DRAUDT, Georg (născut 8/9 decembrie 1729, Brașov – mort 6 martie 1798, Brașov), teolog, profesor, cronicar. Pentru primii ani ai vieţii sale avem informaţii, pe care el însuşi ni le oferă, într-o autobiografie. Aflăm că a fost dus la şcoală, încă de la vârsta de patru ani, de către Michael Albrich. Va deprinde în scurt timp primele taine ale învăţăturii. A fost pasionat de muzică, ajungând conkantor în biserica oraşului. S-a dovedit atras de limba latină pe care, după mărturia sa, şi-o însuşeşte într-o asemenea măsură încât corecta profesorii. În ciuda vârstei şi a staturii sale, a fost promovat în clasa a IV-a unde şi-a însuşit gramatica, învăţând poezii în limba latină ce i se păreau mai uşoare decât cele din limba germană. A plăcut atât de mult profesorilor săi, încât se ocupau de instruirea lui şi după ore. S-a remarcat şi la gimnaziu, însă aici, în ciuda profesorilor buni pe care îi avea, nu avea suficienţi bani pentru a-şi procura cărţi, fiind obligat să se limiteze doar la cele care îi erau accesibile. Şi-a întocmi singur un dicţionar al scriitorilor latini şi germani. După ce a urmat clasele superioare de gimnaziu, a mers la rectorul Johann Tartler, solicitându-i ajutorul pentru a putea urma studii universitare. A probat cunoştinţele sale printr-un act în limba latină, depus la magistratul oraşului. În 1748, a plecat la Academia din Halle, dar a trebuit să o întrerupă deoarece fratele său, care se găsea tot aici, s-a îmbolnăvit şi a trebuit să-l însoţească spre ţară. De altfel, acesta a şi murit pe drum, la Bratislava. În 1750 a plecat la Universitatea din Viena/Jena (?), unde a studiat cu profesori renumiţi timp de trei ani, plătind o taxă de 35 de ducaţi anual. Reîntors în 1753, s-a căsătorit trei ani mai târziu cu fiica preotului din Bod, Petrus Cloos, care va ajunge prim preot evanghelic al oraşului. Va ajunge lector la gimnaziul din Brașov, primind în schimbul orelor prestate, în afară de salariu, şi alimente. După ce socrul său a fost instalat ca preot al oraşului, va avea mai puţine ore, iar în 1768, devine rector al gimnaziului săsesc, având în subordinea sa un conrector, trei profesori şi mulţi alţi colaboratori. În calitate de rector a depus mari eforturi pentru a introduce în şcoală manualele cele mai bune, căutând să achiziţioneze cele mai utile cărţi şi pentru biblioteca şcolii. În 1771 a părăsit şcoala ajungând predicator la Biserica Neagră, lăsându-i locul prietenului său apropiat, Paul Roth. În martie 1774 va fi ales preot la Vulcan, dar în acelaşi an, ajunge preot la Codlea. Prin predicile sale atrăgătoare şi prin catehizările ţinute de două ori pe săptămână (marţea şi joia) a făcut o adevărată educaţie morală comunităţii săseşti din Codlea, la sugestia sa fiind introduse în şcoală anumite norme morale. Exemplul său va fi urmat şi de alţi preoţi din Ţara Bârsei. S-a implicat în mod deosebit în procesele ce au avut loc între Capitlul Ţării Bârsei şi Fiscul regal privind cuantumul dărilor, pe care breslele erau obligate să le achite Fiscului. Datorită activităţii sale, şi-a atras de partea sa întreg Capitlul Ţării Bârsei care, în 1772, a hotărât să-l trimită, împreună cu preotul Samuel Kroner din Sânpetru, cu o plângere în acest sens la împărăteasa Maria Tereza. Ajunşi la Sibiu, vor fi întorşi din drum, Capitlul renunţând la acest demers. Ca ginere al lui Cloos, ocupându-se şi de corespondenţa pe care socrul său o purta în numele Capitlului, i s-a oferit posibilitatea de a se familiariza cu arhiva Capitlului Ţării Bârsei, ordonând şi adunând toate documentele legate de activitatea acestuia. Bucurându-se de prestigiu, a fost în mai multe rânduri trimis la Sinodul de la Biertan şi Sibiu. În 1795 şi 1796, a fost ales decan al Capitlului din Ţara Bârsei. De altfel, i s-a propus şi demnitatea de episcop, propunere pe care a refuzat-o din motive de sănătate. Într-adevăr, se va îmbolnăvi în urma unei răceli contractate într-o călătorie făcută la Sibiu şi va muri după doi ani de suferinţă. Odată cu moartea sa, comunitatea săsească din Ţara Bârsei a pierdut unul din cei mai valoroşi reprezentanţi ai săi. Vorbind despre el, biograful său, rectorul Joseph Christian Fabritius, spunea că „era atât de priceput la limba latină, încât putea să vorbească şi să scrie cu aceiaşi spontaneitate”. Acelaşi biograf remarcă întinsele sale cunoştinţe de filosofie, precizia în exprimare şi definiţii, ce au avut o influenţă binefăcătoare în mediul în care a trăit. A avut ca ştiinţe favorite geografia şi istoria germanilor, dar l-au preocupat şi istoria şi geografia locurilor natale. Este autorul mai multor lucrări. Printre acestea se numără şi o Cronică referitoare la Codlea şi Ţara Bârsei, căreia Joseph Trausch i-a dat titlul Diejenige Schrift, welche im Jahr 1794 in den neuen Thurmknopf des Marktes Zeiden gelegt worden ist und eine Chronik von Zeiden enthält, 1189-1794. Originalul acesteia s-a păstrat în globul din vârful turnului bisericii săseşti din Codlea. În secolul al XVIII-lea au fost făcute după aceasta două copii în limba germană, cu litere neogotice, păstrate în biblioteca Liceului Honterus din Brașov. O parte din aceasta a fost publicată în colecţia Quellen, dar numai pentru perioada 1335-1794. Această cronică ne oferă informaţii şi despre legăturile Ţării Româneşti cu Ţara Bârsei din perioada lui Mihai Viteazul, 1599–1601, de pildă. Alte ştiri se referă la vremurile lui Gabriel Báthory (1612), Gh. Rákóczi I (1633), trecerea Transilvaniei sub Habsburgi (1687), efectele răscoalei curuţilor în Ţara Bârsei (1704-1705), invazii ale tătarilor şi turcilor, epidemii şi foarte bogate ştiri referitoare la secolul al XVIII-lea, care cuprind mai mult de jumătate din cronica sa. Acesteia îi mai putem adăuga un necrolog Abdankungsrede, apărut împreună cu lucrarea Denkmal der Liebe a lui Georg Preidt la Brașov, în 1769. În 1793, în Siebenbürgische Quartalschrift III, p. 194-207, îi va apărea prelegerea Über den Ursprung der Burzenländischen Sachsen oder Deutschen in Siebenbürgen. S-au păstrat şi manuscrisele lucrărilor J.N.J. Ordnung der Bruderschaft in dem k. freien Dorf Wolkendorf, im Jahre 1774 im Monat July (welche im Jahre 1803 auch vom Kronstädter Magistrat genehmigt wurde), 38 p., şi Unmassgebliche Beantwortung einiger zur Aufklärung der Geschichte der Deutschenin Siebenbürgen entworfenen Fragen (1789).
Referinţe: Trausch, Schriftellerslexikon, vol. I, p. 258-260; Szinneyi, Magyar, vol. II, p. 1080-1081; Stenner, Friedrich, [Cronica], în Quellen, vol. IV, p. 86-98, însoţită de un studiu introductiv de Julius Gross*, p. LIV-LVIII; Über einige alte Kronstädter Familien. 14 [Die] Draudtische [Familie], în Mitteilungendes Burzenländer Sächsischen Museum, 1938, p. 183; Crăciun, Repertoriu, p. 416; Hienz, Schriftsteller, vol. VI, p. 18.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.