Mesajul plastic începe cu o pată de culoare

Când în jur totul se destramă și lumea pare a fi din ce în ce mai răsturnată și nesigură, există oare o formă singulară de a educa imaginația, de a o stimula permanent, astfel încât să producă noi discursuri artistice care să devină în timp comentarii asupra lumii înconjurătoare?

Unul dintre aceste forme de discurs artistic este fără îndoială arta plastică. Arta plastică are propriile reguli pe care profesoara de pictură și grafică Mihaela Modâlcă le cultivă și le încurajează permanent, atât în cadrul cursurilor de pictură de la Școala Populară de Artă „Tiberiu Brediceanu” Brașov, dar și printr-o activitate extra-curriculară susținută, manifestată sub forma taberelor de creație ajunse deja la un număr impresionant de ediții. Prin intermediul taberelor de creație, care sunt de fapt ateliere prelungite, se dezvoltă în primul rând respectul față de valorile cultural-artistice , valori pe care mulți le-au uitat sau le-au înlocuit cu false valori, independente de adevărata natură a voinței lor.

Aceste valori se regăsesc în fiecare dintre lucrările realizate de cele patru eleve prezente în expoziția Expresivități cromatice: Teodora Popescu, Iulia Rădulescu, Mara Stroiescu și Denisa Tonca. Lucrările expuse în spațiul „Galeriei de pe Scară” a Bibliotecii Județene George Barițiu Brașov sunt diverse, atât prin tematica abordată, cât și prin modalitatea de raportare la limbajul plastic. Se poate observa cu ușurință un punct comun în ceea ce privește legătura dintre mesajul plastic și forța de expresie a fiecărei creatoare în parte.

O primă lucrare ce iese în evidență în sensul acesta este “Tuburi de culoare” (creion/hârtie) a elevei Iulia Rădulescu. Tendința Iuliei către “jocul” cu detaliul, grija pentru detaliul plastic este încurajată de profesoara ei Mihaela Modâlcă și devine extrem de importantă în cazul ei, după cum se poate observa și din cea mai recentă lucrare : Ambalaj. Totodată tânăra artistă manifestă un interes deosebit în plan cromatic pentru culorile vii, debordând de curaj, ea nu se cenzurează în privința combinațiilor de culori calde și reci subliniind prin intermediul lor o metamorfoză a naturii (Floare albastră, Vulturul).

Lucrările Denisei Tonca radiografiază o lume singulară, care pare știută și simțită numai de ea. Lucrări precum : Dragonul, Păunul sau Peisaj din Poiana Mărului reușesc să comunice cu noi inclusiv la un nivel senzorial și care, se apropie pe alocuri de mistic. Dimensiunea mistică pe care Denisa o supune atenției publicului vine ca o vindecare a celor care au uitat să caute bucuria în lucrurile cele mai mici, tot așa precum roșul nuanțat din lucrarea ei Trandafiri amintește de grădinile japoneze și de un anumit ritual al regăsirii iubirii. De altfel, nuanțele sunt cele care o provoacă pe creatoare, în sensul în care ea caută întotdeauna cea mai bună formulă plastică, fapt ce o diferențiază de oricare alt demers artistic al colegelor ei de atelier.

În cazul Marei Stroiescu este evidentă tendința către explorare, către aducerea în prim-plan a unor “tărâmuri” ascunse. Propria viziune asupra subiectului abordat este întotdeauna marcată de o decizie bine structurată a graniței dintre elementele vizibile și cele invizibile. Un exemplu în acest sens este lucrarea Peisaj marin. Încă de aici se detașează tendința sa către explorare. Aparent restrâns, golful pe care ea alege să-l reprezinte cu o barcă în planul apropiat, invită la o evadare calculată care sintetizează de fapt nevoia fiecăruia de libertate. Libertatea este o temă pe care tânăra artistă o preferă, fie că realizează peisaje, compoziții sau reprezentări ale lumii necuvântătoarelor (Calul , Pisica).

La Teodora Popescu se poate constata o receptivitate aparte, dublată de o tendință pronunțată către reprezentarea cât mai fidelă a realității, aproape în sens fotografic. Lucrările ei Memoria timpului sau Natură statică prezente în cadrul expoziției invită privitorul să chestioneze în permanență ceea ce vede, să vină cu propriile sale interpretări. Totodată iese în evidență o dimensiune realistă. Această dimensiune realistă orientată către planul imediat poate fi regăsită în lucrări precum : Portret, Floarea soarelui. Dacă vorbim de peisaje putem observa o anumită ritmicitate a planurilor și o trecere subtilă dar încărcată de forță între zone estompate și zone reliefate în culoare.

Într-o lume în care puritatea și sensibilitatea par uneori de negăsit, într-o lume în care nu mai avem timp să ne oprim asupra lucrurilor care contează cu adevărat, nu avem altă șansă decât a ne educa vizual, pentru că un lucru rămâne valabil indiferent de vremurile în care se constituie o grupare artistică : mesajul plastic începe cu o pată de culoare!

Text de Alina Muşina