Expoziția Artă și istorie

La începutul lunii decembrie 2014, Muzeul de Artă Brașov vernisa expoziția tematică Artă și istorie în colecția sa. Curatorul expoziției, Anca Maria Zamfir, aborda un subiect dificil, legătura dintre istorie și artă, urmărind felul cum s-au reflectat evenimentele și personalitățile istorice în creația artistică. Eu aș merge mai departe și aș spune că avem de a face mai precis cu modul cum a slujit arta propagandei, cum a reflectat dezideratele ideologice ale societății, fie că acestea erau adoptate din convingere sau impuse sub presiune. Sunt expuse tablouri realizate începând cu generația pictorilor pașoptiști până la artiștii din perioada postbelică. Întâlnim portrete, precum cele ale lui Nicolae Bălcescu, Barbu Știrbey, Mihai Viteazul, Al. I. Cuza, ale regilor României, Mihail Kogălniceanu ș.a., realizate de Constantin Daniel Rosenthal și Mișu Popp, ultimul având picturi foarte reușite. Toate fac parte din galeria sau panteonul național, așa cum visa Mișu Popp să înfăptuiască o cronică în imagini a istoriei Românilor, ilustrând plastic idealul național. Cele mai multe picturi sunt semnate de artiști brașoveni afirmați începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ce ne arată o preocupare pentru aspectele sociale din mediul rural și urban. Este adevărat că multe tablouri au o tematică impusă de aniversările privilegiate în comunism, cum sunt centenarul independenței românilor în 1977 ori 70 de ani de la răscoala din 1907. Apar tablouri cu titluri propagandistice, în genul Odă Republicii, deși imaginile nu ar sugera acest titlu. M-am așteptat să văd selectate și tablouri și desene despre Primul război mondial. Cum observam la început, expoziția abordează o temă dificilă, raportul dintre artă și propagandă, iar selecția ilustrează ideea, deși mi s-a părut ușor dezechilibrată în privința ponderii acordate artiștilor. Expoziția este deschisă publicului până în 8 februarie și merită să o vedeți, fiind un memento al relațiilor inegale între artiști și ideologie, uneori dictatorială. Ca vizitator, am apreciat calitatea artistică a exponatelor, regretând doar etichetele incomplete și lipsa informațiilor introductive, suplinite însă cu succes și detalii bogate de catalogul expoziției. Dincolo de aceasta, expoziția m-a pus pe gânduri, m-a îmboldit să reflectez asupra influenței epocii asupra artei, asupra dozajului de realitate și ficțiune, cât se schimbă realitatea sub influența ideilor, cât caracter de adevăr și mărturie are o pictură precum Convoi de prizonieri turci de Nicolae Grigore și mai ales asupra independenței și dependenței artistului de conjunctura istorică în condițiile unei dictaturi.