Ştiinţă cu orice preţ?

Recent, am fost la Centrul de informare turistică din clădirea renovată a fostei policlinici şcolare (vizavi de terenul de sport de la Liceul Şaguna). Obişnuiesc să mă uit pe materialele de prezentare pe care le au, ghiduri, pliante, albume turistice despre Braşov şi România. Am înhăţat un pliant despre Parcul Naţional Piatra Craiului, sperând în secret, recunosc,  să descrie şi acolo despre sanctuarul urşilor. Am fost dezamăgită, dar am găsit alte informaţii. Cu toate acestea, lectura nu mi-a fost utilă fiindcă textul era scris într-un limbaj ştiinţific puţin accesibil mie, adică unui profan. Dau un exemplu de la capitolul Geologie: „Brecia calcaroasă din material recifal resedimentat formează jumătatea inferioară a marelui pachet de calcare a Pietrei Craiului. Din cei 1050 de metri grosime a stivei de calcare, 500 de metri sunt formaţi din această rocă, restul fiind compus din calcare albe de platformă. Limita litologică dintre cele două tipuri de calcar este clar vizibilă de-a lungul versantului vestic – Brâul de Mijloc”. Este un fragment care mi-a depăşit capacitatea de înţelegere, admit. Ce nu pot pricepe este ce caută asemenea expuneri greoaie şi inaccesibile  într-un text de mărimea unei broşuri turistice.  Ce rost au? Dacă dorim să redactăm tratate ştiinţifice, se schimbă lucrurile, sunt lucrări cu un alt caracter, dimensiuni, public cititor ţintă. Dar într-o lucrare de dimensiuni mici, nu au sens. La fel cum anumite expoziţii din muzee, permanente sau/şi itinerante, adoptă un limbaj imposibil, greu de citit, darămite de pătruns şi înţeles, care face şi pe profesioniştii domeniului, absolvenţi de istorie, să se îndepărteze, simţindu-se de-a dreptul idioţi. Parcă sunt făcute să înstrăineze amatorii, nu să îi apropie de natură/istorie. Sincer, cred că trebuie să ne adaptăm limbajul, să ne facem înţeleşi, nu să ne izolăm în turnul de fildeş al specializării, chiar dacă este semnul profesionalismului.