CUZA, Constantin (născut 8 martie 1924, Iași – decedat 12 iunie 1995, Brașov), profesor, scriitor. S-a născut ca fiu al lui Constantin şi Elena Păunescu. După moartea timpurie a mamei, este în curând înfiat de pictorul Teodor Cuza, dispărut şi el rapid din viaţa lui. În ciuda greutăţilor, reuşeşte să obţină bursă şi urmează Liceul Internat din Iași, absolvindul ca şef de promoţie în 1943. A urmat Şcoala de ofiţeri şi a fost repartizat la Regimentul 9 Roşiori Regina Maria din Lugoj. Mobilizat, este trimis comandant de pluton pe puşcaşi pe front. Între timp se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie Universitatea București, cu scutire de frecvenţă pentru mobilizaţi. A ajuns să lupte în Munţii Tatra, de unde s-a întors pe jos timp de două luni, cedând calul pentru transportul răniţilor. În august 1945 este trimis în misiune la Brașov unde se logodeşte cu Thea Kuschmann. Deşi propus pentru avansare, renunţă la cariera militară şi urmează cursurile facultăţii, luându-şi licenţa „cum laudae ” în istoria literaturii române şi limba şi literatura italiană în iunie 1947. În decembrie 1947 a absolvit şi Seminarul pedagogic București. În urma câştigării concursului pentru profesorat, ocupă post la Colegiul Naţional „Nicolae Filipescu” din Predeal în septembrie 1947. În 1948, desfiinţându-se şcoala din Predeal, este transferat la Liceul „Şaguna” din Brașov. Aici, a predat şi limba italiană la Academia Comercială până la mutarea ei la Iași. Profesor dedicat, încuraja pe elevii săi să se exprime artistic. Printre elevii săi s-au numărat Radu Ţeposu şi Octavian Soviany. În 1967, împreună cu colegii de catedră, profesorii Florin Marcu şi I. Topolog, a intervenit la directorul Toma Simion în vederea înfiinţării unei reviste, apărută în acelaşi an. A debutat cu poezia „Don Quijote” în ziarul Naţiunea al lui G. Călinescu, profesorul lui. La Brașov Cuza a activat în Cenaclul scriitorilor, unde a facilitat participarea şi a elevilor săi talentaţi. A colaborat cu Gherghinescu Vania la Luceafărul de ziuă unde publică schiţe, articole despre teatru, studiul despre opera dramatică a lui Teochar Alexi şi articole despre artişti (Şt. Mironescu). A publicat în Astra, Argeş, Pagini contemporane, Drum Nou, Karpatenrundschau – unde a publicat un serial de articole despre pictorul şi graficianul Helfried Weiss, Tânărul scriitor. Drept apreciere a activităţii sale literare, a fost numit redactor şef adjunct la revista ASTRA la 1 septembrie 1968. Aglomerat cu munca la catedră şi scris, a părăsit această funcţie la 15 ianuarie 1969. Munca sa a fost preţuită: în 1968 a primit Ordinul Muncii, clasa a III-a şi titlul profesor emerit în 1971. Deşi a scris piese de teatru, montate şi a publicat mai multe romane şi volume între anii 1970-1973, totuşi nu este acceptat membru în Uniunea scriitorilor. După 1973, mai multe cărţi sunt refuzate de edituri spre publicare şi rămân în manuscris. În 1984 se pensionează şi se dedică scrisului, familiei şi grădinăritului. În memoria sa a fost aşezată o placă în holul liceului Şaguna şi o sală de clasă îi poartă numele.
Opera: Inorogul nu moare, București, Eminescu, 1970, 204 p.; Prinţul de aur, București, Eminescu, 1971, 256 p.; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român, cuvânt introductiv Mircea Mancăş, Brașov, Casa Judeţeană a Creaţiei Populare, 1971, 136 p. (în colab. cu Maria Lambucă); Capriciu, București, Eminescu, 1972, 287 p.; Dumnealui şi Eva, București, Albastros, 256 p.; Manuscrise – Să ştii să mori frumos, roman; Postume înviate, poezii; Absenţe nemotivate; Europa pe 4 roţi, călătorii.
Referinţe: Cojan, Grigore, Amintiri cu scriitori braşoveni, vol. 1, Brașov, Dealul Melcilor, 2000, p. 201-210; Toma, Simion, Monografia Colegiului Naţional „Andrei Şaguna”, Brașov, Tipografia Concordia, 2000, p. 330-332; Vasile, Mihai, Constantin Cuza, profesor emerit şi scriitor, în Monitorul Expres, nr. 4209, 12 mart. 2019, p. 6.
Fişă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.