FRANZ, Martin (născut 26 iulie 1871, Hălchiu – mort 1959), profesor. Era descendent al unei familii cu înaintaşi implicaţi în viaţa comunităţii săseşti din Hălchiu, mulţi din ei fiind vilicus, moştenind porecla de „Hann”. La moartea tatălui său, familia a părăsit Hălchiul, stabilindu-se la Brașov, unde mama sa a deschis o consignaţie. Tânărul Martin Franz a urmat aici cursurile gimnaziului Honterus, unde şi-a luat bacalaureatul. Apoi a studiat la Budapesta limba maghiară. Îşi continuă studiile superioare la Universitatea din Gießen şi Heidelberg, unde a studiat germana, latina şi teologia. La Gießen a scris, în 1902, o lucrare referitoare la Transilvania, păstrată astăzi în manuscris în arhiva Bibliotecii Universității din Gießen. După întoarcerea la Brașov, în anul şcolar 1905/1906 a candidat la profesorat, la gimnaziul Honterus. În următorul an şcolar îl găsim ca profesor suplinitor, la acelaşi gimnaziu predând limba maghiară şi ore de conversaţie în această limbă. În anul şcolar 1907/1908 a devenit profesor titular la gimnaziul honterian, predând limba maghiară şi latină. Mai târziu, preda şi religie şi limba greacă. La 7 septembrie 1913 a avut onoarea să primească cheile noii clădiri a gimnaziului Honterus. Până în 1919 a predat limbile germană, română, religia, caligrafia şi maghiara (pe aceasta din urmă nu o va mai preda după Unirea Transilvaniei cu România). În aceşti ani a suferit mai multe pierderi în familie, murindu-i fiul abia născut, foarte curând mama şi soţia. La 22-23 august 1924, a fost reconfirmat profesor în urma noilor reglementări impuse de statul român învăţământului confesional. În 1923 s-a recăsătorit, având doi copii. În acest an a predat limbile germană şi română la Kronstädter ev. Realschule. Între 1930 şi 1941 a fost profesor şi director la Liceul german de băieţi din Brașov (Deutsche Knaben Gewerbeschule). În această perioadă a avut un rol însemnat în editarea anuarului liceului. Nu a precupeţit în acest scop timpul său liber şi vacanţele şcolare. A fost un profesor iubit de elevi pentru lecţiile interesante pe care le făcea pentru care folosea deseori proiecţii şi fotografii. În 1932 a întreprins o călătorie de studii în Franţa, Anglia şi Olanda. În 1942 naţional-socialiştii i-au retras pensia ce o obţinuse după 30 de ani de muncă. A avut apoi nefericirea să-şi vadă copiii duşi în lagărele de muncă forţată din Siberia la 13 ianuarie 1945, unde de altfel fiul său Otmar va muri. I-a supravieţuit doar fiica Gerda, care trăieşte astăzi în Germania la Zilttau. În 1947 i s-a confiscat averea. Mai târziu, în 1950, considerat chiabur, împreună cu familia, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu la Dumbrăveni, în județul Sibiu. Aici a lucrat pentru un salariu infim, pe un şantier de construcţii. După un timp autorităţile au revenit asupra acestei decizii, explicând-o ca o greşeală. După 10 ani de întrerupere a pensiei, în 1952 o va recăpăta. Nu va mai beneficia de ea decât încă şapte ani.
Opera: Raportul şcolar al Şcolii Comunale de ucenici industriali din Braşov pe anii 1932/33 şi 1933/34, publicat din însărcinarea Comisiei şcolare cu ocazia desfiinţării şcoalei respective, transformării într-o şcoală confesională evanghelică C. A. (1 iulie 1934), Brașov, 1934, 80 p., [text român-german].
Referinţe: Hedwig, Peter, Professor Martin Franz 1879-1959, în Neue Kronstädter Zeitung, 20 mart 1998, p. 4 (cu portret).
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.