DUMA, familia, era de origine probabil din Macedonia, de unde s-a stabilit întâi în Banat, apoi la Sibiu şi Făgăraş, în cele din urmă la Brașov şi se înrudea cu familia Nicolaeştilor. S-a afirmat în secolul al XVIII-lea prin numeroşii ei membri, gocimani, clerici şi cărturari; Radu gocimanul, Dimitrie namesnicul, Ion dascălul, Radu dascălul şi copistul, Zaharia, dascăl şi cântăreţ.
DUMA, Dimitrie (1725?, Brașov – mort 10 septembrie 1775, Brașov), preot. Există puţine date despre fiul lui Radu Duma gocimanul, când s-a născut sigur, unde a studiat (probabil la şcoala din Şchei Brașovului), când a devenit preot. Dintr-o anchetă din martie 1751, făcută de administraţia săsească, rezultă că în acel timp Duma Dimitrie avea 26 ani şi plătise 5 florini judelui Martin Closius, cu prilejul introducerii în postul de paroh. Deşi figurează în legământul de păstrare a ortodoxiei din 5 mai 1723, semnătura sa este ulterioară, din 1761, conform opiniei lui C. Muşlea*. Alte acte îl arată pe Duma Dimitrie ca un preot implicat în viaţa religioasă, socială şi culturală a românilor braşoveni. La 30 august 1749 inscripţia aşezată cu ocazia înnoirii turnului bisericii consemna participarea preotului Duma Dimitrie la această acţiune, atestându-se astfel documentar pentru prima dată calitatea de preot a lui Duma Dimitrie. În 1750 îl aflăm printre iniţiatorii memoriului adresat comitelui Haller şi Guberniului în problema ridicării unui nou paraclis al bisericii din banii testaţi de Manole, fiul lui Manu Apostol, construcţie neaprobată de Magistratul local. În 1 ianuarie 1752 Duma Dimitrie împuternicea, împreună cu ceilalţi preoţi şi gocimani, pe protopopul Eustatie Grid* să reprezinte obştea în faţa Guberniului la Sibiu. La 17 februarie 1758 subscria la hotărârea luată de comun acord cu negustorii locali de a se dărui bisericii o parte din câştigul comercial, proporţional cu mărimea afacerii. De asemenea, participa, alături de protopopul Eustatie Grid*, la edificarea localului de piatră al şcolii din Şchei Brașovului în anii 1760-1761. Într-un act din 3 ianuarie 1762 este amintit preotul Duma Dimitrie, în timp ce instrucţia în 16 puncte din 21 mai 1762 este alcătuită şi semnată în prima poziţie de „Popa Dimitrie Duma namesnic”. Namesnic însemna locţiitor, calitatea fiindu-i conferită de episcopul sârb, Dionisie Novacovici al Budei, instalat episcop al românilor ortodocşi transilvăneni la 4 septembrie 1761, în locul protopopului E. Grid*, bolnav şi imobilizat la pat în ultimii ani de viaţă. Funcţia de namesnic se regăseşte în modul de organizare al bisericii sârbe, exemplul lui Duma Dimitrie învederând influenţa instituţiilor specifice ortodoxiei din alt spaţiu în Transilvania. Lui Duma Dimitrie i se adresa C. Ioanovici în numele lui Atanasie Rednic de a răspunde la întrebările despre situaţia demografică şi şcolară a românilor braşoveni, necesară întocmirii statisticii şcolare. Mort în 10 septembrie 1775, Duma Dimitrie lăsa prin testament averea sa celor şapte copii, cinci băieţi şi două fete, între care se aflau şi câteva cărţi. Titlurile conturează imaginea unei biblioteci particulare preoţeşti şi preocupările lui Duma Dimitrie: Hronograf moschinesc, Istoria Beciului, Floarea Darurilor, o carte de confesie, Minunile Precistei, Ceaslov mic, Pravoslavnica mărturisire, Molitvenic, o carte cu douăsprezece vineri, primele două moştenite de Radu Duma dascălul. Totodată Duma Dimitrie s-a îndeletnicit cu copierea de texte: astfel manuscrisul 77 din arhiva Muzeului din Şchei poartă însemnarea autografă ( „Am scris eu, ierei Dimitrie Duma, anul 1754, decembrie 1”). Este vorba de un miscelaneu cuprinzând rugăciuni, vieţi de sfinţi, Cântecul Evei, Povestea începăturei pentru Samson cel Mare etc. Faptul că majoritatea textelor sunt simplificate şi expuse pe înţeles a condus la concluzia eventualului caracter didactic al manuscrisului.
Referinţe: Stinghe, Sterie (ed.), Istoria, p. 219; Idem, Doc., I., p. 70, 223, 232, 240, 270, 275; Statie, N. N., Înştiinţări, p. 32-34, 44; Muşlea, C., Bis., II, p. 35, 40, 50, 56, 75, 78-79, 84-86, 92, 131, 300; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, IIII, 1980, p. 66; Oltean, Şcoala, p. 95-96.
Fișă întocmită de Ruxandra Moașa Nazare.