EDER, Hans (născut 19 aprilie 1883, Brașov – decedat 5 noiembrie 1955, Brașov), pictor şi desenator. Născut într-o familie înstărită, tatăl său fiind Hans Eder (1857-1930), iar mama Emilie (născută Walbaum, 1860-1883), a beneficiat de acest avantaj pentru a-şi valorifica talentul de pictor şi, nu întâmplător, peste ani îi va mulţumi tatălui său pentru sprijin. În acelaşi timp, a fost şi beneficiarul a două moşteniri. A urmat şcoala primară evanghelică din Brașov, pe care o începe în septembrie 1890, apoi Liceul Honterus din oraşul natal, absolvit în 1902, când îşi ia bacalaureatul. Manifestând aptitudini pentru desen şi pictură, este încurajat în această direcţie de Ernest Kühlbrandt, reputat om de cultură şi profesor de desen la gimnaziul braşovean, dar şi de artiştii plastici Friederich Miess (1854-1935) şi Arthur Coulin (1869-1912). Ultimii doi întemeiaseră în 1902 un atelier şcoală frecventat şi de Hans Eder, care se va împrieteni aici cu J. Mattis-Teusch. „Astfel, Hans Eder găseşte în Brașov mediul în care nu numai că s-a inhibat ca artist, ci dimpotrivă, s-a dezvoltat” (Mihai Nadin). După ce „a pierdut un an”, între 1902-1903, ca voluntar în regimentul de artilerie numărul 34, ignorând convenţiile mediului în care trăia, se decide să se consacre artei. Pleacă la München, unde se înscrie mai întâi la cursurile de arhitectură, pentru ca din toamna anului 1903 să înceapă studiile la Şcoala de artă grafică a lui Moritz Heymann (1870-1954), transferându-se apoi la Academia de Artă din acelaşi oraş, a profesorului Hugo von Habermann (1849-1929), un portretist de valoare. În perioada studiilor sale la München, care au durat până în 1908, a luat contact cu mediul artistic al oraşului şi curentele care se manifestau aici. Între 1908-1909 îl găsim la Paris, unde frecventează pentru un semestru atelierul şcoală La Palette al lui Lucien Simone şi unde este coleg cu pictoriţa braşoveană Elena Popea*. Informaţiile despre această perioadă din viaţa lui Hans Eder sunt foarte sărace. În 1910 şi în 1911 îşi va întregi pregătirea artistică la Bruges. Practic, perioada studiilor sale în străinătate marchează prima etapă a creaţiei sale. Peisajele pictate în această perioadă se remarcă printr-o foarte bogată paletă de culori. În această „Veneţie a Nordului”, Hans Eder este atras nu atât de frumuseţea plină de măreţie a construcţiilor patriciene, cât de atmosfera străzilor întunecate, în care totul este mişcare şi acţiune, temperamentul său meditativ lăsându-se mai adânc influenţat de acestea din urmă. În 1904 debutează cu două portrete la o expoziţie organizată la Brașov, iar în 1910 deschide la Galeria Heinemann din München prima sa expoziţie personală, cuprinzând 36 de tablouri. Aceleaşi lucrări vor fi expuse şi în faţa braşovenilor, un an mai târziu. Referindu-se la lucrările sale din această perioadă, criticul Fritz von Ostini considera că Hans Eder „a devenit de la o etapă la alta mai colorat şi lasă să se întrevadă că această cromatică nu se întemeiază pe aplicarea vreunei reţete, ci pe percepţia ca atare a realităţii. Ea nu e un rezultat al tipului de educaţie artistică prin care a trecut, al influenţei şcolii urmate, ci al unei necesităţi interioare”. Încă din 1910, s-a afirmat ca portretist, pictându-şi mai întâi prietenii: Felix A. Martha, Erich Mühsam, Heinrich Mann, Fred Fakler* (1913), Max Oppenheimer (1913). În arta portretului, pe care o va practica timp de peste patru decenii, a căutat să surprindă personajele fără a le înfrumuseţa. „Este interesant de urmărit evoluţia lină şi sigură, de la primele sale portrete care par nişte crochiuri fixate cu dezinvoltură în materia vopselelor” la care se observă deja „puterea de participare a artistului la sentimentele modelelor sale”, specific portretelor sale. „De la aceste profiluri calde va ajunge în timp, odată cu declanşarea războiului, la sentimentul de crispare pe care-l va imprima portretelor sale din acea perioadă” (Anca Pop). În aceşti ani, creaţia sa se va afla sub influenţa grupării expresioniste Die Brücker, adoptând crezul lor artistic cu unele amendamente. În 1910, o altă grupare ce promova arta viitorului şi care l-a influenţat a fost Der Blaue Reiter (Călăreţul albastru). Căutările acestor grupări se adăugau neliniştii surprinse în opera lor de alţi oameni de cultură (F. Wedekind şi R. Maria Rilke) ce descoperiseră degradarea fără precedent a vieţii spirituale şi criza socială, morală şi culturală ce cuprinsese lumea germană. În 1912 participă alături de pictorii Max Unold şi Schülein la o altă expoziţie deschisă la Galeria Heinemann din München. Remarcat de lumea artistică müncheneză şi nu numai, în 1913 este invitat să participe la Neue Münchener Sezession, acţiune organizată de braşoveanul Walter Teutsch. Tot în acest an, se căsătoreşte cu Medy Fraetschkes. Între timp, atras de cariera didactică, deschisese la Viena, împreună cu pictorul Felix A. Harta, o şcoală de pictură (1912-1913), al cărei prospect cuprindea şi idealul artistic al pictorului. Succesul câştigat i-au atras stima şi chiar prietenia unor personalităţi ale culturii europene ca: preotul Erich Mühsam, pictorul Heinrich Vogeler-Worpswede, scriitorul Heinrich Mann şi eseistul Frantz Blay. În perioada premergătoare primului război mondial realizează un număr impresionant de peisaje, care capătă un limbaj postimpresionist, îndeosebi în tablourile pictate după călătoria sa la Constantinopol (1914). Mobilizat în primul război mondial ca locotenent de artilerie în rezervă, dar şi ca pictor de război, Hans Eder va intra, încă din 1914, în contact cu ororile războiului, fapt ce a provocat profunde mutaţii în planul artistic. Lucrările sale, până atunci echilibrate, reflectă acum zbuciumul interior al pictorului şi solidarizarea cu cei în suferinţă (Negoiţă Lăptoiu). Luptând pe frontul din Galiţia, a fost profund marcat de bombardarea localităţii Kolomeea, urmarea fiind realizarea tabloului Kolomeea – fabrică în ruină (1915), o adevărată culme a creaţiei sale, considerată de O.W. Cisek: „unul dintre cele mai tulburătoare tablouri de război din câte s-au pictat în lume”. Războiul, din care se întoarce cu gradul de căpitan, va fi tema unui întreg ciclu de tablouri, care, ca şi grafica sa, sunt tipice realismului expresionist. Totodată, în acestea se observă şi influenţa grupării (curentului) Die Neue Sachlichkeit (Noua Obiectivitate). După război, lucrările sale sunt marcate de tendinţe religioase, care au durat până în anii 1926-1927, când abandonează temele biblice. Acestei perioade îi aparţin tablourile Nunta din Cana (1925), Înălţarea crucilor (1926). Despre ultima, Lucian Blaga scria că: „Senzaţia acestei minuni ce se lărgeşte nu se desprinde atât din anecdota tabloului, cât din sărbătorescul liniilor, din entuziasmul beat al culorilor”. Picturile sale de acum nu sunt rezultatul unor trăiri religioase, ci al unor senzaţii artistice, deşi se simte influenţa lui Dürer şi a artei bizantine. Unele teme sunt reluate de artist, care de fiecare dată aduce noi nuanţe şi mai multă maturitate în exprimarea artistică. În 1918, a expus la Budapesta lucrări cu mesaj antirăzboinic. Expoziţia sa organizată la Brașov, din iniţiativa proaspăt înfiinţatei reviste cu program modernist Das Ziel (1919), cuprinde lucrări cu aceiaşi tematică. Deşi revista menţionată nu a avut o existenţă prea îndelungată, în paginile ei i-au fost reproduse o serie de lucrări, precum şi unicul său articol teoretic. În acesta, concluzionează că nu este posibilă o apreciere a noii arte fără a lua în considerare uriaşul fundament istoric al acesteia. Tot în 1919 a devenit colaboratorul revistei Ostland, în care sunt reproduse două din cele mai sugestive portrete realizate de pictor: Îngrozitul şi Muribundul, precum şi un set de ilustraţii la opera scriitorului suedez August Strindberg, publicate în numărul 8 din mai 1922. Înclinaţia sa spre teme spirituale şi biblice îl determină să devină şi colaborator al revistei Gândirea (numărul 8, 9, 10 din 1923). Colaborează şi la publicaţia culturală transilvăneană Klingsor, în care apar de asemeni numeroase reproduceri după tablourile sale. Periodicele sale reveniri în oraşul natal se interferau cu şederi mai îndelungate la Salzburg, Viena şi Berlin. Astfel, la Salzburg, unde intenţiona să se stabilească împreună cu soţia şi copilul, a fost un timp profesor al Academiei de artă (1919-1922), iar la Viena va deschide o expoziţie la Galeria Würthle (1922). Afirmat tot mai mult pe plan artistic, îşi lărgeşte cercul prietenilor, între ei numărându-se atât artişti, cât şi personalităţi ale culturii ca: Ştefan Zweig, Richard Billinger, Panait Istrati, Erwin Rieger, Jean Al. Steriadi şi Oskar Kokoschka. Acesta din urmă, care i-a fost un prieten statornic, l-a influenţat în arta portretului, alăturându-se marilor maeştrii Rembrandt şi Van Gogh. În 1923 a participat la expoziţia internaţională de la Düsseldorf, prilej cu care lucrarea sa Sat de munte a fost achiziţionată pentru Muzeul din Bruxelles. Din 1923 începe să expună constant în România, în primul rând la București, cu 24 de lucrări (1923), la Brașov, la Sebeş (1924) şi la Sibiu (1928). La prima expoziţie deschisă la București, în 1923, O. W. Cisek consemna: „Bucureştenii se minunau în faţa neobişnuitului. Hans Eder a fost recunoscut…”. În 1926 deschide a doua expoziţie la București şi tot acum expune şi la Brașov. Cu ocazia celei de-a treia expoziţii la Bucure;ti (1929), a fost distins cu medalia Bene Merenti, clasa I. Din 1927 Eder Hans se axează îndeosebi pe portretistică, devenind după cum remarca E. Jebeleanu: „Unul dintre cei mai mari portretişti ai noştri, un adevărat clasic tânăr”. „Majoritatea portretelor sale nu fac concesii notaţiei naturaliste, decât cu puţine excepţii, iar majoritatea se impun prin siguranţă şi vigoarea construcţiei” (N. Lăptoiu). Toate expoziţiile organizate în ţară s-au bucurat de elogii în presa vremii, artistul câştigând şi prietenia unor prestigioşi oameni de cultură români şi germani. Unora dintre ei le-a făcut portretul, printre aceştia numărându-se: arhitectul A. Schuller (1924), F. Kimm (1925), al cărui portretul este considerat o adevărată culme a măiestriei sale portretistice, T. Brediceanu (1926), O. Goga (1936), O. W. Cisek (1936), P. Richter, Al. Iser, Al. O. Teodoreanu (1936). S-a bucurat de aprecierea deosebită a lui L. Blaga, N. Crainic, P. Teodoreanu şi E. Jebeleanu şi I. Minulescu cărora, de asemenea le-a făcut portretul. A realizat şi portretul generalului von Sekt (1917), al lui E. Lissauer, F. Blay (1919), al avocatului H. Fraetschkes, al doctorului W. Depner precum şi al actriţei Eugenia Petrescu Eftimie. Aceste tablouri l-au impus ca unul din cei mai mari portretişti ai vremii. În ele se remarcă talentul deosebit în redarea mâinilor, expresive şi încărcate de simboluri. A realizat numeroase autoportrete, care vădesc angajarea sa într-o luptă dură cu sine şi faptul că adesea şi-a ascuns chipul în spatele unor măşti, pictându-se, de exemplu, cu pipă şi ochelari. Artistul s-a manifestat ca un foarte bun portretist într-un moment în care arta portretului şi autoportretului fusese uitată sau neglijată. În 1932 a fost ales membru al juriului Salonului Oficial de la București şi tot atunci a expus şi la Sala Dalles. Între 1932-1935 face călătorii de studii în sudul Franţei la Cassis şi în Olanda, pe urmele lui Van Gogh, dar şi în sudul României la Balcic sau în jurul Bucureștiului. Peisajele întâlnite în aceste călătorii şi cele din oraşul natal şi împrejurimile lui au inspirat multe din lucrările sale. Cele realizate la Cassis, care surprind în special naturi statice, îl evidenţiază ca un colorist, dar nu „al exuberanţelor ce vor să epateze, ci al sunetelor grave, iscate din respiraţia organică a materiei. S-a exprimat însă, mai totdeauna, cu rară ştiinţă a compunerii şi cu un simţ coloristic care atinge preţiozitatea, fără ca aceasta să fie urmărită cu premeditare” (N. Lăptoiu). Peisajele care comportă pentru artist aceleaşi probleme ca şi portretele nu-l evidenţiază numai ca un colorist, aşa cum l-au văzut unii critici (Anca Pop), ci şi ca un descoperitor al tensiunii lăuntrice. „Există o reluare în creaţia sa a motivelor care pot deveni de sine stătătoare, fundalurile altora şi invers… Şi dacă la început prim planul este localizat (…) prin prezenţă umană, având ca fundal o fereastră deschisă spre Brașov istoric sau având alături un minuscul buchet de flori, ulterior proporţia se schimbă, peisajul fiind de sine stătător, pe ultimul plan trecând prezenţa umană” (Anca Pop). Un capitol distinct al creaţiei sale îl constituie şi naturile statice pe care le tratează „cu puneri în pagină îndrăzneţe, cu unghiuri de vedere diferite”. Acestea se găsesc „la nivelul circular al tăbliţei mesei pe care tronează câteva fructe, un bucheţel de flori sau mai multe reviste. Reci, dar de o discretă poezie, ele povestesc în continuare despre artistul frământat ce-şi găsea liniştea întotdeauna în atelier, în faţă şevaletului, departe de lumea dezlănţuită” (Anca Pop). În 1937 participă la expoziţia colectivă a pictorilor de naţionalitate germană din România, deschisă la Brașov, iar în 1938 ia parte la Salonul Oficial din București, pentru ca în anul următor să fie prezent, cu trei lucrări, în expoziţia de portrete organizată la Brașov. În 1942 participă pentru ultima dată la o expoziţie internaţională şi anume expoziţia deschisă la Berlin. În 1943, la Brașov, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de viaţă ai artistului, a fost organizată o expoziţie aniversară. Între 1944-1945 participă la toate expoziţiile regionale, iar în 1949 la o expoziţie organizată la Sala Reduta din Brașov. În 1953 are loc ultima sa expoziţie din timpul vieţii, când este prezent la anuala de stat a artelor plastice. După moartea artistului, îi sunt consacrate mai multe expoziţii. Între acestea amintim pe cele din februarie 1956 şi 1972 la Muzeul de Artă din Brașov, dar şi expoziţia itinerantă de la București deschisă la Rotonda Ateneului Român, precum şi cea din iunie 1972 de la Cluj şi cea de la Sibiu. În 1983 la Muzeul de Artă din Brașov, are loc vernisajul unei noi expoziţii Hans Eder. Referindu-se la creaţia sa artistică, Dinu Vasiu afirma „Hans Eder şi-a edificat opera cu probitate şi în tăcere…, fără a fi un izolat. În tot ce a creat, s-a manifestat cu convingere şi proverbială modestie…”. În aprecierea lui R. Ionescu, la Hans Eder totul este natural şi expresiv, „Nu există fabulaţie, nu există simbolistică, totul este un apel la realitatea de multe ori dură. Hans Eder este într-adevăr un expresionist, dar un expresionist care încearcă să evite crispările, izbucnirile dureroase ale unei cromatici violente”. Despre creaţia sa, A. Pleşu, mărturisea că: „la prima aruncătură de ochi asupra tablourilor, pot spune că se simte atmosfera müncheneză, neliniştită şi plină de bănuiala unui dezastru. Se simte în pânzele sale şi mai ales în portrete dorinţa unor investigaţii profunde, complexe şi torturate, înfăţişând o umanitate plină de o calmă demnitate. Dar, privindu-le atent, constat la ele aerul tropical al unor martori la imensa fericire a unor oameni…[însă]…trecând peste ultima perioadă artistică de viaţă…artistul pare că oboseşte, făcându-şi singur concesii şi pictând nişte flori care nu-l reprezintă deloc…”. Hans Eder şi J. Mattis-Teutsch* sunt artiştii începutului de secol care ridică prestigiul cultural al Brașovului. Referitor la pictura lui Hans Eder, artistul plastic Dinu Vasiu observa că în ea: „s-au încorporat şi sudat, într-o inedită sinteză, tumultul expresionist şi liricul impresionist, fundamental diferite, dar nu opuse, ci complementare. Lucrările sale redau trăiri proprii, iar relaţiile lor cu realitatea sunt când strânse, când foarte slabe”. Hans Eder este greu de încadrat ca pictor, manifestându-se atât ca expresionist şi impresionist, dar şi ca realist. În ultimii ani ai vieţii, lucrările sale se constituie în mişcătoare imagini ale dezrădăcinării în patria natală devenită închisoare. Amelia Pavel apreciază că „Există la Hans Eder o bună cunoaştere a tradiţiilor artistice germane ca şi a celor româneşti”. Aceasta observă că artistul a fost puternic influenţat de expresionism, care, în perioada anilor 1910-1930, a fost mişcarea artistică cea mai preocupată de genul portretistic, îndeosebi în Germania şi Austria. Acelaşi critic consideră că artistul a fost în măsură egală influenţat de post-impresionismul predominat de naturi moarte. Remarcă, de asemenea, că în pictura lui, Hans Eder are o adevărată obsesie a arhitecturii, ’’naturile moarte au mai toate un fundal de case, iar casele din peisajele pictate în străinătate poartă în ele o lumină braşoveană’’. Tot pentru A. Pavel anii 1910-1930 reprezintă perioada de vârf a creaţiei artistice a lui Hans Eder, carependulează între un impresionism narativ, mai ales în epoca şederii la Bruges,şi un expresionism, ce uneori aminteşte de Van Gogh sau de N. Tonitza, toate acestea bazate pe o compoziţie bine arhitecturată, care se pare că va prima la sfârşitul activităţii sale artistice (…) Hans Eder este înainte de orice un artist gânditor care operează cu simboluri dirijate, cu laitmotivuri …[care] reuşeşte pornind de la realităţi şi experienţe locale să exprime înfăţişări şi înţelesuri ale epocii valabile pe un plan mult mai larg’’. S-a concentrat mai ales asupra picturii de atmosferă locală, aşa numita Heimatkunst, mult practicată şi în Germania interbelică în cercurile artistice tradiţionale, ca alternativă cu succes de public la formulele artistice de avangardă sau moderniste. „Plecând de la postimpresionismul cézannian identificabil în seria peisajelor de la Brugges (1910-1911), marcată de o încărcătură emoţională profundă, nuanţată melancolic, Eder ajunge curând la o viziune şi manieră expresioniste, mai aproape de Van Gogh decât de expresioniştii germani” (Amelia Pavel). Eder devine apropiat de expresionişti în picturile cu subiecte religioase şi în cele cu temă social-politică, în special antirăzboinică. Arta românească o cunoaşte după 1919. „Dacă majoritatea artiştilor transilvăneni preferă să zugrăvească o atmosferă lirică, idilică sau nostalgică, Eder face excepţie întrucât viziunea sa e una dramatică. Abia în ultimii ani apar vederi de oraş – ferestre deschise mattisian spre o stradă, în registrul unei seninătăţi uşor idilice, în buna tradiţie săsească” (Amelia Pavel). Expresionismul lui Eder, la fel ca şi cel al lui Mattis-Teutsch, istoriceşte şi stilistic dobândit în zona expresionismului german şi a fovismului francez, se deosebeşte de elementele de limbaj ale expresioniştilor români, ca Lascăr Vorel, Iser, Tonitza. Personajele din picturile Eder sunt urmărite de un destin implacabil, acela al suferinţei şi al neîmplinirii. Lumea însăşi e dominată de forţele răului şi ale urâtului, aspiraţiile fireşti spre bine sunt retezate fără cruţare, cum observă Dan Grigorescu. Un alt critic, O. Suluţiu afirmă că: „Hans Eder nu aparţine numai culturii săseşti, ci se înscrie în patrimoniul artistic al întregii Ţări Româneşti”. „Hans Eder rămâne în arta plastică românească unul din acele exemple în care biografia se inserează în creaţie, în care Eder-omul nu poate fi despărţit de Eder-creatorul” (Anca Pop). Scriind despre artistul plastic braşovean, Sipos Andras afirmă că: „pictorul a fost totdeauna atent la vocea sa interioară şi nu a ţinut cont de curentele artistice la modă, având propria sa personalitate. Pictura sa este, în general, în acelaşi timp tradiţionalistă, dar şi modernă, pictorul fiind un vizionar. L-a inspirat orice şi l-a trecut prin filtrul personalităţii sale, oferind o imagine proprie. A fost fidel formei şi culorilor, dar simţim şi pasiunea artistului care dovedeşte o mare sensibilitate în tot ceea ce înseamnă culoare şi nuanţă”. Un alt artist plastic Csutak Levente* afirmă că: „Hans Eder este un umanist în concepţie, dar un expresionist în formă, iar dacă primele portrete realizate de Hans Eder au o expresivitate exagerată, fiind dominate de frică şi de consternare, cele pictate ulterior sunt deosebit de sintetice, asemănătoare unor statui exprimând meditaţia’’. O primă monografie i-a fost consacrată încă din 1918 de către Ernst Lisauer şi a apărut într-o tipografie din Leipzig. Creaţia artistică a lui Hans Eder a constituit un permanent obiect de studiu pentru O. W. Cisek, care i-a urmărit activitatea artistică de la debut şi până la sfârşitul vieţii, oferindu-ne pertinente observaţii critice. Monografia aşteptată din partea acestuia nu a mai apărut datorită morţii sale neaşteptate. Cel care o va realiza în România este criticul Mihai Nadin, lucrarea fiind publicată în toamna anului 1973, în limba română şi germană. Mereu actual prin opera sa, artistului i se potrivesc întocmai cuvintele lui Goethe: ’’Născut spre a privi, creat spre a vedea’’. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Referinţe: Ostini, Fritz von, Hans Eder, în Die Karpathen, Brașov, Caiet I, an IV, feb. 1911, p. 291; Sekt, Hans von, Aus meinem Leben, 1866-1917, Leipzig, Edit. De Hase u. Kochler, 1918, p. 566; Das Ziel, nr. 4, p. 58-59; Greisler, Trude, în Das Ziel, nr. 5, p. 70-72; Cisek, O. W., Die Hans Eder Ausstellung in București, în Klingsor, I, nr. 1, 1924, p. 38-39; Reimesch, Gilda Dominik, în Welt Rundschau, Viena, 24 oct. 1924; Wühr, H., Die Kunst Hans Eder, în Cultura, I, nr. 4, 1924, p. 352-355;Zillich, Heinrich, în Klingsor, dec. 1924, caiet 9, p. 358-359; Cisek, O. W., Cronică, în Gândirea, București, nr. 2, 1926, p. 88; Wiler, Hans, [Hans Eder], în Klingsor, apr. 1926, caiet 4, p. 128-134; Zillich, Heinrich, [Hans Eder], în Klingsor, nov. 1927, caiet 11; Kalterborn, A., Ausstellung Eder Hans, în Klingsor, VI, nr. 12, 1929, p. 474-476; Roth, Victor, Zece ani de artă săsească ardeleană, în Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul, II, București, 1929, p. 1243; C.G.O., Ecouri în presa română despre Eder, în Bukarester Tageblatt, XI, 1931; Jebeleanu, Eugen, Pictorii saşi din Brașov, București, 8 iun. 1931; L.B., Plastica la Brașov, în Vremea, 11 ian. 1931, p. 5; Balteş, Al., [Hans Eder], în Realitatea ilustrată, 17 nov. 1937; [Hans Eder], în Adevărul literar şi artistic, 1937; Krasser, Harald, Hans Eder, în Klingsor, VI, nr. 2, 1939, p. 77; Şuluţiu, O., [Hans Eder], în Gazeta de Transilvania, 10 dec. 1940; Hans Eder, în Kronstädter Zeitung, 9 iul. 1943; Munteanu, C., [Hans Eder], în Ţara, Sibiu, 14 ian. 1944; [Hans Eder], în Drum Nou, 18 oct. 1948, p. 3; Argintescu, Amza C., [Eder Hans], în Flacăra, nr. 8 (60), 27 feb. 1949; [Eder Hans], în Drum Nou, 27 febr. 1949; [Eder Hans], Neuer Weg, 11 aug. 1949; Cisek, O. W., [Eder Hans] în Neuer Weg, 16 sept. 1955; Idem, Hans Eder realistische Bilder, în Neuer Weg, 16 nov. 1955; Idem, Der Maler Hans Eder., în Neuer Weg, 5 dec. 1955; D.E.R., II, p. 211; Müvei Lexicon, I, Budapesta, 1965, p. 583; Vasiu, Dinu, Pictorul braşovean Eder Hans, în Sesiunea muzeelor de artă din 1968; Grigorescu, Dan, Expresionismul, București, Ed. Meridiane, 1969, p. 195; Vasiu, Dinu, Tematica socialistă în arta plastică braşoveană, în Cumidava, IV, 1970, p. 455; Blaga, L., Hans Eder, în Scrieri despre artă, Ed. Meridiane, București, 1970, p. 74; Axmann, Elisabeth, Heimat und Welt. Hans Eder Gemälde in Bukarest, în Karpatenrundschau, nr. 23, 1972, p. 9; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 80-81; [Hans Eder], în Astra, IV, nr. 2, 22 feb. 1972, p. 7; [Eder Hans], în Astra, nr. 3, mart. 1972, p. 7; Nadin, Mihai, Hans Eder,București, Ed. Meridiane, 1972, 12 p.; Idem, Hans Eder în Arta, nr. 5, 1972; Idem, Hans Eder Gedanken zum Werk von Eder Hans, în Karpatenrundschau, nr. 5, 4 febr. 1972, p. 8-9; Idem, Retrospectiva Hans Eder, în Astra, nr. 3, mart. 1972, p. 7; Popp-Săndulescu, Anca, Retrospectiva artistului braşovean Hans Eder la București, în Drum Nou, nr. 8525, 7 iun. 1972, p. 2; Eadem, Retrospectiva Hans Eder organizată de Muzeul de Artă din Brașov, în Revista Muzeelor, an IX, nr. 3, 1972, p. 272-273; Vasiu, Dinu, Retrospectivă Hans Eder, (cronică plastică), în Drum Nou, nr. 8428, 13 feb. 1972, p. 3; Eder Hans – 90 Jahre seit seiner Geburt, în Karpatenrundschau, VI, nr. 16, 20 apr. 1973, p. 8-9 (cu autoportret); Die Eder-Monographie, în Volk und Kultur, nr. 7, iul. 1973, p. 42-43; Nadin, Mihai, Hans Eder, [monografie în limba germană şi română], București, Meridiane, 1973, 40, respectiv 39 p.+20 f., pl.; Pavel, Amelia, Un artist profund, o operă remarcabilă. 90 de ani de la naşterea pictorului Hans Eder, în Scînteia, nr. 9488, 23 apr. 1973, p. 2; Rădulescu, Ermil, M. Nadin, Hans Eder (monografie), în Drum Nou, nr. 8898, 19 aug. 1973, p. 3; Krasser, Harald, Bemerkungen zu einer Künstlermonographie, în Karpatenrundschau, nr. 7, 15 feb. 1974, p. 10; Nadin, Mihai, Pictori din Brașov, București, Meridiane, 1975; Drăguț, Vasile, Florea, Vasile, Grigorescu, Dan, Pictura românească în imagini, București, Meridiane, 1976; Pavel, Amelia, Expresionismul şi curentele sale, București, Ed. Meridiane, 1978, p. 75-76; Grigorescu, Dan, Istoria unei generaţii pierdute, București, Ed. Eminescu, 1980, p. 373, 435, 439, 444; Lăptoiu, N., Incursiuni în plastica transilvană, vol. I, Cluj, Ed. Dacia 1981, p. 108–116; Florea, Vasile, Arta româneasca modernă și contemporană, București, Meridiane, 1982, vol. II.; Prut, Constantin, Dicţionar de artă modernă, 1982, p. 133; [Hans Eder], în Tribuna Rom., 1 iun. 1983, p. 12; Gunn, Siegfried, Retrospektivansstellung. Zu seiner 100 in Geburtstag in Brașov, în Neue Literatur, 34, nr. 8, aug. 1983, p. 80-82; Irimie, Rodica, Hans Eder (1883 – 1955),în Transilvania, 12, nr. 7, iul. 1983, p. 47; Itu, Ion, Centenar Hans Eder, în Drum Nou, 19 apr. 1983, p. 4; Idem, Hans Eder, în Contemporanul, nr. 36, 2 sept. 1983, p. 11; Pavel, A., Hans Eder, Expoziţie retrospectivă la Muzeul de Artă, în Drum Nou, 23 apr. 1983, p. 2; Schuller, Horst, Zum 100 Geburstag von Hans Eder, în Karpatenrundschau, 15 apr. 1983, p. 4-5; 22 apr. 1983, p. 4-5; Sipos Andras, Hans Eder, în Brassoi Lapok, 29 apr. 1983, p. 4-5; Stephani, Brigitte, Hans Eder, 100 jahre seit seinem Geburtstag, în Tribuna României, 12, nr. 245, 1 iun. 1983, p. 12; Vasiu, Dinu, [Centenar Hans Eder], în Astra, 18, nr. 5, mai 1983, p. 12; Wittstock – Reich, Rahtraut, Zeugnisse einer starken Künstlerpersönlichkeit, în Neuer Weg, 16 apr. 1983, p. 3–4; 22 apr. 1983, p. 4; Zillich, H., Wirklichkeit und Widerklang. Erinnerungen an den Sb. Maler Hans Eder, în Kulturkorrespondenz, Bonn, 5 apr. 1983; Wittstock – Reich, R., Zeugnisse einer starken Künstlerpersönlichkeit, în vol. Sie prägten unsere Kunst, Cluj, 1985, 208 p.; Schuller, H., Zum Aufbauen verpflichtet Eder-Ausstellung im Kunstmuseum, 211 p.; Csutak L., Hans Eder, în Brassoi Lapok, 9 ian. 1987, p. 5; Lexikon, p. 112 [cu bibliografie]; Pavel, Amelia, Pictura românească interbelică, un capitol de artă europeană, București, Ed. Meridiane, 1996, p. 21, 33, 36, 97, 98, 112; Negoiță, Lăptoiu, Expressionist Tendencies in Transylvanian Art in the Inter-War Period, în Transylvanian Review, 1997, 6, nr. 2, p. 39-63; Drotleff, D., Străzi şi instituţii ce poartă numele unor personalităţi săseşti din Transilvania, în Transilvania Expres, 9 sept. 1998, p. 13; Pavel, Amelia, L`espace Transylvain et l`art moderne, în vol. Simboluri, surse, Idolatrii în arta modernă, București, Atlas și Du Style, 1998, p. 127-138; Ittu, Gudrun-Liane, Moderne und Avantgarde in der bildenden Kunst der Siebenbürger Sachsen, în Transylvanian Review, 2000, 9, nr. 2, p.160-169; Ittu, Gudrun-Liane, Hans Eder (1883-1955), în Transylvanian Review, 2002, 11, nr. 2, p. 119-129; Mesea, Iulia, Tradiție și modernitate în arta transilvăneană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în SUBB, Historia, anul XLVII, 2002, p. 37-56; Prut, Constantin, Dicționar de artă modernă și contemporană, București, Univers Enciclopedic, 2002; Deac, Mircea, 250 pictori români uitați 1890-1945, București, Medo, 2003; Udrescu, Doina, Arta germană din Transilvania în colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu (1800-1950), vol. I, Pictură, sculptură, Sibiu, 2003; Morar, Ovidiu, Avangardismul românesc, București, Fundația culturală ideea Europeană, 2005; Wittstock, Rohtraut, Blick in die Werkstatt. In einem Skizzenheft von Hans Eder geblättert, în Deutsches Jarbuch für Rumänien, București, 2005, p. 106-109. Biblioteca Județeană George Bariţiu Brașov deţine două cataloage de expoziţie apărute în: febr. 1972 (autor Dinu Vasiu) şi 1983 (autori Anca Pop şi Veronica Bodea Tatulea), 18 p.; ambele cataloage prezintă sintetic creaţia sa, conţin o cronologie a vieţii pictorului, o listă a unora din lucrările sale şi reproduceri din acestea.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.