GHERMAN Dante Ovidiu (născut 1891, Brad, județul Hunedoara – mort 1973, Arad), militant şi publicist pentru drepturile politice ale românilor. A fost fiul profesorului Ioan Gherman din Brad, fratele lui Joe Gherman, căsătorit cu Sevastia Mureşanu din Brașov, înrudit astfel prin alianţă cu şi apropiat de familia Mureşenilor din Brașov. A urmat literele şi filosofia la universităţile din Budapesta şi Viena. Crescut în regiunea Munţilor Apuseni, în tradiţiile luptei pentru drepturile naţionale ale românilor, a militat pentru unire. Potrivit însemnărilor sale personale, păstrate în familie, în perioada august-septembrie 1918, tânărul de atunci era trimis cu un memoriu din partea românilor braşoveni la Budapesta. Aici, intra în legătură cu parlamentarii români V. Goldiş, Şt. Cicio Pop, A. Vlad şi le transmitea doleanţa românilor de a avea o viaţă independentă. Reîntors la Braşov, evenimentele s-au precipitat. Alături de Ilie Cristea şi Vasile Saftu, s-a implicat în constituirea Sfatului Naţional Român din Ţara Bârsei. Grupul naţional românesc s-a coagulat în jurul protopopului Vasile Saftu, iar la 2 noiembrie 1918 se înfiinţa Sfatul naţional român din Ţara Bârsei, între membrii căruia se afla şi tânărul Ovidiu Dante Gherman. În 9 noiembrie 1918 apărea primul număr al ziarului „Glasul Ardealului” în Braşov, unde Ovidiu Dante Gherman era un redactor şi corespondent activ. În numărul 13 al ziarului, acesta îşi încheia articolul cu „Trăiască România Mare!” Ovidiu Dante Gherman a fost delegat de românii braşoveni la Adunarea naţională de la Alba Iulia, unde a participat la actul unirii din partea presei, reprezentând ziarul „Glasul Ardealului”. Datorită intervenţiei hotărâte a lui în decembrie 1918 „Gazeta Transilvaniei” era predată de Arsenie Vlaicu contra unei sume de bani şi redevenea organul de presă al românilor braşoveni. În aceste condiţii „Glasul Ardealului”dispărea. Ovidiu Dante Gherman are un loc decisiv în soluţionarea problemei presei române braşovene. Între anii 1913-1918, a fost profesor de istorie şi geografie în învăţământul braşovean, pentru ca apoi să predea la Liceul Decebal din Deva. A continuat activitatea publicistică la ziarul „România liberă”din Deva. Din anul 1921, s-a stabilit la Arad unde a practicat avocatura până la sfârşitul vieţii.
Referinţe: Gherman, Mircea, Evenimente braşovene din preajma unrii în Astra, anul III, nr. 6 (25), iun. 1968, p. 2; Popeangă, Şcoala românească, p. 199.; Dicţionarul personalităţilor Unirii. Trimişii românilor transilvăneni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, coord. Ioan I. Şerban, Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia, 2003; Neamţu, Gelu, Vaida-Voevod, Mircea, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanţilor, vol. II, București, EAR, 2005.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.