DUMA-Braşoveanu, Ioan sin Radului (născut ?, Braşov – decedat cca 1775, Braşov), dascăl de psaltichie, psalt şi copist. În studiile biografice mai vechi este socotit fiul lui Radu Duma dascălul*, în fapt el este fiul gocimanului Radu Duma* şi fratele lui Dimitrie Duma namesnicul*, deci unchi lui Radu Duma dascălul. A urmat şcoala de cântări de la București, fiind ucenicul dascălului Şărban Peveţul, protopsalt la biserica domnească şi dascăl de cântare bisericească în vremea mitropolitului Ungrovlahiei Neofit Cretanul (1738-1754). Anul de angajare a lui Ioan Duma la şcoala din Schei nu se cunoaşte exact, dar la 26 august 1758 primea retribuţia de dascăl pentru trei luni lucrate, potrivit ştirilor inedite din catastiful dascălilor, astfel încât anul 1759 propus de lucrările de specialitate ca început al activităţii sale didactice nu corespunde. La 20 mai 1759, în cadrul mai larg al eforturilor obştii din Schei de a ridica în piatră etajul şcolii, Ioan Duma a semnat contractul de angajare a sa pe postul de dascăl de cântări, fiind tocmit psalt pentru strana cea mare, plătit cu 120 lei/an în patru rate şi cinci găleţi de grâu. În acelaşi timp preda copiilor cântarea bisericească, urmând să se înţeleagă cu părinţii asupra salariului. Aşadar, actul consemnează, după părerea noastră, dubla ocupaţie a lui Ioan Duma, de cântăreţ bisericesc şi dascăl de psaltichie. În perioada în care Ioan Duma a deţinut funcţia de protopsalt la strana stângă, funcţionau psalţii Gh. Radovici-Chifes, Gheorghe dascălul (1760-1763), Ioniţă dascălul (1771-1775) şi nepotul său Radu Duma (din 1772), care în 1776 ocupa postul de protopsalt. La 8 octombrie 1761 în tocmeala cu dascălul Radu Tempea este amintit dascălul Ioan Duma căruia primul îi datorează ascultare, sugerând poziţia superioară a acestuia în rândul dascălilor. În arhiva bisericii Sf. Nicolae s-a păstrat catalogul copiilor care învăţau limba greacă cu Ioniţă Duma, datat 5 august 1767. Este vorba de 18 copii, fii de preoţi, juraţi şi negustori înstăriţi din Şchei. La 28 august 1767 Ioan Duma a iscălit contractul de angajare ca „să înveţe copiii greceşte cu carte şi cu limba grecească şi cu citania”, obligându-se „să înveţe 4 copii, fără de plată, cu învăţătură şi cu cântări, toată rânduiala bisericii”. Se stipulau destul de amănunţit materiile predate: pedagoghia, octoihul, psaltirea, apostolul, precum şi plata studiilor, cinci florini şi un car de lemne pentru studiul primelor trei discipline, şase florini şi un car de lemne pentru apostol. După cum s-a remarcat, este demn de semnalat studiul pedagogiei, probabil o culegere de reguli de comportare. Introducerea limbii greceşti în programa şcolii din Şchei este legată probabil de nevoia de cunoaştere şi folosire a acestei limbi în relaţiile de comerţ, şcoala împlinind cerinţele societăţii. La 1 august 1751 Ioan Duma a definitivat Psaltichia românească, cu un titlu excesiv de lung, unul din cele mai frumoase exemplare de acest fel sub raport artistic păstrat din secolul al XVIII-lea. Foarte voluminos (339 f.), volumul cuprinde aproape toate slujbele din timpul anului. Copertat în format octav, manuscrisul este scris frumos, clar, îngrijit, cu titlurile, chenarele şi iniţialele ornate cu roşu şi negru, autorii, indicaţiile de glas, mărturiile, ftoralele şi semnele clironomice cu roşu. Prezenţa peceţii Mitropoliei Ungrovlahiei pe fiecare filă a manuscrisului şi provenienţa sa de la Administraţia Casei Bisericii conduc la ipoteza că a fost copiat din îndemnul mitropolitului Ungrovlahiei. Sistemul de notaţie este cucuzelian, iar textul cântărilor este redat într-o traducere poetică. Compararea dintre manuscrisul lui Ioan Duma şi cel al lui Filotei sin Agăi Jipei a demonstrat identitatea absolută a cântărilor şi faptul că Ioan Duma a avut model pentru lucrarea sa Psaltirea lui Filotei, fie în original, fie în copie. Manuscrisul lui Ioan Duma dovedeşte circulaţia muzicii psaltice a epocii brâncoveneşti în spaţiul transilvan, Psaltirea lui Ioan Duma fiind probabil predată la şcoala din Şchei, şi integrarea lui Ioan Duma în mişcarea de românire a muzicii bisericeşti. Prefaţa sa la manuscris este ilustrativă în acest sens. Folosind citate biblice, pilda apostolului Pavel din Corintieni şi criticând afirmaţiile celor ce socoteau limba română nepotrivită pentru cântările bisericeşti, Ioan Duma pleda pentru traducerea cântărilor ca o faptă „decât mai mult spre lauda lui Dumnezeu”. Ioan Duma a copiat mai multe manuscrise: astfel, de la mijlocul veacului al XVIII-lea datează o Tâlcuire pe scurt la Psalmii lui David (BAR, ms. rom. 3538), un miscelaneu teologic incluzând un catehism, semnul crucii, istorii morale, tâlcuiri biblice (BAR, ms. rom 2483), de la 11 august 1761 un alt miscelaneu teologic, cuprinzând teologia sfinţilor părinţi şi teologia polemică, scrieri privitoare la deosebirile dogmatice dintre bisericile ortodoxă şi catolică, aflate în dispută în secolul al XVIII-lea (BAR, ms. rom. 2467), de la 1763 Tâlcuirea Sf. Andrei la Apocalipsa lui Ioan Bogoslovul, copiată după tipăritura din 1704 tradusă din slavă de episcopul Damaschin al Buzăului, din porunca mitropolitului Teodosie al Ungrovlahiei (BAR, ms. rom. 2489) şi un nou miscelaneu teologic, cu fragmente de teologie dogmatică, despre simbolul Sf. Atanasie, soboarele ecumenice, întrebări şi răspunsuri despre Uniaţie, calendare (BAR, ms. rom. 3311), în cadrul căruia se află Al doilea canon de umilinţă al Sf. Fecioara Maria tradus din greacă în română de Ioan Duma, din 1764 Piatra credinţei de Ştefan Iavorski (BAR, ms. rom. 477 şi 1611). La 8 aprilie 1774 termina traducerea din greacă în română a operei De imitatione Christi de Toma Hemmerken de Kempis, tradusă iniţial din latină în slavă de Udrişte Năsturel în 1647 şi ulterior de Samuil Micu în 1803, tipărită de I. Bob la Blaj în 1813.
Opera: Lucrări inedite: Psaltichie rumânească, care cuprinde întru sine Anastasimatarul cu propediia şi cu tot meşteşugul, cu eothinale şi checragare, Stihirariul cu toate samoglasnicile praznicelor celor stăpâneşti şi ale sfinţilor celor mari, carii să prăznuiesc peste tot anul. Stihirariul Penticostariului cu sărbătorile Paştilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la Duminica Mare. Catavasiiariul cu toate trebuincioasele cântări ale bisericii ce să cântă preste tot anul, aşezate cu meşteşugul psaltichiei pre glasurile greceşti, în zilele prea luminatului şi de Dumnezeu înălţatului domn Ioan Grigorie Ghica voevod, păstorind în arhierescul scaun al Mitropoliei prea sfinţitul şi de Dumnezeu trimisul chir Neofit, la anii de la facerea lumii 7259, iar de la Hristos 1751, luna lui august 1 dni (BAR, ms. rom. 4305); miscelaneu (BAR, ms. rom. 3538); miscelaneu (BAR, ms. rom. 2483); miscelaneu (BAR, ms. rom. 2467); miscelaneu (BAR, ms. rom. 2489); miscelaneu (BAR, ms. rom. 3311); Piatra credinţei de Ştefan Iavorski (BAR, ms. rom. 477, 1611);
Fragmente edite: Predoslovia şi stihurilela Psaltichie rmânească în Lapedatu, Al., Doi cărturari braşoveni din sec. XVIII, în Biserica Ortodoxă Română, 9, 1915, p. 15-17, în Ştrempel, G., Copişti, p. 57-58 şi Bucur-Barbu, Sebastian, Ioan sin Radului Duma Braşoveanul, în Stud. Muzicolog., X, București, Ed. Muzicală, 1974, p. 176-178.
Referinţe: Bârseanu, Istoria, p. 7 şi Anexa 10, p. 12 a; Iorga, N., Două biblioteci de mănăstiri: Ghighiu şi Argeş, București, 1904, p. 25-26; Muşlea, Candid C., Bis., II, p. 298-299; Iorga, N., Ist. lit. rom. în sec. XVIII, II, București, 1969, p. 324; Furtună, D., O traducere a dascălului ardelean Ioan Duma, în RI, I, 3, 1915; Lapedatu, Al., Doi cărturari braşoveni din secolul XVIII, Ioan şi Radul Duma, în Biserica Ortodoxă Română, XXXIX, 9, 1915, p. 952-966; Ştrempel, G., Copişti de manuscrise româneşti până la 1800, I, București, EAR, 1959, p. 57-60; Albu, N., Doi cărturari braşoveni din secolul XVIII, Ioan Duma şi Radu Duma, în Biserica Ortodoxă Română, LXXXI, 9-10, 1963, p. 977-992; Ciobanu, Gh., Aspecte ale culturii muzicale în epoca feudală, în Muzica, XIV, 5-6, 1964, p. 58; Meteş, Ştefan, Şcolile de muzică şi cântare bisericească din Iaşi (1558) şi București (1711-1823) şi românii din Transilvania, în Mitropolia Ardealului, X, 7-8, 1965, p. 515-516; Ciobanu, Gh., Cultura muzicală bizantină pe teritoriul României până în secolul al XVIII-lea, în GB, XXV, 11-12, 1966, p. 105 şi în Studii de Etnomuzicologie şi Bizantinologie, I, București, 1974, p. 283; Idem, Manuscrise psaltice româneşti din secolul al XVIII-lea, în GB, XXVI, 11-12, 1967, p. 1120 şi în Studii de Etnomuzicologie şi Bizantinologie, I, București, 1974, p. 290-291; Popescu, Ioan G., Învăţământul muzical în Biserica ortodoxă română de la începuturi şi până în secolul al XVIII-lea inclusiv, în Biserica Ortodoxă Română, LXXXVII, 9-10, 1969, p. 1052-1055; Catrina, C., Manolache, Mihai, Muzica psaltică românească în Biblioteca Muzeului din Şcheii Brașovului, în SCIA, s. T.M.C., 19, 1, 1972, p. 38; Ciobanu, Gh., La musique psaltique roumaine aux XVIIe et XVIIIe siècles, în Muzica, XXIII, 3, 1973, p. 45 şi în Ètudes de musique ancienne roumaine, București, 1984, p. 171; Cosma, O. L., Hronicul muzicii româneşti, vol. I, București, Ed. Muzicală, 1973, p, 367-368 şi 373, vol. III, București, 1975, p. 137; Bucur-Barbu, Sebastian, Ioan sin Radului Duma Braşoveanu, în Stud. Muzic., X, București, 1974, p. 161-221 şi în Biserica Ortodoxă Română, XCIII, 3-4, 1975, p. 377-388; Catrina, C., Manolache, Mihai, Şcoală şi dascăli de psaltichie în Scheii Brașovului, în Stud. Muzic., X, București, 1974, p. 150-151; Bucur-Barbu, Sebastian, Propedii ale muzicii psaltice în notaţie cucuzeliană II, în SCIA, s. T.M.C., 22, 1975, p. 60; Idem, Manuscrise psaltice româneşti şi bilingve în notaţie cucuzeliană în marile biblioteci din România, în Biserica Ortodoxă Română, XCIV, 9-12, 1976, p. 1009-1010; Moisescu, Titus, Macarie Ieromonahul Opere I. Theoreticon, București, EAR, 1976, p. 17; Ştrempel, G., Catalogul manuscriselor româneşti, vol. I, București, EŞE, 1978, p. 121, 277, vol. II, 1983, p. 281, 287, 289-290, vol. III, 1987, p. 79, 162-163; Barbu-Bucur, Sebastian, Învăţământul psaltic până la reforma lui Hrisant. Şcoli şi propedii, în Biserica Ortodoxă Română, XCVIII, 3-4, 1980, p. 492; Idem, Acţiunea de „românire” a cântărilor psaltice şi determinările ei social-politice: Filotei sîn Agăi Jipei şi alţi autori din secolul al XVIII-lea, în Biserica Ortodoxă Română, XCVIII, 7-8, 1980, p. 843-844; Russu, M. N., Brașovul Literar și Artistic, III, 1980, p. 66; Oltean, V. (ed.), Acte, p. 24-26; Barbu-Bucur, Sebastian, Şerban protopsaltul Ţării Româneşti (1689-ante 1765), în GB, XLVII, 5, 1988, p. 134; Idem, Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoriul României (…), București, 1989, p. 51, 103-106, 211-212, 216-219; Oltean, V., Şcoala, p. 51, 96-99; Ionescu, Gh. C., Lexicon, p. 119-120 (R. M. N.); Ursu, N.A., Dascălul braşovean Ioan Duma, autorul cronicii în versuri Plângerea mănăstirii Silvaşului, în Cronica, 1994, 29, nr. 6, p. 13.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.