FORGÁTS (Forgáts, Forgach, Forgesch, Furgatsch, Forgatesch, Forgatsch), Michael (născut 29 septembrie 1563, Brașov – mort 16 ianuarie 1633, Brașov), cronicar. Fiu al braşoveanului Valentin Forgáts şi al Getrudei Rau, era descendent al unei vestite familii nobiliare ungare, fiind maistru măcelar în oraşul natal. La 18 mai 1585 l-a întâmpinat pe domnitorul muntean Petru Cercel, care vizita Ţara Bârsei, la Râşnov în fruntea unei delegaţii de braşoveni printre care se găsea şi popa Mihai. În 28 decembrie 1569, a fost ales membru în Consiliul celor o sută, iar pe 28 decembrie 1604 a fost ales senator, demnitate de pe care o va ocupa până în 1629. În august 1603 a depus mărturie în calitate de deputat şi martor ocular, în Dieta la Deva, despre grozăviile generalului Basta. La 17 mai 1612 a însoţit oastea munteană, venită în ajutorul braşovenilor împotriva lui Gabriel Bathory, care ocupase Cetatea Râşnovului. A făcut parte din delegaţia braşovenilor trimisă să mijlocească pacea între Cetatea Brașovului şi Gabriel Bathory (4 iunie 1612). Deoarece tratativele au eşuat, în 27 septembrie 1612, a fost trimis într-o misiune diplomatică în Ţara Românească, la voievodul Radu Mihnea, împreună cu Stadthann-ul Georg Heltner pentru a-i cere ajutorul. Acesta le-a promis ajutorul, înmânându-le o scrisoare şi un sigiliu, dar nu şi-a respectat oferta făcută. Pe 20 februarie 1613, în calitate de deputat în Dieta de la Sibiu, a încheiat primul tratat de pace cu Gabriel Báthory, pacea definitivă încheindu-se la 14 martie 1613. Invitat, împreună cu Andreas Götzi şi Andreas Hedgyesch de Gabriel Báthory, la curtea de la Ocna Sibiu, a fost răsplătit de către acesta pentru contribuţia sa la încheierea păcii, cu domeniul Dumbrăveni, județul Sibiu. Trimis în misiune diplomatică la Oglipaşa, la voievodul Moldovei şi al Munteniei, a ajuns ostatic la acesta din urmă, atât el, cât şi însoţitorii săi Johann Benkner şi Georg Horváth, datorită simpatiei sale pentru Gabriel Báthory. A reuşit să scape doar în urma unei consistente răscumpărări. Meritele sale au fost recunoscute şi de Gabriel Bethlen, care, venind într-o vizită la Brașov, în 3 aprilie 1614, i-a acordat onoarea de a-l invita, atât pe el, cât şi pe soţia sa, timp de o zi la reşedinţa princiară. În 27 iulie 1614, a fost trimis într-o nouă solie la Radu Mihnea, care la rândul său i-a încredinţat misiunea de a-i duce darurile sale către Skender-paşa. Pentru acest serviciu, a fost la rândul său, răsplătit cu daruri bogate. Tot în anul 1614, a fost ales şi deputat al Universității Săseşti, pentru ca în 1616 să fie ales Sárkanyer (Şercaia) şi Poroyer (Părău)-Herr. În anul următor devine şi Czerner şi Tohaner-Herr. A avut o familie numeroasă, din cele patru căsătorii rezultând 11 copii. Cu toate acestea, familia i s-a stins repede. Este autorul unei cronici cuprinzând evenimente petrecute într-o perioadă îndelungată (1203-1694). S-au păstrat două manuscrise ale acestei cronici. Astfel, în Fondul Kemeny din Arhivele Statului Cluj, s-a păstrat o copie din secolul al XVIII-lea, în limba germană, scrisă de mai mulţi copişti anonimi. Un al doilea manuscris, păstrat în fondul Trausch al bibliotecii liceului Honterus din Brașov, conţine originalul din a II-a jumătate a secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea şi a fost scris de mâna autorului până în 1631, cu litere neogotice şi continuat de urmaşii săi: Valentin Forgáts (pentru perioada 1633-1639), apoi de nepoţii săi Christophor Greissing şi Valentin Greissing, Asarela Mederus, Markus Draudt şi de un anonim pentru perioada 1653-1694. Interesant că originalul manuscrisului, legat în piele cu ornamentaţii în stilul Renaşterii, conţine însemnările după zile şi nu după ani. Când J. Gross* a editat acest manuscris, însemnările au fost aşezate cronologic, după ani, luni şi zile. Cronica cuprinde în general informaţii locale braşovene, multe fiind legate de familia cronicarului. Pentru perioada cuprinsă între 1585-1631, expunerea este mai largă, faptele fiind văzute şi trăite de autor. În schimb, urmaşii săi redau evenimentele mai pe scurt. Alături de Transilvania se găsesc ştiri şi despre Ţara Românească şi Moldova. Astfel, Cronica cuprinde ştiri despre Petru Cercel (1585), despre uciderea lui Mihai Viteazul, despre conflictul lui Gabriel Báthory cu oraşele săseşti (1612-1613). Alte ştiri se referă la voievozii munteni Radu Şerban şi Radu Mihnea, inclusiv la soliile autorului la voievozii români.
Referinţe: Trausch, Schrifteller, vol. I, p. 332-333; Szinnyei, Magyar, vol. III, p. 636-637; Gross, Julius, Kalender-Aufzeichnungen von Michael Forgáts…..,în Quellen, vol. IV, 1903, p. 40-52, cu un studiu introductiv, p. XXVI-XXXI; Stenner, Beamten, p. 42 [citează şi lucrarea Eugen v. Trauschenfels, Deustche Fundgruben]; Crăciun, Repertoriul, p. 266-267; Magyar Életrajzi Lexikon, vol. I, A-K, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1967, p. 528; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 89; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, III, 1980, p. 67; Hienz, Schriftsteller, vol. VI, p. 139.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.