Astăzi recomandăm „Micul dejun al campionilor” de Kurt Vonnegut.
Publicat în 1973, cel de-al șaptelea roman al lui Kurt Vonnegut, conceput sub forma unui comentariu caustic – și înzestrat cu un spirit ludic nesecătuit –, poate fi văzut ca încununarea artistică a tuturor obsesiilor și frământărilor autorului legate de aspecte precum societatea americană, viața contemporană, istorie, religie, politică, menirea artei, condiția demiurgică a artistului, sexualitate, suicid, rasism, capitalism, liberul arbitru ș.a. Ferindu-se de la bun început să creeze iluzia veridicității, autorul se inserează în mod repetat în text, prefațând romanul cu mărturisirea că, prin acesta, dorește să își facă un cadou cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani, intenționând să își golească mintea de tot ceea ce a acumulat de-a lungul anilor, pentru a ajunge la nivelul originar al gândirii umane, eliberat de tipare de gândire și de precepte morale, sociale, culturale. Desigur, ironia acerbă, umorul negru și tonul de zeflemea, propensiunea spre a arunca totul în derizoriu, înalță o barieră între cititor și naratorul necreditabil, astfel încât intențiile scriitorului sunt dificil de decodat: cert este că Vonnegut nu se dă în lături de la a sancționa, cu sarcasmul și verva sa persiflantă, tot ceea ce-i iese în cale, exprimându-și crezul că lumea este lipsită de ordine și că misiunea noastră este de a ne adapta la cerințele haosului.
Cu toate că scriitura este cât se poate de simplă și concisă, cu fraze limpezi și idei expuse succint, și este însoțită de peste 100 de desene ale autorului înfățișând, în cea mai mare parte, elemente neînsemnate ale vieții cotidiene – ceea ce-i conferă romanului, în mod ironic, caracterul unei lucrări didactice destinate unei entități nefamiliarizate cu viața pe Pământ – „Micul dejun al campionilor” este un roman imposibil de rezumat în termeni simpli, iar savoarea sa constă tocmai prin faptul că oferă o perspectivă insolită asupra acelor aspecte ale vieții care au devenit atât de comune, încât practic s-au evaporat din câmpul nostru vizual. Iar, pe lângă îndemnul de a deschide mai bine ochii, cartea lui Vonnegut, în ciuda viziunii sale apocaliptice, reprezintă totodată un memento de a ne mai și descreți, din când în când, frunțile.
Romanul a apărut în 2019, la editura Art, în traducerea lui Carmen Pațac. La Biblioteca Judeţeană Braşov cartea este disponibilă atât la sediul central, cât și la filialele 1, 2, 3 și 5. Lectură plăcută! vă doreşte Vlad Babei.