Gmeiner, Ella (născută 12 noiembrie 1874, Brașov – mort 21 decembrie 1954, Stuttgart), cântăreaţă de operă, mezzo soprană. Şi-a început studiile la Leipzig, iar la 22 de ani a primit o ofertă la Teatrul Regal din Sondershausen şi şi-a continuat studiile la Berlin, Bologna şi Milano. După primele apariţii de succes, la sfârşitul studiilor a concertat împreună cu sora ei, fiind întâmpinate cu mult entuziasm în oraşele din Transilvania. A participat la numeroase spectacole din mai multe ţări europene. Între 1905 şi 1908 a fost primă altistă la Teatrul de Curte din Weimar. Din 1906 a început să cânte lieduri şi oratorii, fiind prima femeie care, din 1913, a interpretat marile balade din muzica vocală. Între 1908-1912 a activat la Opera de Curte din München, refuzând invitaţia lui F. Weingartner de a merge la Viena. În 1909 a primit titlul de cântăreaţă de operă a curţii regale din Bavaria, iar în 1911 pe acela de cântăreaţă de cameră. A participat la spectacolele Wagner din Prinzregent-Theater din München şi a cântat la premiera operei Electra de Strauss, chiar sub conducerea acestuia. Din 1912 şi-a câştigat existenţa cântând şi dând lecţii de canto la Berlin. Au fost foarte apreciate serile ei de lieduri şi de balade. Din viaţa privată a cântăreţei s-a reţinut faptul că în 1923 s-a căsătorit pentru a treia oară cu pictorul Hanz Weise la Zürich. Spre sfârşitul vieţii a trăit ca profesoară de canto la Stuttgart.
Referinţe: Lexikon, p. 152; [Ella Gmeiner], în SZ, 30 nov. 1999, p. 5.
Gmeiner, Julius (născut 1 aprilie 1883, Brașov – mort 24 noiembrie 1918, Cluj), fratele Ellei Gmeiner, profesor de canto. A studiat violoncelul la Universitatea de muzică din Berlin şi apoi canto la Berlin, Milano şi Londra. La Londra a devenit asistent al lui R. von zur Mühlen. A format voci la Conservatorul din Frankfurt pe Main. După terminarea serviciului militar pe front a murit de gripă spaniolă. A scris o lucrare despre tehnicile de canto.
Referinţe: Lexikon, p. 152.
Gmeiner, Luise (născută 13 februarie 1885, Brașov – mort 11 martie 1951, Berlin), pianistă şi profesoară de pian. A început studiile de pian cu E. V. Dohnányi şi M. Krause, la Universitatea de Muzică din Berlin. Şi-a completat cunoştinţele muzicale luând lecţii la Paris cu I. Philipp. A concertat în multe oraşe europene, chiar şi în Transilvania. Şi-a făcut un bun renume, fiind o pianistă foarte talentată şi interpretând cu multă virtuozitate şi sensibilitate operele de pian ale lui Beethoven, Schumann, Brahms, Chopin, Liszt şi Rachmaninov. Repertoriul ei era format din concerte pentru pian ale unui număr de douăzeci de compozitori. Cu câţiva muzicieni contemporani (printre care E. Fischer) a avut relaţii de prietenie. În ultima perioadă a vieţii a trăit ca profesoară de pian la Berlin.
Referinţe: Lexikon, p. 152.
Gmeiner, Rudolf (născut 20 martie 1880, Brașov – mort 12 iunie 1937, Stuttgart), interpret de concerte şi oratorii şi profesor de canto. A studiat canto la Berlin şi la Londra. A devenit cunoscut prin concertele sale ţinute în centrele muzicale ale Europei, ca interpret de lieduri şi oratorii. Mai târziu şi-a consacrat viaţa pedagogiei la Viena, Dresda şi în final la Stuttgart.
Referinţe: Lexikon, p. 152.
Gmeiner–Mysz, Lula (Julie Sophie) (născută 16 august 1876, Brașov – decedată 7 august 1948, Schwerin), cântăreaţă de operă, profesor de muzică. A făcut studii de canto între 1895-1896 la Viena şi între 1896-1900 la Berlin. În 1900 s-a căsătorit cu inginerul braşovean Ernst A. Mysz. Remarcată încă de la debutul ei din Stuttgart, la Festivalul muzicii şvabilor din Suabia şi după succesul obţinut la primul ei concert de la Berlin, a primit numeroase oferte de a concerta în diferite oraşe. Ca o recunoaştere a talentului său, în 1905 a primit titlul de solistă regală şi imperială de muzică de cameră. Deşi afirmată în sălile de concert, a continuat să studieze cu Lilli Lehmann la Berlin în 1906 şi la Londra în 1911/1912. A concertat în numeroase rânduri alături de M. Reger, care i-a şi dedicat liedurile numărul 88 şi 98 compuse de el. A concertat şi alături de R. Strauss, a colaborat şi a avut relaţii personale apropiate cu F. Schreker şi E. Mattiesen. Între 1920-1945 a fost profesoară de canto la Academia de muzică din Berlin. A întreprins numeroase turnee în aproape toate marile oraşe din Europa şi America. Printre elevii ei s-au numărat personalităţi de seamă ale muzicii secolului XX: Peter Anders, Elisabeth Schwarzkopf, Susanne Mysz, Traute Klein, Hilde Kolbe, Mansi Barberis. După 1944, când casa ei din Berlin a fost bombardată, s-a mutat la Schwerin, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. Fiica ei, Susanne Mysz (născută 4 ianuarie 1909, Berlin – moartă 1 noiembrie 1979, Salzburg), cunoscută ca artistă sub numele de Susi Gmeiner şi Anders S., a fost la rându-i cântăreaţă de operă (soprană). Între 1927-1932 a studiat cu mama ei la Academia de Muzică din Berlin. În 1930 s-a căsătorit cu cântăreţul de operă Peter Anders şi amândoi au fost angajaţi la Teatrul de Stat din Darmstadt. După moartea soţului său, în 1954 a deschis o şcoală de canto, iar din 1968 a preluat catedra de canto de la Mozarteum din Salzburg. Cei trei copii ai ei, Ursula (6 octombrie 1938, München), Peter Laurent (născut 28 noiembrie 1941, Berlin) şi Sylvia (născută 17 martie 1943, Berlin) au devenit de asemenea cântăreţi, primii doi de muzică clasică, iar ultima actriţă şi cântăreaţă de şansonete la Hamburg.
Referinţe: Lexicon, p. 361.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.