FARCÁDI Sándor (numele adevărat Áron Sándor) (născut 23 decembrie 1889, sat Forţeni, comuna Feliceni, județul Harghita – mort 16 noiembrie 1952, Budapesta), poet. Şi-a luat pseudonimul de la numele satului natal, Farcád în limba maghiară. Provenea dintr-o familie săracă. A rămas orfan de tată de la o vârstă fragedă, după care mama sa se recăsătoreşte. A urmat şcoala elementară în satul natal, iar gimnaziul la Odorheiul Secuiesc. Aşa devine funcţionar şi totodată începe să scrie poezii de dragoste. În timpul primului război mondial s-a stabilit în Ungaria, lucrând ca învăţător. În această calitate s-a preocupat şi de activitatea culturală la sate. În perioada existenţei Republicii Sfaturilor Ungare, în 1919, s-a implicat în viaţa politică. După venirea lui Horthy la putere, este nevoit să se refugieze la Brașov (1920), unde va obţine un post de contabil. În versurile pe care le scrie în această perioadă evocă momentele agitate ale vieţii sale, atât din Odorhei, cât şi din Ungaria. Versurile sale sunt publicate în periodice ale vremii: Zord Idő, Ellenzék, Keleti Újság, Korunk, Pásztortűz, Cimbora, Helikon şi Brassoi Lapok. În 1930, revista braşoveană Ritmuri, nr. 8-9, i-a publicat poezia Cain revoltat [A lázongó Káin], în traducerea lui I. Iordache. Încurajat de prieteni şi de critica de specialitate şi-a publicat versurile şi în volume. Primul din acestea îi apare în 1923 la Brașov pe cheltuială proprie, intitulat Versek (Poezii). Trei ani mai târziu publică volumul Fenyő a Hargitán (Bradul din Harghita), tot la Brașov, iar în 1931 în acelaşi oraş îi apare şi volumul Szánts ekém, szánts (Ară, plugul meu, ară), la Tipografia Hunyady, 77 p. Versurile sale oglindesc diverse stări şi sentimente, dragostea de locurile natale, simţăminte de dragoste, dar şi greutăţile copilăriei sale, suferinţele războiului ş.a. Este un bun mânuitor al limbajului dialectal secuiesc. Uneori versurile sale au un umor negru şi din acestea răzbate şi nostalgia frumuseţii trecătoare. A fost criticul literar al ziarului Brassoi Lapok, între 1925-1927. A făcut parte din Kemény Zsigmond Irodalmi Társaság, din Târgu Mureş. Din 1942 s-a mutat la Budapesta. Pentru ultima parte a vieţii sale informaţiile despre el ne lipsesc.
Referinţe: Szabó Sámuel, manuscris; Marosi Ildikó, A marosvásárhelyi Kemény Zsigmond Társaság levelesládája, București, 1973; Szabó Sámuel, A szülőföld vonzásában, în Brassoi Lapok, 29 iul. 1978, p. 5, [este publicată şi poezia sa Cenk alatti város]; Balogh Edgár, Dávid Gzula (ed.), Romániai Magyar Irodalmi Lexikon, București, vol. I, 1981, p. 551; Mózes Huba, Forrása rég fakadt, București, Kriterion, 1985, p. 152, 177, 276; Magyar Irodalmi Lexikon, Budapesta, 1993, p. 269; Magyar Életrajzi Lexikon (1978-1991), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1994, p. 239.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.