DENSUȘIANU, Ovid (născut 29 decembrie 1873, Făgăraș județul Brașov – decedat 9 iunie 1938, București), filolog, folclorist și poet. Fiul lui Aron Densușianu și al Elenei, născută Circa/Țârcă, de origine aromână. A urmat clasele primare în Satulung (Săcele), la Făgăraș și Brașov. Din 1881 s-a mutat cu familia la Iași unde a terminat școala primară și a făcut liceul și universitatea, avându-i profesori pe Alexandru Philippide și A. D. Xenopol și luându-și licența în 1892. Din 1893 publica articole de istorie și critică literară în Revista critică literară scoasă de tatăl său la Iași. După absolvire a aprofundat studiile de romanistică la Berlin și la Paris, unde, între 1894-1896, a studiat sub îndrumarea lui Gaston Paris, luându-și doctoratul în texte medievale franceze. La întoarcere, în 1897, a fost numit provizoriu la Catedra de istoria limbii și literaturii române de la Universitatea București. Aici, din 1898, a editat un anuar al seminarului de istoria limbii și literaturii române în care au apărut studii filologice valoroase. În 1901, la Paris, a publicat primul volum, Les origines, din opera sa fundamentală, Histoire de la langue roumaine, fascicolele volumului al doilea urmând în 1914, 1932 și 1938, reunite în volumul doi, apărut în ultimul an, după moartea sa, cu titlul Le seizième siècle. Tot în 1901 devenea titularul Catedrei de filologie romanică a Universității București. Este ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1905 este distins cu premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris. A întemeiat la București Societatea filologică în 1905, iar lucrările prezentate aici au fost publicate în buletinul societății. Împreună cu I. A. Candrea, a redactat Dicționarul etimologic al limbii române, București, 1907-1914. În colaborare cu acesta și cu Th. Speranția, a publicat culegerea de texte dialectale Graiul nostru, București, 1906-1908. Lucrarea sa, Graiul din Țara Hațegului din 1915, a fost deschizătoare de drumuri pentru dialectologia română. A întemeiat Institutul de filologie și folclor din București, apoi revista de limbă și folclor Grai și suflet (1923), fiind creatorul școlii lingvistice din București, studiind fenomenele de limbă în legătură cu folclorul și etnografia. În 1918 este ales membru titular al Academiei Române. Ca fondator și director al revistei Viața nouă (1905), a contribuit la modernizarea literaturii române, încurajând simbolismul și scriind poezii în acest stil, sub pseudonim. Membru al Societății de texte vechi franceze, membru de onoare al Societății de Etnografie (1923), membru al Societății de lingvistică (1924) din Franța. O stradă din Săcele, Biblioteca Județeană Hunedoara și o școală gimnazială din Făgăraș îi poartă numele.
Opera: Histoire de la langue roumaine, vol. I Les origines, Paris, 1901, vol. II Le seizième siècle, 1938, ediție în limba română îngrijită de J. Byck, București, Ed. Științifică, 1961, 2 vol., ed. Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională, București, 1997, ediție critică și note de V. Rusu; Graiul nostru, București, 2 vol., 1906-1908 (în colab. cu I. A. Candrea și Th. Speranția); Dicționarul etimologic al limbii române. Elementele latine, București, 1907-1914 (în colab. cu I. A. Candrea), ed. nouă Pitești, Paralela 45, îngrijită de Gr. Brâncuș, 2006, 264 p.; Istoria literară în învățământul universitar, București, 1911; Limanuri albe, București, 1913; Graiul din Țara Hațegului, București, 1915; Heroica, București, 1918; Sub stânca vremei, București, 1919; Flori alese din cântecele poporului, București, 1920, studiu prezent în ediția EPL, București, 1966; Salba clipelor, București, 1921; Sufletul latin și literatura nouă, București, 2 vol., 1922; Viața păstorească în poezia noastră populară, București, 2 vol., 1922-1923, studiu prezent în ediția EPL, București, 1966; Raze peste lespezi, București, 1924; În zorile vieții, București, 1925; Literatura română modernă, București, 1929-1933, 3 vol., ediție nouă, București, Minerva, 1985, îngrijită de Boris Cazacu, Florica Șerb și Ioan Șerb; Opere, vol 1-6, București, EPL/Minerva, 1968, 1975, 1977, 1981, 1985, ediție critică, text ales și stabilit, prefață, note și comentarii de Boris Cazacu, Florica Șerb și Ioan Șerb; Ideal și îndemnuri. Considerații teoretică-programatice privind specificul și destinul literaturii române în primul deceniu al secolului, ediție îngrijită, prefață și note de Călin Manilici, Cluj, Dacia, 1980, 228 p.; Scrieri literare. Teorie și estetică literară. Pagini de jurnal, București, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională, 1998, 2 vol.
Referințe: Encicl. României, II, p. 131; Popescu Telega, Al., Ovid Densușianu, Craiova, Ramuri, 1934; Rosetti, Al., Ovid Densușianu, în Revista Fundațiilor Regale, VI, nr. 2, 1939, p. 306-313; Călinescu, George, Ist. lit. rom. de la origini până în prezent, București, ediția Minerva, 1982, p. 684-685; Macrea, D., Lingviști și filologi români, București, 1959, p. 174-197; Todoran, Romulus, Ovid Densușianu lingvist, în Tribuna, VII, nr. 26, 1963, p. 7; DER, II, p. 58-59, ed. 1996, București, Ed. Enciclopedică, vol. II; Micu, D., Ist. lit. rom. 1900-1918, București, 1965, vol. II, p. 192-194; Bucur, Marin, Ovid Densusianu, București, Ed.Tineretului, 1967; Cazacu, B., prefață la Ovid Densușianu, Opere, București, 1968, I, p. V-XXI; Poeți de la „Vieața nouă”, studiu introductiv de Dumitru Micu, București, EPL, 1968; Pușcariu, Sextil, Călare pe două veacuri, București, 1968, p. 342-351; Ivașcu, George, Ist. lit. rom., București, 1969, vol. I, p. 610; Vianu, Tudor, Scriitori rom., București, 1971, vol. III, p. 127-133; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (Sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, Brașov, p. 77-78; Balacciu, Jana, Chiriacescu, Rodica, Dicționar de lingviști și filologi rom., București, Ed. Albatros, 1978, p. 108-111; MDE, ed. a II-a, 1978, p. 1243; Prelipceanu, Nicolae, Ovid Densușianu – Histoire de la langue roumaine, în Rom. lib., nr. 2353, 19 dec. 1997, p. 24; Oprișan, Ionel, Ist. lit. rom. în evocări, București, Saeculum I. O., 2001; Buga, Marin, Ovid Densusianu, folclorist, București, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională, 2003; Județul Hunedoara – monografie, vol. V Personalități hunedorene, Deva, Biblioteca Jud. Hunedoara, Ed. Emia, 2005; Ovid Densușianu în amintirea și conștiința critică românească, ediție îngrijită de Ion Diaconu și Ioan Șerb, studiu introductiv de Ioan Șerb, București, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională, 2005; Mărghitan, Liviu, Costea, Florea, Ștefănescu, Radu, Academicienii Brașovului (secolele XIX-XX), Arad, Ramira, 2008.
Fişă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.