătorit fiecare cu câte un farmacist: Amalie, căsătorită cu Jean de Rossignon, Karoline, căsătorită a doua oară cu Franz Linde von Lindenthal din Siret, Mathilda cu Rudolf Führer din Dorohoi, Natalie cu Anton Lochmann von Muelz din Iași, iar Emeline cu secuiul Emerich Haynal de Varad, care în timpul revoluţiei de la 1848 s-a refugiat din Târgu Mureş în Moldova. Ultimii doi soţi au avut 14 copii. Cea de-a doua fiică a lui Johann Gorgias, Catinca, s-a căsătorit mai întâi cu dr. Jeschki din Focşani, iar a doua oară cu Argenti, consulul olandez din Galaţi. Fiul lui Johann Gorgias, Enachi Gorgias s-a căsătorit cu Elena Pisoski din Botoşani şi a avut o fiică, Elena, căsătorită cu Iorgu Hîrlescu din Fălticeni şi împreună au avut un fiu pictor. A. Gorovei, în monografia oraşului Botoşani, susţine că farmacia întemeiată de Johann Gorgias exista şi în perioada interbelică, având firma ,,Farmacia Curţii, E. Haynal Succesori’’.
Referinţe: Wolf, Andreas, Beiträge zu einer statistisch-historischen Beschreibung des Fürstenthums Moldau, 1805, p. 213; [Necrolog], în Siebenbürger Wochenblatt, Brașov, 22 ian. 1842; Angelescu, Nicolae I., Acte şi documente din trecutul farmaciei în Țările Româneşti, București, 1904, p. 173–187; Cazacu, Petre, Constantinescu-Frunză, Ion, Material documentar pentru rezolvirea chestiunei farmaciilor în România, București, 1916, p. 99, 178, 190–191; Gorovei, Artur, Monografia oraşului Botoşani, Fălticeni, 1926, p. 121-126 [sunt publicate amănunte despre familia sa, care ne-au permis întocmirea arborelui genealogic, precum şi traducerea necrologului apărut la moartea sa în ziarul braşovean mai sus menţionat], p. 168 [fotografie în care Johann Gorgias apare împreună cu soţia sa], p. 282, 284-288 [sunt publicate mai multe documente referitoare la Johann Gorgias]; Sächsische Bojaren, în Deutscher Kalender für Rumänien, 1930, p. 136-149; Klein, K. K., Von sächsischen Badern, Wundärzten und Apothekern in der Moldau, în SBV (Siebenbürgische Vierteljahrschrift, nr. 3, iul. – sept. 1936, p. 239-242; Huttmann, Medicina, p. 107, fig. 124; Fabritius Guido (ed.). Beiträge zur Geschichte der deutschen Apotheken und Apotheker in Siebenbürgen, Drabenderhöhe, 1986, p. 284–285; Grigoruță, Sorin, Din viața și activitatea unui spițer botoșănean. Johann Gorgias (1768-1841), în AȘUI, s. n., Istorie, tom IX, 2014.
Traducerile din limba germană au fost făcute de Gabriela Gyenge, iar la redactarea acestui articol a colaborat şi Nicoleta Mureşan.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.