FABRICIUS, F. Iosif (născut 24 mai 1830, Brașov – mort 18 august 1888, Craiova), medic. Fiu de preot protestant, urmează şcoala primară şi gimnaziul în localitatea natală. La 18 ani participă la revoluţia din 1848. Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de medicină din Viena, unde în februarie 1855 şi-a susţinut teza de doctorat în medicină. În mai 1855 obţine titlul de magistru în ginecologie, iar în iulie acelaşi an, cel de doctor în chirurgie. În septembrie 1855 a fost ales de profesorul Dumreicher ca medic intern la sala de operaţie, funcţionând în acest post timp de doi ani. Până în 1857 s-a specializat în chirurgie în clinica profesorului Dumreicher, precum şi în oftalmologie în clinica profesorului Arlt. În 1858 a făcut o călătorie de studii la Paris, unde a studiat chirurgia oculară până în iunie 1858. După E. Gusbeth perioada şederii sale la Paris a durat patru luni, începând din octombrie 1857, pentru ca în perioada februarie-iunie 1858 să fie la Viena. În acelaşi an s-a întors în oraşul natal, unde a stat scurt timp. Aici a practicat medicina până în martie 1859. În anul Unirii Principatelor, trece în România, stabilindu-se la București, unde îşi susţine examenul de liberă practică. În acelaşi an a fost numit medic la Spitalul Colţea din București. Funcţionează aici doar câteva luni, până în luna august, neavând timpul necesar pentru a se afirma ca oftalmolog. A intrat în legătură cu C. Davilla, care l-a solicitat în acţiunea de organizare a instituţiilor sanitare civile şi militare ale tânărului stat. În septembrie 1859 a plecat la Craiova, unde i s-a propus postul de medic primar la Spitalul Central din Craiova. Aici a practicat oftalmologia conservatoare, dar face şi numeroase operaţii de cataractă prin extracţie lineară, cu şi fără iridectomie. Cu acest prilej a publicat şi primele lucrări de oftalmologie în limba română. În decembrie 1862 a fost ales membru în Consiliul de hygienă şi salubritate publică din Craiova şi membru corespondent al Societăţii medico-chirurgicale. Afirmarea sa în domeniul oftalmologiei l-a determinat pe C. Davilla să-l recheme la București la sfârşitul anului 1867, ca medic primar al secţiei de chirurgie oculistică a Spitalului Colţea. După demisia lui Leopold Kugel, care găsise un contract mai avantajos la Constantinopol, postul a fost ocupat de Iosif F. Fabricius, numit, fără concurs, ca profesor la Facultatea de medicină, chirurgie şi farmacie din București (1869), abia înfiinţată. Timp de 3 ani va preda aici oftalmologia, având baza clinică la Spitalul Colţea. Craiovenii l-au convins să se întoarcă în oraşul lor, printr-o „deputaţiune” de mai multe persoane, care i-a prezentat o cerere semnată de 400 de persoane proeminente din oraş. După ce a demisionat din toate posturile strălucite pe care le deţinea la facultate, a revenit definitiv la Craiova, în septembrie 1869, unde i s-a făcut o călduroasă primire. La începutul anului următor a fost numit medic primar şi director la Spitalul Theodor I. Preda, abia înfiinţat, apreciindu-se că serviciile sale „sunt în mintea tuturor cetăţenilor cât a fost medic al oraşului”. La 1 martie 1872 a fost numit şi medic la Ospiciul Madona Dudu din Craiova şi cu toate că nu avea studii de specialitate în psihiatrie, s-a informat asupra realizărilor din domeniu şi a vizitat instituţii psihiatrice din străinătate. A îmbunătăţit activitatea acestui aşezământ medical, interzicând bătaia, sporind personalul şi numărul de paturi. S-a preocupat de achiziţionarea unui teren pentru ridicarea unei noi construcţii. În cei 16 ani cât va funcţiona la acest spital, a îngrijit în jur de 470 de bolnavi. În timpul războiului de la 1877/1878 a fost numit medic şef al tuturor spitalelor militare din Craiova, în număr de 15 în acea perioadă, şi atunci a organizat Spitalul Independenţa, la a cărei conducere a fost chemat de Comitetul Femeilor Române. După încheierea războiului a fost distins cu două înalte ordine naţionale. În 1878 a fost distins pentru meritele sale cu Crucea de ofiţer a Ordinului Steaua României, iar în iunie 1882 cu Crucea de comandor a Coroanei României. În chirurgia oculară, mai ales în operarea cataractei, a efectuat peste 3.000 de intervenţii reuşite, atât pentru bolnavii din ţară, cât şi pentru cei din regiunea Balcanilor şi a Asiei Mici. Noul ospiciu Madona Dudu, al cărui plan a fost avizat de Iosif F. Fabricius, e considerat a fi primul ospiciu modern din ţară, ce va funcţiona până în 1922, când în clădire a început să funcţioneze Şcoala Normală de Fete din Craiova.
Opera: Larynigites chronica. Laryngotomia, în Medicul românu, nr. 17-18, 15 mart. 1861 şi în Monitorul medical, 1, 1862, p. 3-5; Osteo-cystosarcom al maxilarului superior, în Monitorul medical, 21 , 1 sept. 1862; Cazuri diferite observate din Spitalul civil din Craiova. Fracturi cranii, fracturi os ilei, în Monitorul medical, 27, 19 sept. 1863; Cazuri diferite…Fracturi, în Monitorul medical, 33, 31 oct. 1863; Cazuri diferite observate…Pustulă malignă, lupus, carcinom reg. sternală, carcinom testiculi, în Monitorul medical, 30, 10 oct. 1863; Cazuri diferite…Lepra, în Monitorul medical, 32, 24 oct. 1863; Cazuri diferite…Meningitis basilaris. Echinococcus hepatis. Atrezia uteri. Elephantiasis clitoridis et labiorum vaginae. Intoxication cum sublimato, în Monitorul medical, 37, 28 nov. 1863; Diferite cazuri…Hernia inquinalis incarcerata carcinoma. Epit. Frontis, în Monitorul medical, 26, 6 aug. 1864; Diferite cazuri… , în Monitorul medical, 20 aug. 1864 şi 30 sept. 1864; Raportul Spitalului de alienaţi din Craiova, cu studii asupra pelagrei, în Monitorul medical, 18, 1864; Raport asupra boalelor ochiului căutate şi operate la Spitalul Central Craiova, în Gazeta Medicală, supl., 1865, p. 9-17.
Referinţe: Gusbeth, 1884, p. 93-94; Mileticiu, George, Studii psihiatrice, Craiova, 1895; Diaconovici, Enciclopedia, vol. II, p. 433; Vernescu, D., Ştefănescu, D., Spitalul Theodor I. Preda din Craiova. Istoric şi dare de seamă a activităţii spitalului de la fondaţiune, Craiova, Rallian şi Ignat Samitca, 1906, p. 11-12; Diaconovici, Rallian şi Ignat, Enciclopedia, II, p. 371; Glăvan, I., Mişcarea Medicală, 10, 1930, p. 243-247; Adamescu, Dicţionarul, p. 1635; Glăvan, I., Mişc. Medicală, 7-8, 1931, p. 475-479; Vogel, I., Medicii din familia Fabritius, Teză, Cluj, 1934; Gomoiu, V., Repertor de Medici, Farmacişti, Veterinari. Din Ţinuturile Româneşti, vol. I, Brăila, 1938, p. 132-133, (cu bibliografie); Idem, Viaţa medicală a Olteniei, în vol Oltenia, Craiova, Ramuri, 1943, p. 168; Dorian, E., Din trecutul nostru ştiinţific, București, Ed. Medicală, 1955, p. 86-87; Huttmann, A., Barbu, G., Medicina în oraşul Stalin, [Brașov], ieri şi astăzi, Brașov, 1959, p. 99; DER, II, p. 337; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 85-86, (cu bibliografie).
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.