DIMA, Pantelimon (Pandele) (născut 27 iulie [stil vechi] 1840, Brașov – decedat 6 august 1929, Cluj), profesor. A fost fratele mai mare al lui Gh. Dima*, de a cărui creştere şi educaţie s-a ocupat. După studiile primare, făcute probabil la Brașov, a absolvit Gimnaziul Evanghelic din Brașov (după A. Bârseanu) sau vestitul Schottengymnasium din Viena (după A. P. Bănuţ). S-a înscris la Facultatea de filosofie şi ştiinţe din Viena. În anii studenţiei se împrieteneşte cu Vasile Glodariu, care va ajunge profesor la Brașov şi cu Moise Branişte, tatăl lui Valeriu Branişte*. Asemenea fratelui său, a fost înzestrat cu talent muzical. Aşa se explică faptul că la întoarcerea sa în oraşul natal, ocupă funcţia de profesor la cursul regulat de muzică vocală, împreună cu dr. Nicolae Pop, însă numai pentru anul şcolar 1866/1867. Din anul următor cursul fiind sistat, îl va suplini pe fratele său Gh. Dima* la orele de muzică de câte ori acesta lipsea. A condus corul Reuniunii de cântări de la Brașov. Din 1870, sub conducerea lui s-au introdus mult apreciatele conveniri colegiale, la care se adunau românii pentru a asculta corurile Reuniunii de gimnastică şi cântări. Figura ca supleant atât la gimnaziu cât şi la Şcoala comercială din Brașov în anul şcolar 1872/73. În 1874 este atestat cu testimoniu de calificaţiune din partea autorităţii confesionale pentru a ocupa catedra de matematică şi fizică a Gimnaziului românesc din Brașov. În 1873/1874 împreună cu fratele său George era membru al Societăţii Alpine din Brașov, societate condusă de avocatul Carl Schnell. În anul 1880 a alcătuit un manual (Elemente de aritmetică pentru începătorii din şcolile primare, 76 pagini). A fost un profesor sever, dar drept, elevii săi urmând şcoli de prestigiu cum ar fi politehnicile din Viena, Strasburg şi Zürich. În 1911 şi-a încetat activitatea didactică, retrăgându-se la Cluj, unde i se stabiliseră copiii, trăind în casa ginerelui său S. Puşcariu*. A. P. Bănuţ* ne relatează că Pantelimon Dima avea un umor popular şi caustic, care a făcut ocolul Ardealului. Deşi a murit departe de oraşul natal, concetăţenii nu l-au uitat, arborând steagul de doliu la liceul Şaguna, pe care l-a slujit decenii întregi, iar o delegaţie de braşoveni, în frunte cu profesorul Ioan Baciu* a participat la înmormântarea acestuia. La puţin timp după moartea lui Pantelimon Dima, A. Banciu* consemna faptul că prin dispariţia sa Brașovul pierde pe ultimul profesor al Liceului Şaguna din vechea generaţie, ce făcea parte „din sufletele robite de sentimentul datoriei (..). N-a strălucit, dar a luminat. Şi a luminat – rar caz în viaţa omenească! – aproape o jumătate de secol, cu răbdarea, cu tenacitatea omului care în munca zilnică şi în împlinirea cu devotament a datoriei de fiecare zi îşi găseşte toată şi singura fericire a vieţii”.
Referinţe: Szinnyei, Magyar, vol. II, p. 880; Bârseanu, Istoria, p. 168, 360, 582; Anuarul liceului ortodox român Andrei Şaguna din Brașov 1924-1925, Brașov, 1925, p. CIX; Banciu, A., Pantelimon Dima, în Ţara Bârsei, nr. 3., sept-oct. 1929, p. 291-298 [pe lângă o succintă incursiune în biografia sa, sunt publicate întâmplări hazlii petrecute în anii săi de profesorat]; Gazeta de Transilvania, 9 aug. 1929, p. 1, [necrolog]; Gazeta de Transilvania, 11 aug. 1929, p. 2; Predescu, Enciclopedia, p. 269; Bănuţ, A. P., George Dima, 1955, p. 7-9; Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831-1918), vol. II, p. 91; Puşcariu, Spiţa, (cu mai multe foto); Catrina, Constantin, Ciprian Porumbescu și prietenii săi muzicieni, în anii de la Brașov, în Țara Bârsei, anul 11-12, nr. 11-12, (2012-2013), p. 461-471.
Fișă întocmită de Elvira Oros, Daniel Nazare.