FRONIUS, Markus M.

FRONIUS, Markus M. (născut 1659, comuna Cristian, județul Brașov – mort 14 aprilie 1713, Brașov), teolog, profesor. Urmaş al lui Matthias Fronius* pe linie paternă, a fost cel mai mare dintre fiii lui Petrus Fronius, preot la Cristian, şi al Barbarei fiica cea mai mică a preotului braşovean Simon Albelius *. Născut în anul în care ciuma făcea ravagii în Ţara Bârsei, a avut şansa să supravieţuiască epidemiei, deşi contractase boala. Dacă copilăria şi-a petrecut-o alături de fraţii săi la Cristian, şcoala o începe la Brașov, unde l-a avut profesor pe Georg Bayer, o continuă timp de trei ani la Târgu Secuiesc (după J. Trausch) sau la Târgu Mureş (după Dietmar Plajer), avându-l ca profesor pe György Vajdas, apoi pleacă la Sibiu, unde studiază cu prim preotul Isaak Zabanius. Acesta din urmă, care l-a şi găzduit pe Markus Fronius, a fost un renumit filosof atomist. De la acesta a deprins metoda ştiinţifică de cercetare pe care o va aplica cu succes în lucrările sale. Întorcîndu-se la Brașov, îşi continuă studiile cu preoţii Valentin Greissing  şi Gorgias. Începând cu anul 1680 a urmat teologia la Universitatea din Wittenberg, beneficiind  de îndrumarea unor vestiţi profesori. În anul 1682 obţine aici Magister titel. În cei şase ani pe care îi petrece în străinătate Markus Fronius are ocazia să viziteze oraşele Leipzig, Helmstadt, Jena, Erfurt. La aflarea morţii tatălui său, se reîntoarce în 1686, la Brașov, devenind capul familiei. Pentru a putea asigura existenţa mamei şi a celor trei fraţi se angajează mai întâi ca profesor particular. În această perioadă se preocupă de istoria Transilvaniei, începând să redacteze o lucrare în acest domeniu. În 21 aprilie 1689, la fel ca mulţi dintre concetăţenii săi, îşi pierde casa şi întregul avut în marele incendiu care a devastat oraşul. Markus Fronius consacră acestui eveniment spaţii întinse în cronicile şi jurnalele sale. Din acestea aflăm că Markus Fronius, care fusese plecat din localitate, s-a întors la Brașov chiar în noaptea incendiului, găsindu-şi arsă locuinţa. El notează toate pierderile suferite: scaunele, dulapurile, dar şi orga, clavecinul şi harpa, dovadă că era un mare iubitor de muzică. A fost afectat îndeosebi de pierderea bibliotecii pe care o moştenise de la bunicul şi tatăl său şi pe care o îmbogăţise prin achiziţii proprii. Era una din cele 13 biblioteci existente la Brașov din care doar două au fost salvate (Maja Philippi). Cercetătoarea braşoveană mai sus menţionată observă că, deşi nu s-a păstrat un catalog al cărţilor lui Markus Fronius, ultimul enumeră într-unul din jurnalele sale 52 de autori ai cărţilor care au ars. Unele din acestea aveau ca autori scriitori antici, altele erau scrise de contemporani de-ai săi. Ele tratau creştinismul timpuriu, altele umanismul şi reforma religioasă. Lista lui Markus Fronius este o dovadă a culturii sale deosebite pentru un tânăr de 30 de ani şi a spectrului larg de interese ale acestuia. Între acestea, o pondere însemnată o avea literatura laică, poeţii latini, dar şi filosofii greci şi lucrările de ştiinţe politice şi reprezentanţii lor: Machiavelli şi Hugo Grotius. Biblioteca sa cuprindea şi lucrări de ştiinţele naturii, aparţinând unor autori prestigioşi, medici, matematicieni etc. O mare parte a ei era constituită din lucrări religioase, având printre autori pe cei mai de seamă reprezentanţi ai Reformei, lucrări de teologie luterană apărute în secolele XVI-XVII, multe dintre acestea fiind scrise de profesorii săi de la Wittenberg. Printre cărţile sale Markus Fronius aminteşte şi lucrări de cântece religioase şi laice, o mărturie a faptului că era un iubitor de muzică. Lista cărţilor proprii alcătuită de Markus Fronius demonstrează cunoaşterea limbilor clasice şi deosebitul său interes pentru acestea. Au fost mistuite de flăcări şi manuscrisele lucrărilor sale, printre care şi cea privind istoria Transilvaniei, aproape terminată şi la care muncise foarte mult. Din 1690 a devenit lector la gimnaziul săsesc din Brașov. Dar numai după un an renunţă la acest post pentru cel de predicator la biserica oraşului. În 1692 îi moare prima soţie Catharina, după patru ani de căsătorie, de la care rămîn doi fii minori. Unul din ei, Theodorus a murit în 1721. Din 1795 Markus Fronius a fost numit preot la Hălchiu. Între timp se recăsătorise cu Margaretha, fiica preotului din Cristian Caspar Rauss şi văduva lui Johann Mankes. Soţia sa avea din căsătoria anterioară o fiică. Împreună cu Markus Fronius, Margaretha a avut mai mulţi copii: Margaretha, căsătorită cu Johannes Draudt, Johannes, Barbara, căsătorită cu preotul Valentin Igels, Catharina, Gabriel, care va ajunge preot la Rotbav (mort 1751), Casparus, Dorothea, Elisabeta şi Albelius. După moartea celei de-a doua soţii, Markus Fronius s-a recăsătorit cu Martha, fiica Stadthannului Bartholomäus Hirscher, văduvă a preotului Paul Greissing din Hărman şi a preotului Albrich din Râşnov. Markus Fronius a slujit la Hălchiu pînă în anul 1701. În anii petrecuţi aici s-a preocupat în mod deosebit de educaţia religioasă a enoriaşilor. Astfel, reintroduce catehizarea şi alcătuieşte o lucrare teologică, în care sunt dezvoltate şapte teme, publicată mai tîrziu. Apreciate în mod deosebit de tineri, cursurile sale şi disputele teologice iniţiate de el se bucurau de o mare audienţă, fiind frecventate şi de tinerii veniţi din Brașov, cărora Markus Fronius le oferea adesea găzduire pe timpul vacanţelor de vară. Acesta le prezenta elevilor învăţăturile creştine, făcînd adeseori apel la limbile clasice, cursuri din diferite domenii şi de gramatică pe înţelesul tuturor, pregătindu-i astfel pentru studii academice. În 1701 a părăsit Hălchiul, fiind numit preot la Râşnov unde a rămas pînă în 1703, desfăşurând şi aici aceeaşi intensă activitate culturală precum la Hălchiu. Începând cu 22 noiembrie 1703 a fost ales prim preot la Brașov. Deşi considerat de contemporani ca unul din cei mai însemnaţi învăţaţi ai vremii, modest Markus Fronius nu se socotea un geniu, nici înzestrat cu o memorie ieşită din comun, ci aprecia că faima sa se datorează perseverenţei şi eforturilor sale. De aceleaşi aprecieri s-a bucurat atât pe plan local, fiind ales în 1707 decan al Capitlului Ţării Bârsei, funcţie pe care o va deţine timp de şase ani, cât şi pe plan regional, fapt pentru care în 1710 a fost ales preot la Biertan. A avut mari şanse de a fi numit superintendent, dar a renunţat la această perspectivă şi la funcţia pe care o ocupa, revenind ca prim preot la Brașov la solicitarea concetăţenilor. A fost de trei ori reprezentant al braşovenilor în Sinod la alegerile de superintendent la Biertan, a făcut 20 de ordinări de preoţi şi de confirmări. Instalat în funcţia de prim preot, Markus Fronius a reluat inspecţia bisericilor din Ţara Bârsei la care se renunţase, a reluat catehizările, în care scop a şi publicat lucrări de gen (Catehismul adnotat) şi a practicat vizitele la enoriaşi. A reintrodus predica de duminică după amiază. În calitatea sa de prim preot se ocupa şi de inspecţia şcolilor, încercând să aducă la Brașov cei mai buni şi mai talentaţi profesori, organizând chiar concursuri pentru ocuparea posturilor. A depus eforturi constante pentru a le oferi acestora un salariu cât mai bun, încercând astfel să le câştige ataşamentul şi devotamentul pentru şcoala braşoveană, care se ridică acum la prestigiul avut în timpul lui Honterus, după cum s-a străduit să ridice clădiri noi pentru şcoală. În activitatea pedagogică, Markus Fronius era adept al ideilor lui Comenius şi ale pietismului, precepte pe care le enunţă în discursul său inaugural ca rector al gimnaziului, la care preda teologia. Astfel, denunţă formalismul şi compendiile de înţelepciune, pronunţîndu-se pentru promovarea ştiinţelor reale: fizica, astronomia, geografia şi istoria. A alcătuit un plan de organizare a învăţământului braşovean, care cuprindea programa şcolară şi un îndrumar metodic pentru aplicarea acesteia. A propus un învăţământ diferenţiat, copiii care urmau a deprinde o meserie, urmând a primi o altă instrucţie decât cei care aspirau la şcoli mai înalte. Pentru clasele primare accentul era pus pe obiectele de învăţământ strict necesare pentru viaţă: scrisul şi cititul, în special în limba germană, socotitul şi alcătuirea scrisorilor. La clasele superioare învăţământul era axat pe învăţarea limbilor clasice şi a disciplinelor „filosofice”, cum erau considerate în epocă fizica, istoria, geografia etc.. De altfel, datorită activităţii sale se inaugurează buna tradiţie pozitivistă a şcolilor săseşti. S-a preocupat şi de organizarea examenelor şcolare. În 1708 Markus Fronius propune Universităţii săseşti înfiinţarea şcolilor săteşti, susţinând că toţi copiii de la oraşe şi sate sunt obligaţi să frecventeze şcoala pentru a putea scrie, a citi şi a învăţa catehismul. Iniţiativa sa va fi adoptată numai la Sinodul Universităţii săseşti din 1722. Ca prim preot pe de o parte şi inspector şcolar pe de altă parte a venit în ajutorul copiilor ce nu puteau frecventa şcoala din cauza sărăciei, oferindu-le îmbrăcăminte şi cele necesare studiului prin colectele bisericii. Munca intelectuală istovitoare, asociată cu unele excese alimentare şi bahice, i-a vlăguit resursele, îmbolnăvindu-se de podagră. Cu toate că potrivit unei viziuni avute în 1704, el ar fi trebuit să moară la 21 aprilie 1710, eveniment pentru care se  pregătise minuţios, luându-şi chiar rămas bun de la apropiaţi, el a mai trăit câţiva ani. A avut ocazia să rostească discursurile funebre pentru împăratul Leopold I (1705), pentru împăratul Joseph I (1711) şi un discurs la alegerea împăratului Carol al VI-lea. Datorită agravării sănătăţii sale în ultimii ani ai vieţii, va recurge la tot felul de tratamente, lăsîndu-se în cele din urmă pe mâna unui ţăran din Cristian. Acesta l-a ademenit cu un miraculos tratament pe bază de mercur ce i-a pus capăt zilelor după o scurtă, dar grea suferinţă (14 aprilie 1713). Markus Fronius a rămas în conştiinţa contemporanilor şi a celor care au scris despre el de-a lungul secolelor drept cel mai important preot sas din Transilvania şi cel mai influent teolog al saşilor de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Numeroasele sale jurnale, în care a trecut toate evenimentele timpului său, ne oferă atât o imagine asupra acelei perioade de la cumpăna secolelor XVII-XVIII, cât şi asupra vieţii sale private şi publice, a proiectelor şi a sentimentelor unui om care a ştiut că menirea sa era aceea de a se pune în slujba contemporanilor săi. În toată viaţa sa s-a condus după motto-ul „Serviendo aliis consummimur”. Jurnalele sale ne oferă ştiri detaliate despre incendiul din 1689, stabilirea armatelor imperiale în Ţara Bârsei, luptele curuţo-lobonţe din vremea lui Emeric Thőkőly, răscoala curuţilor din Transilvania de sub conducerea lui Francisc Rákóczi II (17 martie 1704-3 februarie 1706) şi atitudinea lui C. Brâncoveanu în aceste împrejurări. Ne oferă ştiri despre politica de catolicizare a austriecilor şi rolul nefast al iezuiţilor împotriva protestanţilor. Extrem de meticulos, Markus Fronius a însemnat totul în jurnalele sale, aproape zi de zi şi uneori chiar oră de oră. Manuscrisele rămase de la el ni-l dezvăluie ca pe o personalitate complexă, extrem de dotată, bun poet, având o iscusinţă ieşită din comun în mânuirea limbii latine, fiind şi un bun desenator. În ciuda acestor înzestrări se mulţumea cu ceea ce îi oferea viaţa, fiind foarte modest. Lucrarea Consilium de Schola (1705) a fost elaborată în vederea reorganizării gimnaziului din Brașov. Propune aici, în spiritul ideilor lui Comenius extinderea predării în limba maternă în locul celei latine şi o îmbinare mai strânsă a învăţământului cu activitatea practică, cu viaţa de fiecare zi. Stabileşte exact pentru fiecare clasă planurile de învăţământ, materiile care urmează să fie predate şi recomandă manualele ce se vor folosi în procesul educativ. În ceea ce priveşte modelele instructiv-educative, insistă asupra explicării, repetării şi examinării. Prin el tradiţiile lui Honterus se împletesc cu ideile fertile ale lui Comenius şi ale preiluminismului. La Wittenberg în timpul studiilor ia contact cu lucrările lui Comenius, şi cu manifestările pietiste şi preiluministe. În discursul său inaugural în calitate de lector al şcolii braşovene (De studiorum impedimenta, 1690), el militează pentru o reformă a învăţământului prin înlăturarea formalismului şi prin cultivarea fizicii, astronomiei, geografiei şi a istoriei. Începând cu 1708 cere învăţământ elementar gratuit pentru copiii din păturile sărace, precum şi acordarea unor burse elevilor mai săraci din gimnazii. Iniţiativei sale i se datorează hotărârea sinodului bisericii luterane din 1722 privind obligativitatea învăţământului elementar pentru toţi copii, de ambele sexe, din oraşe şi sate, distribuirea gratuită a manualelor pentru copii săraci şi sprijinirea studiilor acestora în gimnazii şi facultăţi. Moartea sa i-a mişcat profund pe contemporani, care l-au elogiat, între aceştia detaşându-se fraţii săi mai mici Daniel şi Michael, pentru care a fost un adevărat părinte. Primul dintre ei descrie înduioşător ultimele zile ale fratelui său. Între cei doi a existat o relaţie foarte strânsă, după cum o dovedeşte corespondenţa lor, care ni s-a păstrat până astăzi. În timpul studiilor, între cei doi fraţi s-a menţinut o strânsă legătură, Markus Fronius fiind totdeauna gata să-l ajute. La întoarcerea sa în ţară cu ajutorul acestuia, în 1704, Daniel Fronius* a devenit lector primarius la gimnaziul braşovean, iar doi ani mai târziu a fost desemnat predicator al oraşului, funcţie pe care o ocupa la moartea fratelui său, după cum semnează în poezia dedicată acestuia „diaconus Coronensis”. Din schiţa biografică pe care i-o conturează Lore Wirth-Poelchau aflăm că la 1716 Daniel a devenit preot la Bod, din 1733 a fost preot la Hărman, iar din 1741 a fost ales Decan al Capitlului Ţării Bârsei, funcţie pe care a ocupat-o pînă la moartea sa din 31 august 1743. În aceeaşi termeni de iubire, admiraţie şi respect faţă de fratele său vorbeşte şi Michael Fronius*. Discursul prietenului său Simon Christophori Gaizer*, cu care Markus Fronius a împărţit conducerea oraşului în cadrul Directoriului ales să administreze cetatea în perioada epidemiei de ciumă, în condiţiile în care Magistratul se retrăsese la ţară, ne oferă şi el imaginea statuară a lui Markus Fronius. În aceeaşi termeni a scris despre Markus Fronius şi ginerele acestuia Valentin Igel, căsătorit cu fiica sa Barbara. Între Igel şi socrul său se stabilise o adevărată prietenie, ale cărei baze s-au pus în perioada disputelor teologice iniţiate de Markus Fronius la Hălchiu, prietenie întregită de admiraţie şi respect ca de la magistru la discipol. Toate aceste patru elogii au fost publicate de Lore Wirth Poelchau; ele au fost scrise în versuri în limba germană (Daniel Fronius, Simon Christophori şi V. Igel) şi în latină ale lui Michael Fronius. Unul dintre elevii săi, ajuns mai târziu profesor la Universitatea din Halle, Martin Schmeizel a scris despre Markus Fronius: „Dacă ai noştri vor fi în stare să-l aprecieze pe acest om, numele lui le va fi sfânt şi el va deveni nemuritor pentru poporul său”.

Opera: Dissertatio Metaphysica, de distinctione, Praeside Christ. Donati Kal. Nov. Vitebergae, 1671; Dissertatio de distinctione Totius et Partium, Respond Joh. Hoch. Parathia Transsilvano. Kal. Nov. U. Ott, 1672; Dissertatio de–––––– primorum N. T. Fidelium, ante publicum Christi Praeconium, Praes. Joh. Deutschmann. Ugyanott, 1682; Eccur prae se ferat aliud, aliud animo destinet, Deus Optim. Max., Praeside M. Marco Fronio, Andreas Nekesch, Cibiens. Transsilv. Propugnabit, 1686; Cum coelum levius sit, fitque gravissima terra, 1700; Tusculanae Heltesdendes, Coronae, 1704 (Dissertationes de SS. Theologia, quibus Articulorum Fidei omnium methodo scriptuaria e septem omnino S. Sc. Locis deducta, commonstratur, ventilatae, Praeside Marco Fronio); Von der zum Himmel führenden Heimlichen und verborgenen Weisheit wie sie uns Gott durch seine Propheten und Apostel hat wissen lassen. Psa. 51, 8, I. Cor. 2, 7. Brașov, 1704; Patriam Quaerens Exul Psyche…U, ott, 1705; Der Artikel von der Busse, in etlichen Sermonen fürgestellet, aus denen Worten des Propheten Joëls 2, 12. 13. 14…U. ott, 1707; Enchiridon, Der kleine Catechismus D. M. L. U. Ott, 1709; Die heimliche und verborgene Wiesheit Gottes, welche Gott verordnet hat für der Welt, zu unser Herrlichkeit (I. Theil) In sieben Sprüchen heiliger Scrifft entworffen. Seinen Kindern aber gezeiget, von M. F. P. C. U. Ott, 1709; Ordinationspredigt, als Herr Simon Draudt, Gymn. Cor. L. 1. Zum Pfarrer in Roth-Bach ordiniret und installiret wurde. Im Jahre Christi, 1709; Sprüche, woraus die Glaubens Artikel, in schrifftmässiger Ordnung, nach Einleitung derer sieben Grund-Sprüche, welche unterm Namen der Heimlichen und Verborgenen Weisheit Gottes, herausgegeben, sind abgehalten worden. U. Ott, 1710; Die von unserm Herrn Jesu allen denen zu Ihm Kommenden und Beladenen versprochene Ruhe der Seelen, in einer Fest-Andacht betrachtet, Brașov, 1711; Ordinations-Predigt, als 1711 Jahres, den Pfingst-Montag zum heiligen Ammt, die Heerde Christi in Clausenburg zu weiden, die Hände auffgelegt werden. Hn Georgen Marci, der H. Schrifft befliessenen, etc. Geschehen in Brașov U. Ott, 1711; Ists auch recht? Bei dem betrübten Falle eines Eigenmordes abgehandelt Am Sonntage Trinit. Über das ordentliche Evangelium, von M. F. C. D. U. Ott, 1712; M. Marcus Fronius Visitationsbüchlein. Ein Beitrag zur Kirchen und Sittengeschichte des Burzenlandes. U. Ott, 1868.
Referinţe: Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 349-357 [cu detalii asupra lucrărilor sale]; Szinnyei, Magyar, vol. III, p. 801-804 [citează: Horányi, Memoria, I, p. 732; Szabo Károly, Régi M. Könyvtár, II; Gross, J., Kronstädter Drucke];  Schuller, Schriftsteller, vol. IV, p. 124 [citează: Fr. Teutsch, în Die Siebenbürgisch-sächsischen Schulordnungen mit Einleitung, Anmerkungen und Register, Berlin, Ed. A. Hofmann und Co., 1888; Die Grabdenksteine der ev. Stadtpfarrkirche in Kronstadt, în Kronstädter Gymnasial Programm, 1886, p. 16; Meltzl Herrmann, Das alte und neue Kronstadt, vol. I, p. 220]; Gross, J., Magister Markus Fronius, în Deutscher Volkskalender, Brașov, 1913, p. p. 189-194; Quellen, vol. V, vezi indice, p. 669; Quellen, vol. VII, indice, p. 225; Gross, Julius, Aus „Kuruzo-Labonzologia” (1704-1706) în Quellen, vol. VII, p. 299-333, cu o notă informativă, p. LXII-LXVIII, în care notă se reproduc şi adaosuri privind răscoala curuţilor în Transilvania şi în Ţara Bârsei; Quellen, vol. VI, p. XXXIII-XXXIV, p. 408-570; vezi indice, p. 661 [se oferă şi detalii genealogice]; Schuller, Richard, Der „Diaconus Barcensis” des Markus Fronius, în Kirchliche Blätter, 1915, p. 340-344, 355-357, 366-370; Gross, Julius, Aus dem Tagebuch des Simon Christophori alias Gaizer, Brașov 1917, vezi indice, p. 180; Ein Brief des Kronstädter Stadtpfarrers Markus Fronius (1708) an die evang. Glaubensgenossen in Romänien, în Kronstadter Zeitung, nr. 104, 1922; Der grosse Brand von Kronstadt 1689 (Bericht eines Augenzeugen, des Stadtpfarrers Markus Fronius), în Kronstadter Zeitung, nr. 228-229, 1924; Gross, J., Markus Fronius, Leben und Schriften, Brașov, 1925, 96 + 312 p.; Sebestyén, Josef, Die Wappendenkmäler der evang. Stadtpfarrkirche A.B. in Kronstadt, în Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums, 1925, p. 161; Gross, J., Der Burzenländer Prediges und Ueber den Pietismus, Brașov, 1926, 77 p.; Schriften des J. Honterus, V. Wagner und M.F. in deutscher Ülbersetzung, Brașov, 1927-1929, passim; Tusculanae Heltesdenses. Heldsdorfer Gespräche über den Grundartikel der evang.-lutherischen Glaubenslehre von Markus Fronius, Brașov, 1930, 143 p.; Grundrik der Glaubenslehre und der Glaubensartikel, p. 1-71; Markus Fronius an die Sachsen in der Zerstreuung, în Licht der Heimat, München, nr. 3, ian. 1954, p. 2; Philippi, Paul, Markus Fronius, în Neue Deutsche Biographie, vol. 5, 1961, p. 661-662; Crăciun, Repertoriu, p. 345-346; Ist. Rom., vol. III, p. 303, 309, 554; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 91; Schuler, Hans, Fronius Markus ein hervorragender Schulmann, în Neuer Weg, nr. 7992, 21 ian. 1975, p. 6 (cu portret); Pitters, H., Wegweiser zwischen den Zeiten. Markus Fronius, în Kirchliche Blätter, Sibiu, nr. 11, 1978, p. 5-7; Rusu, M.N., Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, III, 1980, p. 67-68; Schuller, Hans, Tüchtige Lehrer für die Schule. Kleine Heimatkunde, în Neuer Weg, 36, 11 dec. 1984, p. 4; Plajer, Dietmar, Markus Fronius 1659-1713, în Karpatenrundschau, nr. 6, 12 feb. 1982, p. 6; Idem, Markus Fronius 1659-1713, în Taten,p. 150-153; Wirth-Poelchau, Lore, „Leichenzettel” als familiengeschichtliche Quelle în Siebenbürgische Familien-Forschung, 4, 1987, nr. 1, p. 33-36; Nussbächer, G., Ein Leben für die Schule, în Karpatenrundschau, 15 apr. 1988, p. 6;  Philippi, Maja, Nach dem grossen Brand în Karpatenrundschau, 8, 15, 29 dec. 1989 şi 5, 11 ian. 1990; Eadem, Magistri Marci Fronii Urbis Exustio Anno 1689. 300 Jahre seit dem Grossen Brand von Kronstadt, în Siebenbürgische Semesterbll., 3 (1989), p. 135-164; Eadem, Die verbrante Bibliothek des Markus Fronius, în ZSL, 1990, p. 35-38 [enumeră autorii cărţilor din biblioteca lui Markus Fronius]; Eadem, [Markus Fronius], în ZSL, nr. 1, 1990, p. 35–38; Wirth-Poelchau, Lore, Die Leichengedichte auf den Kronstädter Stadtpfarrer Markus Fronius (1713) în ZSL, 1990, p. 39-61 [cuprinde şi textul elogiilor funebre aduse lui Markus Fronius de contemporanii lui]; Wirth-Poelchau, Lore, Gelegenheitsgedichte eines Kronstädters um 1700: Markus Fronius (1659-1713), în Humanistica Lovaniensia. Journal of Neo-Latin Studies, vol. XL, 1991, p. 312-335;  Wirth-Poelchau, Lore, Glückwunschgedichte zur Magisterpromotion des Markus Fronius 1682 in Wittenberg, în Forschungen, 1992, nr. 1-2, p. 81-97;  Lexikon, p. 136 [citează lucrarea lui Markus Fronius, Visitationsbüchlein. Ein Beitrag zur Kirchen und Sittengeschichte des Burzenlandes de E. v. Trauschenfeld, Brașov, 1868]; Hienz, Schriftsteller, vol. VI, p. 165-167; Markus Fronius, în Deutsche biographische Enziklopädie, vol. II, München, London, Paris, 1996, p. 512; Zikeli, Daniel, ‘Ach schläfst du Siebenbürgen noch?’. Der siebenbürgisch-sächsische Pfarrer Markus Fronius. Leben und Werk, 2007.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.