GIUGLEA George (născut 29 ianuarie 1884, Satulung, Săcele, județul Brașov – mort 7 aprilie 1967, București), lingvist și filolog. A urmat școala primară din comuna Roșești, județul Ialomița și liceul românesc din Brașov, după care a studiat literele și filosofia la Universitatea București (1903-1908), fiind discipolul lui Ovid Densușianu. După absolvire, a fost profesor la liceul de băieți din Târgoviște, iar între 1913-1914 lector de limba română la Sorbona. În 1919, la înființarea Universității românești din Cluj, a fost chemat la catedra de filologie romanică, unde a predat până în 1948. Tot aici, în 1920, și-a susținut doctoratul. A urmat specializări în lingvistică romanică în Italia și Spania, contribuind prin studiile sale la evidențierea legăturilor dintre limba română și alte limbi romanice. Concomitent cu activitatea didactică, a făcut parte, încă de la începuturi, din colectivul Muzeului Limbii române, întemeiat și condus de Sextil Pușcariu. A colaborat la buletinul institutului, Dacoromania și la revistele Graiul nostru, Revista filologică, Cercetări de lingvistică, fonetică și dialectologie. Studiile sale s-au axat pe lexicologie, etimologie și toponimie, aplicând metoda lucruri și cuvinte. Pentru munca sa merituoasă a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1936 și a fost distins cu semnul onorific Răsplata muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului la 13 octombrie 1941. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Opera: Cercetări lexicografice. Elemente latine în limba română, București, 1909; De la românii din Serbia. Culegere de literatură populară, București, 1913, 404 p. (în colab. cu G. Vâlsan); Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, culegere de G. Giuglea, București, s.a.; Călătoriile călugărului Chiriac de la mănăstirea Secul, București, 1936; Concordances linguistiques entre le roumain et les parlers de la zone pyreneenne, Cluj, 1937; Cheie pentru înțelegerea continuității noastre în Dacia prin limbă și toponimie, București, 1944; Uralte Schichten und Entwicklungsstufen in der Struktur der dakorumänischer Sprache, Sibiu, 1944; Cuvinte românești și romanice. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, ediție îngrijită, introducere, bibliografie, note și indice de Florența Sădeanu, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1983; Fapte de limbă. Mărturii despre trecutul românesc. Studii de istoria limbii, etimologie, toponimie, ediție îngrijită, introducere, tabel cronologic, note și indice de Florența Sădeanu, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1988.
Referințe: Adamescu, Gheorghe, Contr. bibl. rom., III, p. 437; Firoiu, V., Documente brașovene din Epopeea Mărășeștilor, în Drum Nou, XXIV, nr. 7031, 1967, p. 2; Maneca, Constant, Gheorghe Giuglea, în LR, XVI, nr. 6, 1967, p. 543-544; Todoran, Romulus, George Giuglea (1884-1967), în Cercetări lingvistice, XII, nr. 2, 1967, p. 319-321; Țepelea, Gabriel, Un cercetător de seamă: George Giuglea, în Argeș, II, nr. 5, 1967, p. 15; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 95.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.