FRÂNCULESCU, Petre (născut 25 septembrie 1911, comuna Deagurile, județul Argeș – mort 8 martie 1984, Brașov), poet și publicist. Copilăria și adolescența le petrece la Roșiorii de Vede, județul Teleorman, unde urmează școala primară și liceul. După bacalaureat, s-a înscris la Facultatea de Drept București, dar după doi ani se transfera la Litere. A fost funcționar la Federația națională a cooperativelor București în cadrul Ministerului Agriculturii. Se implică în viața boemei literare. În 1929 a debutat cu poezii și epigrame în ziarul Drum nou din Turnu Măgurele. Scrie articole și poezii publicate în revistele și ziarele Scânteia și Atom din Turnu Măgurele, Drum din Roșiorii de Vede, Spiritul vremii din Băneasa-Teleorman. Împreună cu un alt publicist teleormănean, a condus ziarul Drum din Roșiorii de Vede (1935-1937), iar în perioada 1937-1938 a fost redactor șef la săptămânalul social și politic Freamătul din București. În 1938 se stabilește la Brașov unde se angaja ca ofițer de poliție, cu gradul de comisar-șef. Pentru activitatea și meritele sale, este apreciat și avansat chestor (șeful poliției Brașov). A devenit apropiat de judecătorul și poetul Gherghinescu Vania și avocatul Vasile Gionea, reluând pasiunea pentru poezie. Participa la șezătorile și cenaclurile literare, publica volumele de poezie Dragoste (1942) și Poezii de album (1947), în colecția ziarului Drum din Roșiorii de Vede, ambele apărute la tipografia Unirea Brașov. Delicată și sensibilă, poezia sa este un imn închinat iubirii și creează imagini îndrăznețe. A colaborat la Claviaturi, Răboj, Urzica, Vlăstar, Acum, Lumina, Teleormăneanul, Tribuna, Voința. În 1948 este arestat și condamnat, soția a fost evacuată din casă și i s-a sechestrat întreaga avere. Trimis la Canalul Dunăre – Marea Neagră, a contractat o boală gravă în timpul detenției. S-a întors în 1954 și s-a angajat la Întreprinderea de Montaj conducte magistrale, ca tehnician activ în resortul de aprovizionare. După mai mult de 15 ani de muncă, s-a pensionat după 1971 pe motiv de boală. A continuat să scrie, dar nu a mai făcut publice poeziile sale, lăsând în manuscris versuri și proză.
Opera: Dragoste, Bv., 1942; Poezii de album, Bv., 1947.
Referințe: Gionea, V., Antologia scriitorilor din Țara Bârsei, 1946, p. 37-42; Straje, Mihail, Dicționar, p. 272; Teleorman, București, Sport-Turism, 1980, p. 74, 249, 278; Stănescu, Ion Al., Dicționar al oamenilor de cultură, artă și știință din județul Teleorman, Pitești, Calende, 1993, p. 62-63; Cojan, Grigore, Amintiri cu scriitori brașoveni, Brașov, Dealul Melcilor, 2002, vol. II, p. 69-78.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.