GHERMAN, Joe (născut 1893, Brad, județul Hunedoara – mort iulie 1967, Brașov), jurist, militant, fondatorul Muzeului Casa Mureşenilor. Era fiul protopopului Ioan Gherman din Brad şi al Sofiei, fiica unui bogat negustor din Brad, frate cu Dante Gherman*. A studiat dreptul la Budapesta, a susţinut doctoratul în ştiinţe juridice la Viena şi mai târziu încă un doctorat administrativ la Universitatea Cluj, calificare cerută în administraţie unde a lucrat. Mobilizat în Primul război Mondial, a luptat ca ofiţer de artilerie în armata austro-ungară pe frontul rusesc unde a căzut prizonier. Din prizonieratul de la Darniţa, s-a înrolat în corpul de voluntari români în armata română. Întors din război, s-a căsătorit cu fiica compozitorului Iacob Mureşianu, Sevastia şi a început să lucreze în administraţia statului roman, unde a ajuns să deţină funcţia de inspector general administrativ în Ministerul de interne. În această calitate, s-a deplasat în România, urmărind aplicarea legii şi buna funcţionare a administraţiei, pentru care a făcut propuneri de îmbunătăţire, regulamente, diferite lucrări despre organizarea administrativă şi judecătorească, a pompierilor ş,a., a organizat şi condus întâlniri cu primarii şi prefecţii. Preocupat de cultură şi spiritualitate, a susţinut material bisericile, campania de săpături arheologice la Porolissum, sub conducerea profesorului universitar Constantin Daicoviciu în 1939, a publicat pe speze proprii cartea Viaţa şi opera compozitorului Iacob Mureşianu, la 75 de ani de la moartea lui, a susţinut diferite conferinţe şi a publicat articole în ziarele timpului, pe teme culturale. În 1940 a venit la Brașov în urma cedării Nord-Vestului Transilvaniei Ungariei. Aici, împreună cu vărul primar al soţiei, Aurel Andrei Mureşianu*, a gândit înfiinţarea unei instituţii la Brașov care să cuprindă muzeu, institut de cercetare, arhivă şi bibliotecă, valorificând moştenirea Mureşenilor. O primă iniţiativă a încercat în anul 1943, nefinalizată din cauza războiului. Arestat în 1950 de comunişti, a fost eliberat din închisoarea Ministerului de interne, neexistând motive plauzibile de condamnare, iar evreii ajutaţi de el au depus mărturie în favoarea lui. Totuşi, a fost epurat din administraţie ca indezirabil, înainte de vârsta pensionării şi i s-a refuzat dreptul la pensie. În 1950, Aurel A. Mureşianu a întocmit un act notarial prin care îl împuternicea pe doctor Joe Gherman cu “preluarea, păstrarea şi organizarea patrimoniului, în scopul înfiinţării unui aşezământ ce urma să poarte numele Fundaţiunea Casei Mureşenilor”. Asumându-şi această misiune, doctor Joe Gherman a luptat timp de 17 ani pentru crearea muzeului Casa Mureşenilor, prin memorii, delegaţii, deplasări pe cheltuială proprie, pledoarii, argumentări şi justificări până când a convins autorităţile să aprobe, să se elibereze spaţiul donat, să se facă lucrările de amenajare potrivite, să se recupereze bunurile împrăştiate ale familiei pe la diverse instituţii din ţară (arhiva, mobilierul, tablourile) şi să se organizeze spaţiul expoziţional. A reuşit să învingă toate obstacolele, a avut puterea să nu renunţe niciodată, să nu se lase bătut şi abătut de la obiectivul său, cu o stăruinţă şi perseverenţă de admirat. A murit înainte de inaugurarea muzeului, răpus de boală, pe care nu a putut-o învinge precum dificultăţile pentru înfiinţarea aşezământului Mureşenilor. Devotat şi dedicat, doctor Joe Gherman face parte din spiţa creatorilor de instituţii şi a specialiştilor care şi-au lăsat amprenta profesional şi cultural asupra semenilor lui, răzbind într-un context vitreg. A dăruit munca, entuziasmul, credinţa şi forţa sa unui vis pentru realizarea căruia a militat. Înmormântat în cripta din cimitirul Bisericii Sf. Nicolae, dăruită pentru numeroasele donaţii şi sprijinul lui acordate bisericii, aceasta a fost vândută în 1985, gest de nerecunoştinţă justificat de interese mercantile. Figura lui Joe Gherman rămâne de referinţă pentru Brașov, meritând prinos de recunoştinţă.
Referinţe: Bunaciu, Lucia, Un om de seamă: doctor Joe Gherman, , în Ţara Bârsei, an 6, nr. 6 (2007), p. 131-136.
Fișă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.