FEKETE Lajos (pseudonim Erdélyi Fekete Lajos) (născut 25 iunie 1897, com Avrămeşti, județul Harghita – mort 23 aprilie 1945, Brașov), preot, scriitor. A obţinut bacalaureatul la Colegiul reformat din Odorheiul Secuiesc, după care a urmat studii superioare de teologie la Cluj. După Szabó Sámuel se pare că a studiat şi la diferite universităţi din Germania. A funcţionat o perioadă profesor la Odorheiul Secuiesc, după care a fost preot unitarian la Făgăraş, Ormeniş şi Brașov. La începutul anilor 1920 îi apar primele versuri publicate sub pseudonimul Erdélyi. Atât versurile, cât şi nuvelele şi schiţele lui au fost frecvent publicate în Brassoi Lapok, Ellenzék, Magvető, Kévekötés, Pásztortűz, ş.a. În 1928 îi apare la Făgăraş primul volum de poezii sub titlul Pusztai vándorlás (Călătorie în pustiu). În poeziile sale se resimt influenţa versului popular, dar şi influenţe moderniste. În 1936, tipografia Orient din Cluj îi publică, sub pseudonimul Erdélyi Fekete Lajos, romanul Ének a viharban (Cântecul în furtună). Romanul tratează destinul unui învăţător de ţară, care îşi realizează aspiraţiile artistice, la care renunţă însă prin întoarcerea în mijlocul oamenilor din rândul cărora a plecat. Scriitorul pune un mare accent pe trăirea erotică a personajelor, fiind prea puţin preocupat de viaţa spirituală şi trăirile interioare ale personajelor. Ultimul volum de poezii intitulat Tovább a szirteken (Mai departe pe culmi) trebuia să apară la Brașov în 1945, a rămas în manuscris. Din păcate, autorul a murit de tifos exantematic, tocmai în momentul în care Uniunea Scriitorilor din România dorea să-l aleagă între membrii săi.
Referinţe: Szabó Sámuel, Scriitori maghiari din Braşov, mss.; Romániai Magyar Irodalmi Lexikon, 1, București, Kriterion, p. 564.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.