Romanțele bunicilor

Vă amintiți că în copilărie, bunicilor voștri, când ascultau emoționați romanțele Ioanei Radu, li se umezeau ochii și le înflorea zâmbetul pe chip?! Pe vremea aceea, eu, o puștoaică, nu prea prețuiam cântecele bunicii. Dar am trăit sentimentul melancoliei și al frumuseții romanțelor vinerea trecută, când am avut o ședință de meloterapie la căminul pentru vârstnici din cartierul Noua. De șase săptămâni am început o colaborare cu Direcția de Servicii Sociale, care ne-a cerut și rugat să oferim servicii de bibliotecă vârstnicilor din căminul din Noua. Astfel, împreună cu colega mea, Ioana Căpățână, am început săptămânal să mergem în cămin, să citim, să ascultăm, să discutăm. Am descoperit cu plăcere persoane cu o bucurie rară a vieții, cu probleme de viață, cu dureri, dar care savurează câteva ore petrecute în compania cărților sau a muzicii. Literatura și muzica îi inspiră, îi alină, îi îndeamnă la confesiuni, comentarii, visare sau pure amintiri. Simt o nevoie acută de a vorbi, împărtăși și de a fi ascultați, pentru a alunga singurătatea. Melodiile audiate i-au făcut să își reamintească versurile, să cânte, să murmure versurile, cu gândul la clipele frumoase din viață, i-au liniștit, iar la sfârșit am întâlnit aceeași privire, precum a bunicii mele, de bucurie și plăcere că au auzit ceva drag și scump sufletelor lor. Pentru noi, bibliotecarii, a fost un moment de descoperire a frumuseții acestui gen muzical și de reconfirmare a puterii muzicii asupra firii omenești.