Recomandarea de săptămâna aceasta este cel de-al doilea roman al scriitorului bosniac Aleksandar Hemon, „Proiectul Lazarus”, finalist în anul 2008 al premiilor National Book Award și National Book Critics Circle Award. Romanul a fost tradus în limba română de Dan Sociu și a apărut inițial în 2011 la editura Polirom, iar în 2019 a fost retipărit la editura Black Button Books; poate fi împrumutat atât de la sediul central, cât și de la filiala 2.
Romanul lui Hemon debutează cu o atmosferă calmă profund înșelătoare: în Chicago-ul anului 1908, un tânăr imigrant evreu pe nume Lazarus Averbuch – supraviețuitor al pogromului de la Chișinău – se îndreaptă de la locuința sa mizeră din ghetou, unde trăiește împreună cu sora sa, Olga, spre centrul orașului, în căutarea domiciliului șefului poliției, George Shippy. După ce bate la ușa acestuia și este alungat, sub privirea scrutătoare și circumspectă a menajerei, se plimbă senin și confuz pe străzile din apropiere, plutind impasibil ca o fantasmă, își cumpără câteva bomboane dintr-o prăvălie și revine la casa lui Shippy – de data aceasta, îi este permisă intrarea, îl întâlnește pe acesta, dar într-un moment de panică nejustificată, șeful poliției îl imobilizează și-l omoară, lăsând în încăpere o perdea groasă de fum, ce va înghite cu sine motivul morții lui Lazarus, moarte ce amenință să inflameze paroxistic tensiunile xenofobe și revoltele anarhiste din acea perioadă.
Cel de-al doilea capitol trădează așteptările cititorului: povestea lui Lazarus este amânată, pentru ca romanul să își schimbe brusc coordonatele narative sau, mai degrabă, să își dezvăluie rotițele care îi alcătuiesc mecanismul. Naratorul romanului propriu-zis nu este o instanță anonimă, obiectivă, autoritară și omniscientă, așa cum vocea primului capitol sugerează; naratorul se dovedește a fi Vladimir Brik, un scriitor bosniac stabilit în America începutului de secol 21, atras de povestea lui Averbuch pe care o descoperă într-un ziar. Acesta se decide s-o exploreze în profunzime și să o imortalizeze într-un roman, dar pentru aceasta hotărăște că trebuie să reconstituie personal traseul parcurs de Averbuch din Moldova spre Chicago. După ce obține o bursă, acesta îl invită pe unul din vechii săi prieteni din Sarajevo, Rora, un fotograf cu o apetență molipsitoare pentru povestiri de război și bancuri cu personajele comice arhetipale ale umorului bosniac – Mujo și Suljo – într-o odisee de coșmar, a regretelor, a durerii și a amărăciunii prin Cernăuți, Lvov, Chișinău, București și, în fine, Sarajevo.
Desfășurarea capitolelor ia forma unui un zig-zag amețitor între evenimente ficționale și istorice, între o Americă de început de secol 20, erodată de tensiuni sociale, politice, înveninată de rasism și xenofobie, și una contemporană, paralizată încă de evenimentele de pe 11 septembrie 2001, la fel de dezbinată și haotică, ce pare să nu fi învățat nimic din experiența istoriei, între un Vest înșelător, uniformizant și steril și un Est amorțit, neguros, incomprehensibil și fals-reconfortant pentru cel care-și caută rădăcinile, între dramele sângeroase ale istoriei și tragediile individuale. Roman postmodern construit pe paralelisme, analogii, procedee metaficționale, meditație ironică pe teme identitare, morale și istorice, „Proiectul Lazarus” reprezintă o lectură antrenantă, brăzdată de umor negru, neliniște și, poate cel mai vizibil, de multă durere.