GIONEA Vasile (născut 21 februarie 1914, sat Gârbovățul de Jos, comuna Corcova, județul Mehedinți – mort 9 noiembrie 1999, București), jurist, profesor universitar, primul președinte al Curții Constituționale a României. După școala primară din sat, a făcut clasa a V-a la Liceul “Traian” din Turnu Severin, clasele VI-IX la Cluj, la Liceul “Anghelescu“, respectiv liceul de aplicație, iar ultimele două clase la liceul “Meșotă” din Brașov, unde a luat bacalaureatul în 1932 pe primul loc. Peregrinarea academică se datorează fratelui său mai mare, Constantin, militar de profesie, mutat frecvent în diferite posturi, care l-a crescut și educat. În 1932 rămânea pedagog la liceul “Meșotă”, renunța la cariera visată de medic și se înscria la Facultatea de Drept din Cluj. Absolvind doi ani într-un an, obținea licența în 1935 și decidea să facă avocatura în Brașov. Era primit stagiar la avocatul Zeno Rusu din Brașov, fără a fi plătit, întreținându-se din meditațiile cu elevii. În 1937 depunea jurământul ca avocat stagiar și în aprilie același an obținea prin concurs postul de avocat la Banca Națională, sucursala Brașov. Aici a câștigat un proces dificil, pentru care este răsplătit cu o gratificație bănească, permițându-și să deschidă propriul birou de avocat și intrând în Baroul Brașov. Apăra inculpați fără să facă diferență (firme, ilegaliști, evrei), motiv pentru care se pare că a fost urmărit de legionari. Se înscria în Partidul Național Țărănesc. În 29 iunie 1939 promova examenul de avocat definitiv, clasificându-se pe locul I în țară. Tot atunci se înscrie la doctorat la Cluj pe care îl pregătește între 1939-1942. În iunie 1942 îl susține strălucit la Sibiu cu teza Răspunderea civilă a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect), distinsă cu titlul “Magna cum laude” și cu premiul Henry Capitant. În august 1942 câștiga concursul de asistent la catedra profesorului Pavel Roșca de la Academia comercială Cluj, mutată la Brașov, unde preda legislație socială. În același timp, lega prietenii cu elita culturală a orașului, frecventa cenaclul literar al Domniței Gherghinescu Vania, publica fragmente de roman, cronici, eseuri și recenzii în Luceafărul, Tribuna literară și alte reviste, era președintele Cenaclului scriitorilor din Țara Bârsei, întrunit săptămânal în sala festivă a Prefecturii. Rodul acestei activități a fost editarea lucrării Antologia scriitorilor din Țara Bârsei tipărită în decembrie 1945. A predat la Academia Comercială până la pensionarea profesorului Roșca, în 1948, când a fost propus să preia catedra. I s-a cerut să se înscrie în Partidul Comunist Român și a refuzat. În urma reformei școlare din toamna lui 1948 s-a desființat catedra. În 15 august 1949 a fost arestat, fiind deținut pentru o scurtă perioadă de timp. Se dizolvă Baroul și Colegiul înființat în loc nu îl admisese ca membru. Rămâne consilier la bancă până în 1952, când i s-a desfăcut contractul de muncă de la bancă, refuzând de asemenea să adere la Partidul Comunist Român. Epurat, i se oferă repartiții ca spărgător de piatră în mine sau tăietor de lemne. Refuză repartițiile, își părăsea familia și se refugia la Brebu ca tâmplar. Cu ajutorul unui ilegalist pe care îl apărase, se angaja ca muncitor într-o întreprindere în București și se califica ca frezor, obținând dreptul de a locui în capitală. Sprijinit de ilegalistul devenit șef de cadre, a ajuns juristconsult la Întreprinderea de construcții și montaj din Consiliul Popular București unde a lucrat între 1952-1966. A lucrat și la Aroconstruct și Arcom din cadrul Ministerului Construcțiilor Industriale. Apreciat, era singurul jurist cu interdicție de plecare în străinătate, unde întreprinderea pierdea procese. Susținut de director, este trimis în afară unde a câștigat procesele și după 1960 se relansa, fiind avansat șef al Oficiului Juridic din Direcția generală de construcții și montaj. Expertiza sa este recunoscută și ajunge să elaboreze acte normative pentru Ministerul de construcții. În 1964 era numit lector în învățământul profesional, pregătea juriști, predând cursuri postuniversitare de dreptul muncii și drept economic în Ministerul construcțiilor industriale între 1962-1989. Din 1962 devenea membru în Asociația juriștilor București și în Consiliul central al Asociației juriștilor. În 1976 înființa, împreună cu Aurel Herlea, Asociația de istorie comparativă a dreptului din România, fiind vicepreședinte și apoi președinte. Din 1977 este profesor asociat la Academia Ștefan Gheorghiu. După 1989, a predat drept civil, constituțional și istoria dreptului la facultățile de drept ale universităților “Atheneum”, “Hyperion”, “Ecologistă”, “Titu Maiorescu” și “Spiru Haret” din București. A fost membru în comitetele asociațiilor juriștilor din Austria, Belgia, Cehia, Franța, Italia, Olanda, Slovacia, ajungând în 1987 vicepreședinte al Asociației internationale de istoria dreptului de la Paris, membru corespondent al Academiei Tiberiene din Italia în 1978, al Academiei de științe din New York, membru emerit al Universității Pontz. A participat la congrese internaționale cu comunicări științifice. A publicat lucrări în domeniul dreptului civil și economic, dreptului constituțional și dreptului muncii, istoriei dreptului. Ca membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat a fost ales la 20 mai 1990 ca deputat în circumscripția electorală numărul 30 județul Prahova. În Parlamentul din 1990-1992 a făcut parte din comisia de validare a mandatelor deputaților aleși și a fost secretar al Comisiei juridice a Adunării deputaților. Adunarea constituantă din 1990 l-a ales vicepreședinte al Comisiei de redactare a proiectului noii constituții. A contribuit la redactarea textului legii fundamentale și la Legea numărul 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții constituționale a României. Numit de președinte judecător al Curții Constituționale a României, a demisionat în 8 iunie 1992 din calitatea de deputat și ulterior a fost ales președinte al Curții Constituționale a României cu mandat pentru 1992-1995. În 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Alături de activitatea profesională juridică și didactică, a scris literatură. Între 1946-1966 a avut interdicție de publicare, dar treptat a început să tipărească în reviste de specialitate, precum și texte de istorie și literare. Activ și implicat, s-a stins în 1999 la masa de lucru, așa cum a trăit mereu.
Opera: Protecția legală a minorului în câmpul muncii, 1944; Conflictele colective de muncă, 1945; Evoluția sindicală, 1945; Rolul contractelor în desfășurarea relațiilor economice, 1974, coautor; Contractele economice și rolul lor în îndeplinirea sarcinilor de plan, 1978; Istoria dreptului românesc, București, vol 1, 1980, vol. 2, 1984, (în colaborare cu Barbu B. Berceanu, Maria Dvoracek, Dumitru Firoiu și Alexandru Herlea); Doi mari creatori. Luchian și Brâncuși, București, 1981; Tratat de drept economic, 1980; Drept economic, București, 1988; Dragostea lui Tristan și a Izoldei, Ploiești, 1990; Momente istoriografice de seamă ale neamului românesc, București, Gândirea românească, 1990, 268 p. (în colaborare cu Alexandru și Victor Ioachimescu); Oameni pentru care mi-a bătut inima: Portrete și amintiri, Ploiești, 1990; Întâmplări din alte vremuri, București, Ion Creangă, 1991; Pași în deșert, București, Cartea românească, 2 vol., 1991; Studii de drept constituțional și istoria dreptului, București, Monitorul oficial, 3 vol., 1993-1995; Curs de drept civil: teoria obligațiilor, București, Fundația “România de mâine”, 1995; Curs de drept civil: Proprietatea și alte drepturi reale. Teoria generală a obligațiilor. Contracte speciale. Succesiuni, Bucureștiu, Ed. Scaiul, 1996, 328 p., ediția a 2-a revăzută și completată, București, Pro Humanitate, 1998, 428 p.; Curs de drept comercial, București, Ed. Scaiul, 1996, 240 p.; Curs de drept constituțional, București, Ed. Scaiul, 1996, 360 p., ediția a 2-a revizuită și completată, București, Holding Reporter, 1998, 512 p. (în colab. cu Nicolae Pavel); Lungul drum al Golgotei, București, Scaiul, vol. 1 Zorile, 1996, 344 p., vol. 2 Cărări amăgitoare, 1997, 192 p., vol. 3 Spinii razelor, Pro Humanitate, 1998, 216 p., vol. 4. Frigul polar, 1998, 266 p., vol. 5 Grădina pustie, 316 p., 5 vol., 1996-1998; Femei vestite din trecutul neamului nostru, Oradea, Fundația culturală “Cele Trei Crișuri”, 1997; Femei vestite din Antichitate și Evul mediu, București, Ed. Pro Humanitate, 1999, 186 p.
Referințe: Lupu, Ioan, Momente ale Brașovului literar, în Gazeta de Transilvania, an 12, nr. 3675, 31 aug. 2002, p. 5; Cojan, Grigore, Amintiri cu scriitori brașoveni, Brașov, Dealul Melcilor, 1999, p. 3-13; Rusu, Dorina N., Membrii Academiei Române 1866-2003. Dicţionar, ediţia a III-a revăzută şi adăugită cu un cuvânt înainte de academicianul Eugen Simion, București, Ed. Enciclopedică, EAR, 2003, p. 342; Toader, Tudorel, Mâță, Dan Constantin, Costea, Ioana Maria, Dicționarul personalităților juridice românești, București, 2008; Duțu, Mircea, Profesorul Vasile Gionea – membru de onoare al Academiei Române. Și o amintire personală, în Buletinul Curții Constituționale a României, 2014, p. 14-18, accesibil la Microsoft Word – UJ_Buletin CCR romana paginat.docx, accesat în 17.03.2021; Iancu, Gh., Academicianul Vasile Gionea. Viața și opera, în Buletinul Curții constituționale a României, 2014, p. 9-13, disponibil online la Microsoft Word – UJ_Buletin CCR romana paginat.docx, accesat la 17.03.2021.
Fişă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.