DÜRR, Damasus (născut aproximativ 1535/1537 Bod, județul Brașov – mort 1585, Apoldul de Jos, județul Sibiu), cronicar, teolog. Dispunem de date autobiografice consemnate de autor pe mai multe pagini ale unui Nou Testament tipărit în limba greacă apărut la Basel în 1553. Tatăl său, Georg Dürr, a fost preot sau învăţător la Bod şi a murit în 1565 la Sânpetru, județul Brașov. G. Gündisch presupune că Damasus Dürr s-ar fi născut în jurul anului 1537, pentru că la sfârşitul anului 1553 a fost înscris în matricula gimnaziului Honterus din Braşov unde apare cu sigla ,,Damasus Dyr Brendorffensis”. După S. Sienerth, care ia în considerare aceeaşi informaţie, Damasus Dürr s-ar fi născut pe la 1535. Din 1554 datează şi prima sa predică, inclusă mai târziu în colecţia sa de predici. Tot în acest an, 1554 a părăsit gimnaziul braşovean, înscriindu-se la Universitatea din Wittenberg probabil la 1556, după St. Sienerth, şi în 1559, după G. Gündisch, unde a studiat teologia. Deşi nu reiese acest lucru din matricolele acestei universităţi, în predicile sale Damasus Dürr afirmă că „a primit înţelepciune din gura lui Philipp Melanchton”, care în acea perioadă era profesor acolo şi a decedat la 19 aprilie 1560. La 9 septembrie 1559 Damasus Dürr a fost ordinat (hirotonisit) la Wittenberg pentru a ocupa postul de preot evanghelic la Cristian-Braşov (Korrespondenzblatt, 1905, p. 11). Se presupune că a urmat şi facultatea de medicină de aici, unde a studiat ştiinţele naturii, precum şi limba greacă. Nu ştim cu exactitate anul reîntoarcerii în ţara natală, dar este posibil ca aceasta să fi avut loc după 1 ianuarie 1560, dar înainte de sfârşitul acestui an. La chemarea lui Matthias Hebler, al doilea superintendent (episcop) al bisericii luterane săseşti din Transilvania, a devenit predicator la Sibiu, demnitate pe care o va ocupa timp de 9 ani. În 1561 s-a căsătorit cu fiica negustorului sibian Albert Pathay. Din 1568/1569 ajunge preot la Apoldul de Jos (Kleinpold, județul Sibiu), unde va rămâne până la sfârşitul vieţii destul de zbuciumate, murindu-i trei neveste şi patru copii. În 1584 a fost ales decan al Capitlului de Sebeş al bisericii săseşti evanghelice din Transilvania. În arhiva capitlului ne-a rămas un manuscris al predicilor sale ce au fost tipărite, pentru prima dată, parţial, în 1939 sub forma unei culegeri de predici în 16 fascicole de câte opt pagini în formatul folio. Predicile sale se constituie într-una din cele mai importante scrieri în proză, în limba germană, ale saşilor transilvăneni din perioada Umanismului şi a Reformei. Iniţial predicile sale cuprindeau două volume, scrise cu mare migală la Apoldul de Jos. Din păcate din acestea s-a păstrat doar un singur volum, conţinând 1122 de pagini. Acestea vor fi cunoscute de societatea literară a saşilor transilvăneni abia în anul 1883, când Albert Amlacher i-a consacrat o monografie, elogiindu-i viaţa şi activitatea şi publicând o parte din predicile acestuia. Acesta observă că predicile lui Damasus Dürr s-au axat pe două mari teme: viaţa şi greşelile oamenilor. Pentru a le exemplifica, a renunţat la ascetismul religios, oferind exemple din viaţa cotidiană, fie că era vorba de papi, regi şi nobili, fie că era vorba de oameni simpli. Dezvăluia tarele naturii umane, necruţând pe nimeni, venind şi cu multe exemple din Biblie. Efortul său moralizator era firesc într-o vreme în care morala era în suferinţă datorită războaielor şi epidemiilor. Ca urmare, predicile sale aveau o consecinţă practică, contribuind la corijarea păcatelor. Trăind într-o perioadă de profunde prefaceri, cînd oraşele şi satele îşi schimbau înfăţişarea, construindu-se tot mai mult şi pe verticală pentru nevoi practice şi aflat sub influenţa Reformei, Damasus Dürr îndeamnă credincioşii „ca mai bine să construiască mori şi cocini de porci decît biserici”. Deşi avea cunoştinţe vaste, totuşi Damasus Dürr nu a ieşit din canoanele epocii pe care o trăia, prezicând ca mulţi învăţaţi ai vremii, apropiatul sfârşit al lumii. După Amlacher, şi alţi cercetători s-au aplecat asupra vieţii şi operei sale ca: Richard Csaki, K.K. Klein, Béla von Pukánszky, G. Gündisch, St. Sienerth. Din nefericire, nu există nici până astăzi o ediţie completă a predicilor sale. O parte importantă a bibliotecii lui Damasus Dürr se află astăzi în colecţiile Muzeului Brukenthal. După moartea sa în 1607, biblioteca lui Damasus Dürr intrã în componenţa aşa numitei biblioteci a capelei bisericii din Sibiu, iar mai târziu aparţine gimnaziului evanghelic sibian. Biblioteca sa cuprindea mai mult de 61 de volume, între care Istoriile lui Herodot, Discursurile lui Melanchton, lucrări de teologie, despre oameni celebri, ţări, fluvii şi munţi. Acestora le pot fi adăugate Istoria Universală a lui Sleidanus şi o Istorie a Reformei, precum şi lucrări aparţinând unor autori antici. Aşa se şi explică consistenţa şi frumuseţea predicilor sale, importante în primul rând din punct de vedere teologic, ele fiind însă şi o frescă fidelă a vremurilor pe care le-a trăit, precum şi a limbii vorbite atunci. Sunt surprinse, de asemenea, obiceiurile şi tradiţiile saşilor din Transilvania în secolul al XVI-lea. Predicile sale au avut şi o tentă didactică, urmând linia marilor înaintaşi Luther şi Melanchton. Nu întâmplător, Damasus Dürr poate fi inclus în rândul umaniştilor europeni, cu care probabil a şi fost în legătură.
Opera: Zum Busstag. Bussruf von Damasus Dürr., în Kirchliche Blätter, 1936, p. 538-539; Predigten 1554-1578, Hrsg. vom Unterwälder Kapitel, Mühlbach [Sebeş], 1939, 128 p; Über die Passion unseres herrn, în Kirchliche Blätter, nr. 3, 1980, p. 6.
Referinţe: Amlacher, Albert Damasus Dürr, ein evangelischer Pfarrer und Dechant des Unterwälder Kapitels aus dem Jahrhundert der Reformation, Hermannstadt, 1883, 20 p.; Schiller, Wilhelm, Damasus Dürr, ein evangelische Pfarrer des 16. Jahrhunderts, în Teutsch, Friedrich, Bilder aus der vaterländischen Geschichte, Sibiu, 1899, p. 164-178 [acelaşi text este publicat şi în vol. Bilder aus der Kulturgeschichte der Siebenbürger Sachsen, vol. I, Sibiu, 1928, p. 195-210]; Schuller, Schriftsteller, vol. IV, p. 90-92 [cuprinde şi descrierea capitolelor culegerii sale de predici]; Teutsch, Friedrich, Zur Lebensgeschichte des Damasus Dürr, în Kirchliche Blätter, 1918, p. 33-35; Scheiner, Andreas, Luthers Schriftwort bei Damasus Dürr, în [Festschrift für Friedrich Teutsch], Hermannstadt, 1931, p. 258-273; Gündisch, Gustav, Die Bibliothek des Damasus Dürr, în Revue Romaine d’Histoire, 1973, 12, nr. 5, p. 947-959; Idem, Über die Bücherei des Damasus Dürr, în Kirchliche Blätter, 39, 1973, nr. 1, p. 4-5; Idem, Damasus Dürr, în vol. I Taten, 1983, p. 102-104 [acelaşi articol este publicat şi în Karpatenrundschau, nr. 30, 24 iul. 1984, p. 6]; Sienerth, St., Geschichte der siebenbürgisch-deutschen Literatur. Von den Anfängen bis zum Ausgang des 16. Jahrhunderts, Cluj, Dacia, 1984, p. 173-180, 233; Plajer, D., Die „teutsch Pharer” Damasus Dürr, în Kirchliche Blätter, nr. 11, 1985, p. 8; Seydner, Walter, Texte aus dem Nachlass von Damasus Dürr, în Neue Literatur, dec. 1985, 26, nr. 12, p. 60-63; Gündisch, Gustav, Die Bibliothek des Damasus Dürr, în vol. Gündisch, Gustav, Aus Geschichte und Kultur der Siebenbürger, Köln Wien, 1987, p. 340-350; Lexikon, p. 111; Sienerth, St., Ein beherzter lutherischer Prediger: Damasus Dürr, în Die deutsche Literatur Siebenbürgens, vol. I, München, 1997, p. 189-195; Seydner, Walter Gottfried, [Damasus Dürr], în Karpatenrundschau, 13 iun. 1998, p. 3; Hienz, Schriftsteller, vol. VI, p. 21–22; Dogaru, Dana Jenetta, Rezipientenbezug und-wirksamkeit in der Syntax der Predigten des siebenbürgisch-sächsischen Pfarrers Damasus Dürr (ca. 1535-1585), Hildesheim, Verlag Georg Olms, 2007; Reimesch, Friedrich, Burzenländer Sagen und Ortgeschichten, în Karpatenrundschau, an 47, nr. 13, 3 apr. 2014, p. 3; Lutheran Churches in Early Modern Europe, edited by Andrew Spicer, Farnharm, Surrey, Ashgate Publishing Company, 2012, reeditat în 2016 la Routledge, sub titlul Parish Churches in the Early Modern World, edited by Andrew Spicer.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.