Emil Cioran – 110 ani de la naștere

La 8 aprilie 1911, la Răşinari, Sibiu, s-a născut eseistul şi filosoful român Emil Cioran. Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Sibiu. Între anii 1928 –1931 urmează studiile de filosofie ale Universităţii din Bucureşti, unde îi are colegi pe Constantin Noica şi Mircea Eliade, iar ca profesori pe Tudor Vianu şi pe Nae Ionescu.
În 1934 debutează cu eseul filosofic Pe culmile disperării, pentru care i se acordă Premiul Scriitorilor Tineri al Fundaţiilor Regale. A publicat ulterior volumele Cartea amăgirilor (1936), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi sfinţi (1937).
Între anii 1936 – 1937 activează ca profesor de filosofie la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov.
În 1938 primeşte o bursă din partea statului francez şi se stabileşte la Paris, unde continuă să publice în limba franceză.
În 1940 începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului a fost încheiată în 1945, an în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franţa. După retragerea cetăţeniei române de către autorităţile comuniste, a trăit la Paris ca apatrid. A fost urmărit de Securitate până în anul 1990.
În 1949 îi apare prima carte în limba franceză, Précis de decomposition, iar până în 1987 îi vor urma încă nouă opere. Cu excepţia Premiului Rivarol, care i se oferă în 1950 pentru debutul francez, va refuza toate celelalte premii literare decernate ulterior.
Moare la Paris, la 20 iunie 1995.
La 110 ani de la nașterea sa, Secția de împrumut la domiciliu a organizat o expoziția aniversară de carte îngrijită de colega noastră Valentina Mihăilă.