Astăzi am ales drept recomandare de lectură romanul „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao”, de Junot Díaz
Nu vreau să mă pripesc cu una din acele afirmații exaltate, necugetate și nefiltrate prin prisma unei distanțe temporale și emoționale ce se impune în aprecierea (pe cât posibil) obiectivă a unui produs artistic – în plus, mai sunt încă câteva luni până la finalul anului –, însă nu-mi fac mari speranțe de a mai putea descoperi prea curând, cel puțin anul acesta, un roman cu care să pot simți că rezonez atât de intens (și aici nu mă refer doar la povestea în sine, ci la întreaga structură a romanului, atât de ingenios construită) precum „Scurta și minunata viață a lui Oscar Wao” a lui Junot Díaz.
Publicat în 2007 și încununat cu prestigiosul premiu Pulitzer, romanul lui Díaz reușește să comprime în mai puțin de 400 de pagini istoria tragică a trei generații ale unei familii dominicane și, prin intermediul acesteia, să ofere o viziune panoramică a vieții poporului dominican de-a lungul secolului XX și până-n prezent, la acestea adăugându-se și o explorare a experiențelor diasporei dominicane din Statele Unite ale Americii. Astfel, deși titlul romanului poate sugera unui potențial cititor că întâmplările vor fi relatate din perspectiva personajului titular sau că acțiunea se va concentra în jurul său, cititorul va afla rapid, încă din primele pagini, că memorabilul Oscar, tânărul supraponderal care nutrește o obsesie maladivă pentru literatura și filmele SF și fantasy, jocuri video și fete (care-l ridiculizează și-l resping întotdeauna cu brutalitate datorită aspectului fizic și inadaptării sale sociale), cu puternice aspirații literare și aproape mereu aflat pe pragul unor psihoze maniaco-depresive, nu este decât unul dintre numeroasele personaje excepționale și nefericite ce alcătuiesc saga familiei de León (familie ce dispune de unele dintre cele mai puternice și bine conturate personaje feminine pe care le-am întâlnit într-o operă literară), care este bântuită de necruțătorul blestem fukú.
A dezvălui modul în care se încrucișează numeroasele fire narative de-a lungul romanului ar însemna să răpesc din plăcerea cititorului de a descoperi pe cont propriu și aprecia arhitectura complexă a cărții; fără să intru în detalii, mă voi rezuma la a menționa că istoria Republicii Dominicane și, în general, modul în care ne raportăm la evenimente istorice reprezintă teme centrale pentru Díaz, iar romanul este dotat cu o rețea de note de subsol menite să-l familiarizeze pe cititor cu aspecte ce țin mai ales de regimul totalitar al lui Rafael Trujillo, însă atenția naratorului se concentrează mai mult pe acele personalități din afara istoriei oficiale a dictaturii, destabilizând ierarhiile și raporturile recunoscute de putere pentru a da glas personajelor istorice care au contribuit la destrămarea regimului, oferind astfel o altă perspectivă istorică asupra anilor de teroare din timpul conducerii dictatorului. Farmecul lecturii este conferit în bună măsură de oralitatea naratorului necreditabil – limbajul literar, prețios se topește într-un amalgam amețitor de registre lingvistice și dialecte – și totodată de pastișarea a numeroase benzi desenate, romane SF și fantasy, narațiunea abundând în aluzii aparținând culturii geek. Astfel, măiestria lui Díaz constă în capacitatea sa extraordinară de a sintetiza cu ușurință stiluri narative, pastișe și parodii literare, de a împleti istoria cu ficțiunea, realitatea cu fantasticul, experiența individuală cu cea colectivă, discursul sobru, cvasiacademic cu cel expresiv, colorat, dând naștere unui roman enciclopedic care, în ciuda amplorii sale tematice și formale impresionante, se poate citi pe nerăsuflate.
Romanul a fost tradus de către Daniela Rogobete și publicat la editura Polirom în 2008. În cadrul Bibliotecii Județene „George Barițiu”, îl puteți găsi la sediul central și filialele 2, 3 și 5. De asemenea, sediul central dispune și de varianta originală în limba engleză.
Recomandare de lectură de Vlad Babei, voluntarul nostru pentru citit!