Expoziţia Imperiul Bizantin – istorie şi moştenire

Sub numele convenţional de Imperiul Bizantin se înţelege Imperiul Roman de Răsărit în Evul Mediu, un stat creştin şi de cultură greacă, cu capitala la Constantinopol, azi devenit Istanbul. În epocă, acest stat se numea Romania sau Împărăţia romanilor şi se întindea la sud de Dunăre, în Balcani, Asia Mică, Nordul Africii şi parţial Italia în momentul de maximă extindere. Cuvântul bizantin este modern, necunoscut în timpul existenţei statului pe care îl numeşte, ci folosit după cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani. A fost inventat în 1557, pentru a deosebi statul roman antic de statut roman grec medieval.

Deşi nu există un consens cu privire la data de început a perioadei bizantine, trebuie spus că începând din secolul III, când Imperiul Roman intră în criză, s-a produs un transfer de putere, stabilitate, bogăţie, inclusiv populaţie în Est, în defavoarea Romei şi a părţii apusene a Imperiului roman. Practic, oraşul Bizanţ a devenit Constantinopol, prin alegerea şi decizia împăratului Constantin cel Mare. Investiţiile şi construcţiile în Noua Romă au făcut ca oraşul să devină o metropolă unică în Evul Mediu, numit generic, cu respect, Oraşul, fiind modelul nedisputat al unei capitale imperiale, aglomeraţie urbană şi concentrare de bogăţie, dinamism economic, artă şi cultură superioară. Statul bizantin a existat până la jumătatea secolului al XV-lea, timp în care a cunoscut perioade de dezvoltare şi declin, a rezistat unor mari provocări (războaie, invazii, asedii, atacuri, crize, lupte interne), a reformat structurile sociale şi a găsit soluţii de supravieţuire, a fost condus de mari lideri din dinastii renumite, a creştinat numeroase popoare, a asimilat şi transmis o moştenire culturală fără precedent, influenţând profund regiunea Europei de Sud-Est, Mediterana orientală, oraşele italiene şi nu numai, prin ideologia, civilizaţia şi modelul cultural proprii. Între secolele IV-XIV Imperiul a fost un reper la care se raportau popoarele vecine şi ale Europei apusene (slavii, maghiarii, francii, germanii ş.a.).

Bizanţul a modelat esenţial spaţiul în care cultura şi spiritualitatea sa a iradiat. Astfel, Grecia, Bulgaria, Serbia, România, Rusia datorează moştenirii bizantine caracterul creştin ortodox al culturii lor, modelul artistic canonic al artei şi picturii bisericeşti (tehnica murală a frescei, icoanele pe lemn), muzica sacră specifică, literatura şi istoria sub forma analelor şi cronografelor, idei şi modele care au inspirat cultura lor. Ceea ce reprezintă istoria noastră şi ceea ce suntem azi este în parte rezultatul adoptării modelului bizantin de cultură şi civilizaţie, de mare prestigiu la nivel european şi cu o originalitate necontestată.

Din dorinţa de a face cunoscută istoria şi moştenirea acestui stat puternic şi stabil din Sud-Estul Europei, care a avut o influenţă de durată, Biblioteca Judeţeană Braşov a organizat expoziţia tematică de carte intitulată Imperiul Bizantin – istorie şi moştenire. Sunteţi invitaţi să cunoaşteţi resursele bibliotecii pe acest subiect şi să descoperiţi istoria acestui imperiu care a respins atacurile popoarelor migratoare într-o epocă în care statele creştine din Vestul Europei erau prea slabe pentru a face faţă unor presiuni puternice.