Voluntar pentru citit – Vlad Babei recomandă

Recomandarea de săptămâna aceasta este „Memoriile unui antisemit”, volumul de povestiri al lui Gregor von Rezzori, important scriitor de limbă germană născut în Bucovina, la Cernăuți, cu două luni înainte de declanșarea primului război mondial (în treacăt fie spus, autorul a studiat pentru o scurtă vreme și la Brașov, la liceul „Johannes Honterus”). Volumul a fost publicat în 1979 și a apărut pentru prima dată în traducerea românească a Catrinelei Pleșu în 1994, la editura Kriterion. În 2008 și, respectiv, 2015, a fost reeditat la editura Humanitas. Acesta poate fi împrumutat de la sediul central al bibliotecii județene din Brașov, precum și de la filialele 2, 3 și 5.

Desigur, un astfel de titlu provocator și capabil să stârnească controverse precum „Memoriile unui antisemit” poate induce oricărui cititor de bună credință o oarecare repulsie sau măcar un sentiment de neliniște, însă „antisemitul” lui von Rezzori, personaj ce împarte o seamă de afinități biografice cu autorul, nu este niciodată descris ca fiind mânat de o teamă sau ură inexplicabilă pentru evrei, asemenea persoanelor în mijlocul cărora a crescut. Fiul unei nobile familii austriece cu origini în aristocrația italiană, protagonistul celor cinci povestiri care alcătuiesc volumul (povestiri strâns legate între ele tematic, dar care pot fi citite și independent – ceea ce amintește de modul în care Bogdan Alexandru-Stănescu și-a construit debutul în proză, „Copilăria lui Kaspar Hauser”) apare ca o minge de ping-pong prinsă în jocul paletelor a două mari forțe: pe de o parte, acesta este asaltat de un semeț sentiment de apartenență la o castă nobilă și generatoare de prejudecăți, infuzat de măreția și de gloria apusă a fostului Imperiu Austro-Ungar și, pe de altă parte, de curentul antisemit specific Zeitgeist-ului, a cărui virulență avea să atingă în curând cote paroxistice. Captiv în mijlocul acestui joc dement, Arnulf manifestă în toate relațiile sale cu evreii un soi de fascinație incertă, o uimire maladivă care-l determină să-i privească pe aceștia printr-un filtru exotic ce conduce invariabil la ostracizare. Gregor von Rezzori arată astfel – într-un stil ironic și auto-depreciativ – că, deși personajul său n-a fost unul dintre huliganii scelerați care s-au dedat în epocă la îngrozitoare acte de mârșăvie împotriva evreilor, acesta – și alții ca el – au făcut posibile ororile Holocaustului printr-o pasivitate, în fond, complice, precum și prin tendința inerentă spre raportare la evreu ca la Celălalt, un element alogen care declanșează sentimente de teamă și nesiguranță.

În fiecare dintre cele cinci povestiri constituente, alter ego-ul lui von Rezzori ajunge să își confrunte convingerile adânc inoculate de mediul în care a crescut și să caute, cu sfială și stângăcie, o modalitate de coexistență printre cei față de care a fost învățat să se creadă superior. De la tânărul Wolf, fiul unui medic evreu din Bucovina, a cărui prietenie îi generează protagonistului în copilărie și primul conflict interior legat de prejudecățile sale ereditare față de evrei și până la evreicele de care se îndrăgostește în București și Viena sau, în cele din urmă, la evreica cu care se căsătorește, existența lui Arnulf stă mereu sub semnul unei ciocniri violente între fidelitate – valoare prețuită suprem de tatăl său – și dorința plină de răzvrătire de a depăși o mentalitate care a supraviețuit prin ruinele unui lumi devastate de primul război mondial.

În fine, dincolo de dilemele morale pe care le ridică volumul lui von Rezzori, cartea merită citită și pentru limbajul literar cizelat al autorului, de o forță expresivă cu adevărat seducătoare (mi-a amintit, de foarte mule ori, de frazele hipnotice și îmbietoare ale lui Proust), limbaj valorificat printr-o seamă de descrieri minunate ale unui Bucovine prea puțin ilustrate în literatură cu asemenea talent evocator, la care se adaugă descrieri la fel de remarcabile ale unui București interbelic pestriț, al contrastelor (sau, în termenii mai direcți ai autorului, ale acestui „gunoi al modernității”) ori ale unei Viene confuze, aflate în preajma Anschluss-ului.

A recomandat Vlad Babei, voluntar pentru citit.