GOLDIȘ, Vasile (născut 25 noiembrie 1862, Mocirla, județul Arad – mort 10 februarie 1934, Arad), pedagog, publicist și om politic. A urmat școala primară la Ineu, Pănatul-Nou și Arad, unde absolvea liceul în 1881. A studiat literatură și filosofie la universitățile din Budapesta (1881-1882, 1884-1885) și Viena (1882-1884), timp în care este activ în societățile studenților români, Petru Maior și România Jună. La 1 septembrie 1885 este numit profesor suplinitor la Liceul Eotvos din Budapesta. După un an a renunțat și s-a stabilit la Caransebeș ca profesor de istorie și latină la Institutul Pedagogic-Teologic unde a rămas până în 1889. La 1 septembrie 1889, acceptând invitația eforiei școlare, s-a stabilit la Brașov ca profesor la liceul românesc. A predat aceleași discipline și a publicat manuale școlare de istorie, geografie, limba latină și maghiară, educație civică, publicate la Brașov între 1890-1897. În 1890 a devenit membru, apoi secretar al asociației Casina română, iar între 1895-1901 a fost secretar al Societății pentru crearea unui fond de teatru român. În această calitate s-a preocupat de mișcarea teatrală a românilor transilvăneni, a publicat articole, a alcătuit repertorii adecvate pentru trupele de amatori, a inițiat colecte de bani pentru fondul teatral și din 1898 Anuarul STR pe care l-a redactat în primii ani (anii I-IV, 1898-1901). A fost solidar cu mișcarea de susținere a memorandiștilor judecați în proces la Cluj în 1892, brașovenii trimițând o delegație de 200 persoane și din 1893 a devenit membru al Partidului Național Român și colaborator activ al ziarului Tribuna din Sibiu. Din 1897 a devenit colaborator permanent al ziarului Tribuna poporului din Arad, iar la 1 iulie 1901 se stabilește aici, ca secretar al Episcopiei ortodoxe române, apoi profesor și director al școlii de fete. A fost membru de frunte la PNR, cerând abandonarea tacticii pasiviste în 1905, fiind deputat în Parlamentul maghiar pentru circumscripția Radna între 1906-1910, conducând din 1911 ziarul Românul din Arad, organ de presă al PNR, devenit o tribună a românilor. În 1912 a publicat lucrarea despre problema națională, A nemzetiségi kérdésről (Arad, 1912). Ziarul a fost suspendat în timpul războiului ca urmare a refuzului directorului de a depune declarația de fidelitate față de guvernul maghiar. A făcut parte din Comitetul Central Român, a luat parte la tratativele de la Arad și s-a implicat în pregătirea Adunării Naționale de la Alba Iulia, fiind unul dintre autorii Declarației Unirii. A fost ministru al învățământului în Consiliul Dirigent, apoi ministru fără portofoliu în guvernul de la București, mandatul lui în Consiliul Dirigent fiind preluat de Valeriu Braniște*. A făcut parte din guvernele conduse de I. I. C. Brătianu (1918-1919), generalul Arthur Văitoianu (1919-1920) și generalul Alexandru Averescu (1920-1921), fiind ales în 1919 și 1922 ca deputat al PNR în Parlamentul României. În 1926, deși ales președinte al PNR la Congresul de la Sibiu convocat de el, intenția lui Iuliu Maniu de fuziune cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache determina retragerea sa din politică. În 1919 a fost ales membru al Academiei Române, iar din 1925 a condus ASTRA până în 1932, pe care a reorganizat-o.
Opera: Istoria universală pentru școalele secundare, vol. 2, Evul mediu, Brașov, Ciurcu, 1893, 196 p.; Elemente din Constituția patriei sau Drepturile și datorințele cetățenești pentru școlile poporale române, Brașov, Ciurcu, 1894, 54 p.; A nemzetiségi kérdésről, Arad, 1912, ediție românească Despre problema naționalităților, cuvânt înainte de academician Andrei Oțetea, studiu introductiv de Hajos Jozsef, București, Ed. Politică, 1976, 152 p. Și în limba maghiară, 155 p.; Scrieri social-politice și literare, ediție îngrijită, studiu introductiv, tabel cronologic și bibliografie de Mircea Popa și Gheorghe Șora, cuvânt înainte de acad. Ștefan Pascu, Timișoara, Facla, 1976, 323 p.; Válogatott írások, valogatta es az eloszot irta Gall Erno, forditotta Fabian Lajos, Szebeni Zsigmond, București, Kriteerion, 1978, 240 p.; Corespondență (1888-1934). Scrisori trimise, vol. 1, ediție îngrijită, studiu introduuctiv, note și comentarii de Gheorghe Șora, cuvânt înainte de acad. Prof. Ștefan Pascu, Cluj, Dacia, 1992, 312 p.;
Referințe: Bârseanu, Andrei, Ist., p. 584-585; EM, p. 493; Clopoțel, Ion, Figuri reprezentative de la noi. Vasile Goldiș, Cluj, 1934, p. 21-47; Dragomir, Silviu, Vasile Goldiș – luptătorul și realizatorul politic, Sibiu, 1936; Banciu, Axente, Morții vii, Brașov, 1938, p. 3-10; Breazu, Ion, Bibliografia publicațiilor (1933-1938), București, 1938, p. 484, 510; Desăvârșirea unificării statului național român. Unirea Transilvaniei cu vechea Românie, București, 1968, p. 377-381, 497; Șora, Gheorghe, Ardeleanu, Petre, Vasile Gheorghe, luptător pentru ideea de unitate națională, în Rev. Ped., nr. 10, 1968, p. 80-86; Vaida, Sergiu, Vasile Godliș – autor de manuale școlare, în SAI, XVI, 1970, p. 199-206; Ilie Moruș (coordonator), Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov p. 96-97; Șora, Gheorghe, Pușcă, Iulian, Doi ardeleni despre Eminescu: Vasile Goldiș și Elie Miron Cristea, Arad, Viața Arădeană, 1999; Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor ardeleni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, coord. Iona I. Șerban, Alba Iulia, Muzeul Unirii, 2003; Șora, Gheorghe, Gagea, Eugen, O zi din viața lui Vasile Goldiș: 1 Decembrie 1918 și proclamarea Marii Uniri de la Alba Iulia, Arad, Gutenberg Univers, 2006, 226 p.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.