Ferește-mă, Doamne, de prieteni!

Biblioteca Națională a României a tras un nou semnal de alarmă. În baza unei decizii recente din anul 2013, Ministerul Culturii preia în administrație alte spații ale bibliotecii, parterul și mezaninul care găzduiesc evenimente, expoziții, precum și săli de lectură. Astfel, accesul publicului va fi blocat și Biblioteca Națională împiedicată să își îndeplinească misiunea ei. Atitudinea ministerului este cel puțin surprinzătoare, mai ales că gestul vine din partea unei administrații însărcinate și îndrituite să gestioneze și să apere instituțiile culturale. Aceasta este menirea asumată. În fața acestei situații, Asociația profesională a bibliotecarilor din Biblioteca Națională a României a organizat o dezbatere despre rolul acesteia. La dezbaterea de vineri, 28 februarie, au participat circa 150 de bibliotecari din bibliotecile bucureștene publice și universitare, reprezentanți ai asociațiilor profesionale și invitați ai bibliotecii. Printre aceștia s-au numărat preotul Șerbănescu, reprezentantul Patriarhiei Române, Mircea Regneală, Sorin Lavric, Nicolae Noica, fostul ministru al Lucrărilor Publice, Romulus Rusan și Ana Blandiana. Din păcate, Ministerul Culturii nu a participat prin nici un delegat. Din partea Bibliotecii Naționale s-a făcut o scurtă prezentare a eforturilor de a edifica noul sediu, cu prețul unui credit internațional (Dan Erceanu) și o succintă, dar consistentă sinteză a muncii bibliotecarilor din culise (Elena Târziman). Mircea Regneală a criticat dur imixtiunile politicului în materie de biblioteci (cazul BCU București și Biblioteca Națională Pedagogică), întrebându-se unde se află intelectualii și de ce nu mai reacționează la aceste agresiuni. Sorin Lavric a subliniat rolul Bibliotecii Naționale ca instituție identitară, spațiu ce a dobândit un rol simbolic și este o marcă identitară ușor recognoscibilă pentru tot mai mulți români și străini. Iar performanța aceasta este reușita muncii unei echipe, care a crezut în rostul Bibliotecii Naționale, a luptat și a clădit ceea ce a putut până acum. Când una dintre structurile statului decide să încalce contractul și să desconsidere rolul Bibliotecii Naționale, gestul echivalează cu o negare clară a propriei meniri, anulându-se ca instituție. Profesorul universitar Nicolae Noica a analizat clar și judicios situația juridică și a prezentat argumentele pro bibliotecă, relevând însă și erorile făcute. În final, Ana Blandiana a exprimat în mod emoționant angajamentul pentru instituția bibliotecii, remarcând că hotărârile administrației sunt o anulare a valorilor susținute, pe plan concret și simbolic. Cuvintele Anei Blandiana au mobilizat audiența, arătând încă o dată, dacă mai era nevoie, implicarea intelectualului în problemele cetății și comunității.

Dincolo de declarațiile și dezbaterile la care am asistat, am constatat că bibliotecile românești depind de o conjunctură mereu schimbătoare, că sunt silite să lupte mereu pentru revendicările proprii în fața administrației și că efortul de advocacy, de susținere a propriilor cauze, este permanent reînnoit, apărarea și atacul fiind singurele șanse de supraviețuire. Cu o unică condiție: să ne raliem mediul profesional și comunitatea. Iar una dintre vocile comunității cele mai percutante este Ana Blandiana, un foarte bun ambasador pentru cauza bibliotecilor.