Nuvelistul, romancierul, povestitorul şi memorialistul Ioan Slavici se naşte la 18 ianuarie 1848 la Şiria, în judeţul Arad, fiind al doilea dintre cei cinci copii ai lui Savu şi Elena Slavici. Frecventează şcoala primară din Şiria, apoi Liceul din Arad. După susţinerea bacalaureatului la Satu Mare, se înscrie la Facultatea de drept şi ştiinţe de stat a Universităţii Budapesta la care renunţă, iar, apoi, din 1869, ajunge student la Facultatea de drept din Viena. Aici îl întâlneşte pe Eminescu, de care îl va lega o prietenie strânsă. Prin intermediul lui va ajunge la Junimea.
În 1871 debutează în Convorbiri literare cu comedia Fata de birău. În iunie 1875, apare în Convorbiri literare nuvela Popa Tanda. Tot în acest an se căsătoreşte cu Ecaterina Szoke Magyarosi. Vor divorţa peste 10 ani. Din ianuarie 1877 este angajat ca redactor la ziarul Timpul, unde va fi coleg cu Eminescu şi cu Caragiale.
În 1881 publică la editura Socec volumul de proză Novele din popor. “O analiză a prozei româneşti de la începuturi până astăzi nu numai că nu poate face abstracţie de scrierile lui Ioan Slavici, dar este strâns legată de două din momentele fundamentale ale operei sale literare: 1881 – anul apariţiei volumului Novele din popor, care cuprinde capodopere ale nuvelisticii româneşti: Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu noroc, şi 1894 – când, în paginile revistei Vatra se tipărea Mara, considerat cel mai îzbutit roman al nostru de până la apariţia lui Ion al lui Liviu Rebreanu” (Constantin Mohanu-Lovişteanu).
În 1882 este ales membru corespondent al Academiei Române, secţia de istorie. În aprilie 1884 apare primul număr din Tribuna, pe care o conduce până în 1888. În 1886 se căsătoreşte cu Eleonora Tănăsescu, an în care i se naşte şi primul său copil (din 6). Este fondator, alături de Caragiale şi Coşbuc, la revista Vatra (1894). În anul 1897 apare gazeta Tribuna poporului, Slavici fiind şi aici unul dintre fondatori. Va publica aici mai multe articole. Din decembrie 1908 conduce nou-înfiinţata revistă Minerva. În anul 1914 ajunge la conducerea cotidianului Ziua, publicaţie filogermană. Este acuzat de trădare naţională, iar în 1916 este arestat şi închis, fiind acuzat de atitudine antiromânească.
La începutul anului 1919, chiar în ziua în care împlinea 71 de ani, este închis la închisoarea din Văcăreşti, pentru activitatea de gazetar din timpul războiului. Despre perioadele petrecute în temniţă va scrie volumul Închisorile mele. În anul 1924 apare volumul de articole şi însemnări Amintiri. Se stinge din viaţă la 17 august 1925, la Crucea de Jos. “Se încheia, odată cu moartea lui Slavici, o epocă a scrisului românesc: timpul clasicilor” (Cornel Ungureanu).
Cu prilejul comemorării a 95 de ani de la moartea prozatorului, colega noastră Mariana Caloinescu de la Secţia de Împrumut a organizat o miniexpoziţie de carte dedicată vieţii şi activităţii celui ce a fost şi este un autor canonic al lecturilor noastre formative din clasicii literaturii române. Selecţia de titluri, prezentarea şi fotografiile îi aparţin.