FAKLER, Fred (născut 15 decembrie 1877, Brașov – mort 19 septembrie 1943, Brașov), scriitor. Tatăl său a fost tâmplar, dar a lucrat şi la biserica evanghelico-luterană din Şchei. A urmat şcoala reală în oraşul natal, iar după aceea şcoala de cadeţi de infanterie din Sibiu (1892-1896). În august 1896 a fost transferat la Viena ca locotenent la batalionul numărul 25. Din tinereţe a fost preocupat de literatură, frecventând cercul literar din Viena, fondat de Peter Altenberg. Fiind plin de pasiuni şi de nestăvilit, a fost degradat şi dat afară din armată. A avut apoi o viaţă agitată de boem, a schimbat mai multe meserii la Viena, Berlin, München, în special în presă, însă nu le-a practicat cu regularitate, ci pentru foarte scurt timp. Practic nu a avut un serviciu stabil, iar sporadic se întorcea şi în oraşul natal. A lucrat o perioadă ca redactor adjunct la Kronstädter Zeitung (1906), de unde a plecat la conducerea publicaţiei Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt. După aceea a trăit în străinătate, neavând o meserie a trăit doar din veniturile obţinute în urma activităţii literare. Din când în când a fost colaborator la Simplizissimus, Meggendörfer Blättern şi la Karpathen. În timpul primului război mondial a fost voluntar în armată, având gradul de locotenent major. După 1918 a trăit pentru puţin timp la București, tot din activităţi literare, fără a rămâne prea mult (aici fiind angajat la mica publicitate). S-a ocupat o scurtă perioadă de prelucrarea artistică a pietrelor preţioase (chihlimbar), dar nici aici nu a prins rădăcini. Până la urmă revine la Brașov, dezamăgit de toate, pentru ca ultimii ani ai vieţii să-i petreacă, uitat şi însingurat, în oraşul natal. Din copilărie structura sa sufletească era cea a unui dezamăgit, aşa după cum ne apare şi în portretele lui Eduard Morres* şi Hans Eder*. Portretul realizat de acesta din urmă poartă chiar titlul Der Desillusionierte. A fost mai prolific la scris în tinereţe, în ultimii ani abandonând scrisul. Era o fire destul de închisă şi iritabilă ce nu admitea compromisuri. Chiar în unele recenzii ce-i erau dedicate, era criticat mai mult el decât opera sa, unii conturând portretul unui om nervos şi antipatic, dar în acelaşi timp puternic. Cel mai important roman al său îl reprezintă Das Gespenst (Stafia) (1905), ce a răspuns din plin aşteptărilor cititorilor. Cărţilor sale (opt la număr, ultima apărută în 1921) li se pot adăuga cam 12 articole de cultură şi politică, în timp ce alte scrieri le-a distrus înainte de moarte. Numele său apare episodic în scrierile istorico-literare, iar la moarte era cunoscut doar de colegii de generaţie de la revista Die Karpathen. Romanul său Das Gespenst poate fi considerat primul roman modern din literatura germană transilvană (Georg Scherg). Dacă ar fi fost receptat în Transilvania, ar fi putut inspira o tradiţie deosebită de cea a grupării conduse de A. Meschendörfer*, dar acesta a rămas până la urmă un roman singular, o excepţie în literatura secolului, autorul fiind marginalizat. În acest roman este vorba despre un artist bolnav şi o actriţă, acţiunea desfăşurându-se la Viena şi în Transilvania. Întreaga operă este îndrăzneaţă şi expresivă, fiind concepută în maniera unui jurnal, fără însă a fi un jurnal. Autorul însuşi mărturiseşte vorbind despre acest roman: „Eu scriu un roman a cărui acţiune e tot ceea ce eu de astăzi încolo trăiesc”. Toate povestirile lui se deosebesc de clişeele tradiţionale de până atunci. Al doilea roman Siebenbürgen, Land des Segens, nu are valoarea primului, însă îl arată pe autor iubitor al pământului natal. Sunt conturate şi mai multe portrete, dar în toate el apare ca un nefericit.
Opera: Das Gespenst, Viena şi Leipzig, 1905; Barasasch, în Die Karpathen, 1907-1908; Die Liebe, în Die Karpathen, 1907-1908; Moschule, în Tageblatt, 5 mai 1908; Die Muttermörderin, în Tageblatt, 9 mai 1908; Der Einbrecher, în Tageblatt, 16 mai 1908; Siebenbürgen, Land des Segens, în Karpathen, 1909-1910 şi în Akademische Blätter, 1909-1910; Unpolitisches zu Politischem, mss. aflat în posesia lui A. Meschendörfer*.
Referinţe: Ein Landsmann als moderner Schriftsteller, în Tageblatt, 9 dec. 1904; [Gündisch, Guido], Ein Wiener Schriftsteller aus Siebenbürgen, în Akademische Blätter, 9, 1904-1905, p. 122-123; Ein Siebenbürger Sachse als „moderner” Schriftsteller, în Tageblatt, 19 mai 1905; Schlandt, Hermann, Fred Fakler, în Kronstädter Zeitung, 24 sept. 1943; Scherg, Georg, Fred Fakler, în Göllner, Carl, Wittstock, Joachim, Die Literatur der Siebenbürger Sachsen in den Jahren 1849-1918, București, 1979, p. 299-307 [cu portret]; Kessler, D., Fred Fakler und der Beginn der „modernen”, Sächs. Literatur, în Forschungen, 31-32, București, 1988, p. 46-55; Lexikon, p. 122.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.