CZACK, Simon (născut 1567 – mort 1603), cronicar. Datele biografice despre Simon Czack sunt destul de sărace. Ele se regăsesc în opera sa, identificarea lui întâmpinând greutăţi, pentru că numele său a fost înlocuit de pe original, mai târziu, de Petrus Banfi*. Nu se ştie cine era tatăl său, dar se pare că era un om de vază, înrudit cu cele mai importante familii ale timpului. Se pare că şi tatăl său avea un jurnal, pentru că în jurnalul lui Simon Czack apar şi notări mai vechi cum ar fi un calendar şi nişte reţete. Chiar şi titlul jurnalului lui Simon Czack a fost dat abia în 1598. Se cunoaşte cu siguranţă numele mamei sale, născută Jekel. Simon Czack a avut un frate şi mai multe surori. Dacă la început J. Trausch opta pentru numele Simon Bach, mai târziu observa într-o notiţă că are reţineri asupra numelui ce putea fi citit şi Czauk. În lexiconul său nu îl prezintă într-un articol separat, ci într-un paragraf despre Petrus Banfi. Datorită scrisului aproape ilizibil, numele a fost greu de descifrat cu ajutorul unei lupe şi a luminii extrem de puternice. Acest fapt a îngreunat descifrarea numelui său, pe care unii specialişti l-au citit „Bach” sau „Back”, până când istoriografia săsească a descifrat corect numele Czack. Tot lui J. Trausch îi revine meritul descoperirii lui deoarece a reuşit să citească următoarea însemnare „durch Simonen Czack Coron[ense]”. Numele Czack era curent în Brașov în secolul al XVII-lea, apărând sub mai multe forme: Czackius, Czako, Czak, Czack. Anton Kurz, care s-a ocupat de biografia sa, arată că nu a putut duce cercetările prea departe, documentele neoferind prea multe informaţii biografice, iar cercetările de arhivă în acest sens sunt destul de anevoioase. Acelaşi cercetător afirmă că e posibil ca Simon Czack să fi fost teolog, deoarece spiritul poeziilor sale are o puternică tentă religioasă. Tot A. Kurz, primul care editează una din lucrările sale, mărturiseşte că a întâmpinat destule greutăţi de descifrare. Primele ştiri despre el încep cu anul 1590, când îl găsim notat în matricola Liceului Honterus. Studiile le-a făcut în timp îndelungat şi cu mai multe pauze. Peste doi ani s-a înscris la Universitatea din Wittenberg. Probabil aici rămâne până în toamna lui 1593, fiindcă în februarie 1594 se află la Sibiu, unde a rămas întregul an. Nu cunoaştem nici motivul venirii sale în Sibiu şi nici ce anume a făcut în perioada şederii sale aici, neputând face o legătură între studiile sale şi momentul venirii lui în acest oraş. La 22 februarie 1595 se reîntoarce în Brașov. Nu ştim dacă şi-a găsit în oraşul natal vreo slujbă ca profesor, el neapărând între lectorii gimnaziului săsesc din Brașov. În 1598 este posibil să fi predat teologia. La 18 ianuarie 1598 se căsătoreşte, iar după 5 ani de căsătorie are o fiică care îi moare după câteva săptămâni. Opera se constituie din două lucrări. Prima dintre ele este un Diarium ce cuprinde ştiri locale privitoare la trecutul familiilor patriciene din Brașov, între anii 1549-1603. Familiile asupra cărora Simon Czack stăruie, sunt cele ale autorului, dar şi cele ale lui J. Honterus, Valentin Wagner, Lucas Hirscher. Ne dă şi informaţii referitoare la evenimente neobişnuite din vremea sa, incendii, inundaţii ş.a. Manuscrisul lui Simon Czack, al cărui original datează de la începutul secolului al XVII-lea, a fost scris în limbile latină şi germană, fiind continuat de mai mulţi autori anonimi cu litere latine şi neogotice. Mult timp această lucrare a fost atribuită lui Petrus Banfi, care şi-a scris numele peste cel al lui Simon Czack. Ultima însemnare a lui Simon Czack datează din 1603, dată după care probabil a murit, în urma epidemiei de ciumă din acel an. Celelalte foi ale manuscrisului său, rămase albe şi nescrise, au fost continuate de diverşi autori anonimi, între care Thomas Tartler şi Joseph Trausch, până în 1810. O parte din materialul din Diarium a fost furnizat de monumentele funerare şi notiţele familiale, braşovene şi sibiene. Cealaltă lucrare a sa, Ephemeris Libellus in quo acta quotidiana perscribuntur cuprinde informaţii locale braşovene şi pt. Ţara Bârsei, din anii 1590-1602. Între acestea se găsesc şi ştiri referitoare la Mihai Viteazul şi stăpânirea lui Gheorghe Basta din 1602. Originalul acestei cronici a fost scris de Simon Czack la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului următor, în limba germană şi parţial în limba latină, cu litere neogotice şi latine. În această cronică se găsesc şi informaţii inserate de Thomas Tartler, posesorul de mai târziu al manuscrisului. Manuscrisul conţine şi versuri în limba germană, între care o poezie de 172 de strofe, de câte patru versuri fiecare. Acestea ne furnizează ştiri privitoare la uciderea cancelarului Kovácsoczy şi a altor nobili de către Sigismund Báthori, la 1594. Şi Cronica Benkneriană reprezintă tot un extras din Efemeridele lui Simon Czack, manuscrisul ajungând în posesia lui Johannes Benkner*, după ce-i aparţinuse lui Petrus Banfi.
Referinţe: Kurz, Anton, Simon Czack, Ephemeris libellus in quo acta quotidiana perscribuntur, vom Jahre 1590 bis 1602, în Deutsche Fundgruben, 1860, III, p. 81–124, [aici este publicată poezia menţionată. Editarea manuscrisului a fost făcută cu greşeli de lectură]; Szinnyei, Magyar, II, p. 475; Seraphin, Friederich Wilhelm, Ephemeris von S.C. (1590-1602), în Quellen, 1909, V, p. 374-381, cu studiu introductiv, p. XV–XXII, [rectifică unele din greşelile de lectură ale lui Anton Kurz]; Idem, Auszug aus dem „Diarium”, von Simon Czack [1548-1609] şi Chronistische Aufzeichnungen verschiedener unbekannter Verfasser in den Diarium des Simon Czack [1600-1810], în Quellen, vol. V, 1909, p. 97-99, 445-448, cu studiu introductiv, p. X-XV şi XXII–XXIII, [cuprinde extrase selecţionate privind trecutul Brașov şi al Ţării Bârsei]; Crăciun, Repertoriu, p. 228–230, [cuprinde descrierea celor două manuscrise aparţinând fondului Trausch al bibl. lic. Honterus, cărora le este dat şi titlul complet]; Ilie Moruș, Cărturari Brașoveni (sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, p. 71-72, [cu bibliografie]; Rusu, M. N., în Brașovul Literar și Artistic, III, 1980, p. 67.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.