DENSUȘIANU, Nicolae (născut 18 aprilie 1846, Densuș, județul Hunedoara – decedat 24 martie 1911, București), jurist și istoric. Fiul preotului Bizantius Pop și al Sofiei, a fost fratele lui Aron D. A urmat liceul la Blaj pe care l-a absolvit în 1865. În vreme ce studia la Academia de drept de la Sibiu, l-a cunoscut pe Eminescu, despre care a lăsat mărturie. În 1870 a devenit notar în administrația orașului Făgăraș și a depus cerere pentru examenul de stat pentru avocatură. Curtea de Apel Mureș a aprobat dreptul lui de avocatură în 1872 și astfel a depus jurământul în fața ei, practicând avocatura la Făgăraș din 1873. Alături de fratele său, Aron, și de Teofil Frâncu, a editat publicația Orientul latin (1874-1875). În 1877, a scris împreună cu Frédéric Damé, L’Élément latin en Orient. Les Roumains du Sud. Macédoine, Thessalie, Épire, Thrace, Albanie, în care a susținut dreptul aromânilor de a avea o regiune autonomă în cadrul Imperiului Otoman. S-a stabilit la București, unde a devenit bibliotecar-arhivar la Academia Română, din 1878, fiind însărcinat cu culegerea de documente despre istoria românilor. Între 1878-1879, a cercetat 16 arhive și 12 biblioteci din Ungaria și Transilvania, adunând acte despre epoca 1290-1800 și despre răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. În 1880 Academia Română l-a ales membru corespondent. În 1884 a fost numit translator pe lângă Marele Stat Major, fiind director la Biblioteca Militară între 1884-1911. Pe baza cercetărilor sale, a scris volumele Cercetări istorice în arhivele și bibliotecile Ungariei și Transilvaniei (București, 1880) și Revoluția lui Horea în Transilvania și Ungaria, 1784-1785, premiat de Academia Română în 1885. A fost un cercetător tenace al arhivelor și un editor de documente, continuând munca lui Eudoxiu Hurmuzaki, publicând 6 volume de documente între 1887-1897, precum și Monumente pentru istoria Tierei Făgărașului (București, 1885). În 1895, Ministerul de Război i-a cerut o lucrare despre căpitanii armatei române. Nicolae Densușianu a scris lucrarea cu titlul Domnii glorioși și căpitanii celebri ai țărilor române, editată postum în 1912. La 1 aprilie 1897 a fost avansat șef de birou clasa a II-a în cadrul Statului Major al armatei. Influențat de Școala Ardeleană, a fost adeptul curentului latinist și s-a preocupat de începuturile românilor. A lucrat 25 de ani la cartea Dacia preistorică, apelând, în lipsa izvoarelor sigure, la tradiții și folclor. Apărut postum în 1913, opul a fost catalogat drept o lucrare de fantezie de către istoricii școlii critice. În timpul regimului comunist a devenit o sursă a curentului protocronist.
Opera: L’Élément latin en Orient. Les Roumains du Sud. Macédoine, Thessalie, Épire, Thrace, Albanie, București, 1877 (în colab. cu Frédéric Damé); Cercetări istorice în arhivele și bibliotecile Ungariei și ale Transilvaniei, București, 1880; Revoluțiunea lui Horea în Transilvania și Ungaria, 1784-1785 – scrisă pe baza documentelor oficiale, București, 1884, ediția a doua îngrijită, studiu introductiv și bibliografie de Nicolae Edroiu, București, Viitorul Românesc, 2001, 342 p., ediția a treia îngrijită și prefață de I. Oprișan, București, Vestala, 2017, 544 p.; Monumente pentru istoria țerii Făgărașului, București, 1885; Note critice asupra scrierii lui Xenopol, Teoria lui Roesler, București, 1885; Documente privitoare la Istoria Românilor 1199-1345, 6 volume în colecția Hurmuzaki, București, 1887-1897; Catalogul Bibliotecei Marelui Stat Major, București, 1898; Originea și importanța istorică a cavaleriei române, București, 1901; România Militară, București, 1901; Răsboiul din 1330 între Carol Robert regele Ungariei și Basarab Voevodul Țerii-Românești, în Buletinul Armatei și Marinei, nr. 5, mai 1909; Răsboiul de la 1369-1370 între Ludovic I Regele Ungariei și Vladislav Basarab Domnul Țerii Românești, în Buletinul Armatei și Marinei, nr. 9, sept. 1909; Domnii glorioși și căpitanii celebri ai Țărilor Române, București, 1912, 2 volume; Dacia preistorică, cu o prefață de dr. C. I. Istrati, București, 1913, alte ediții 1986, 2000 (text stabilit de Victorela Neagu, studiu introductiv și note de Manole Nagoe, București, Mentor), 2002 – ediție facsimilie la București, Arhetip; Vechi cântece și tradiții populare românești. Texte poetice din răspunsurile la Chestionarul istoric (1893-1897), text ales și stabilit, studiu introductiv, note, variante, indici și glosar de I, Oprișan, București, Minerva, 1975; Independența bisericească a Mitropoliei române de AlbaIulia, AlbaIulia, Reîntregirea, 2002, inițial publicată în 1893 în Gazeta de Transilvania, Brașov; Istoria militară a poporului român, ediție îngrijită și prefațată de I. Oprișan, București, Vestala, 2002, Saeculum I. O., 2018, 464 p.
Referințe: Fochi, Adrian, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, Minerva, 1976; Nastasă, Lucian, Generație și schimbare în istoriografia română: sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Cluj-Napoca: PUC, 2000; Boia, Lucian, Hystory and Myth in Romanian Consciousness, Budapesta, Central European University Press, 2001; Istoria lit. rom în evocări propusă de I. Oprișan, București, Saeculum I. O., 2001; Ciurtin, Eugen, Dacia tot mai preistorică, în Observatorul cultural, 9-15 apr. 2002;Popescu, Constantin-Mihail, Nicolae Densușianu, omul și opera, București, Ed Acad. de înalte studii militare, 2003, 184 p.; Iancu, Daniel I., Preocupări de bibliologie la Nicolae Densușianu, în Transilvania, Sibiu, mai – iun. 2012.
Fişă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.