GAVRILĂ, Ioan (născut 26 august 1898, sat Ohaba, comuna Şinca, județul Brașov – mort 15 martie 1976, Cluj), medic, profesor universitar. A făcut şcoala primară în satul natal şi liceul maghiar de stat din Făgăraș, absolvit în 1918 ca şef de promoţie. A urmat doi ani la Facultatea de medicină București, se transfera în 1919 la Cluj unde termina în 1924. S-a specializat la Paris în clinica profesorului Marcel Labbe în 1925. A obţinut doctoratul în medicină în 1924-1925, apoi titlul de doctor docent în ştiinţe medicale, specialitatea Boli şi nutriţie în 1930. Angajat din studenţie, a fost preparator la Institutul de fiziologie (1922), la Clinica medicală I Cluj, sub conducerea profesorului Iuliu Haţieganu, unde a ajuns să conducă laboratorul de analize, asistent din 1928. Definitiv în 1930. Ca medic primar provizoriu, a condus Spitalul epidemic Cluj în 1931, în 1935 medic primar boli contagioase, şef de lucrrări la Clinica de boli contagioase (1937), conferenţiar în 1939, profesor în 1945, decan la Facultaea de Igienă, IMF Cluj, în 1948. A scris articole în reviste de specialitate, cursuri, manuale, monografii, tratate. A participat la congrese medicale internaţionale (Varna, München, Viena, Varşovia). Distins cu Ordinul muncii, clasa I (1964). A fost secretar general şi vicepreşedinte al Societăţii de Ştiinţe medicale din Cluj, preşedinte al USSM – secţia Patologie infecţioasă Cluj, secretar de redacţie şi director al revistelor Ardealul medical şi Clujul medical, membru în comitetul Facultăţii de medicină şi în Senatul IMF Cluj, membru în Societatea de biologie din Paris. A contribuit la construirea spitalului clinic de boli infecţioase din cartierul Zorilor Cluj. Pensionat în 1968, a continuat activitea ca profesor consultant. A murit la 15 martie 1976.
Opera: Tratat elementar de semiologie şi patologie medicală, Cluj, 3 vol., vol. 1, 1934, 734 p., vol. 3, 1939, 674 (în colab. I. Haţieganu, I. Goia, Daniello Leon, Ioan Gavrilă ş.a. – am menţionat doar volumele unde este colaborator Ioan Gavrilă), ediţia a doua, 1937. Tratatul a fost premiat de Academia Română; Meningitele în practica medicală, București, Ed. Medicală, 1966, 288 p. (în colab. cu G. Iuraşog); Septicemiile, București, Ed. Medicală, 1976, 319 p. (în colab. cu Cornelia Păscariu).
Referințe: Grecu, Ioan, Funariu, Ioan, Baki Nicoară, Lucia, Personalități din Țara Făgărașului (1800 – prezent), Făgăraș, Mesagerul de Făgăraș, 2009, p. 123-124.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.