CSAKI-COPONY, Grete (născută 12 octombrie 1893, Zărneşti, județul Brașov – moartă 4 decembrie 1990, Berlin), pictor şi desenator. A fost fiica unor fabricanţi, tatăl ei, Traugott Copony, ajungând şi deputat în Parlamentul de la Budapesta. Beneficiind de o bună situaţie materială, a putut călători în străinătate, îndeosebi în Germania (Dresda, München şi Berlin), unde în perioadele de sejur mai îndelungate a studiat pictura cu Walther Teutsch. Începe studiile superioare la Budapesta, dar le abandonează după câteva luni datorită căsătoriei cu doctorul Richard Csaki, unul din animatorii vieţii culturale din Sibiu. O influenţă hotărâtoare asupra destinului său artistic a avut-o atmosfera berlineză. Din 1911 a venit cu regularitate la Berlin, câteva săptămâni sau luni pe an. Aici descoperă primăvara, aşa cum la Paris, unde a studiat de asemenea, descoperă toamna. Între 1927-1932 a studiat la Berlin cu Artur Segal. De remarcat că şi-a ales întotdeauna singură profesorii, preferându-i pe clasici, dar nu a avut niciodată un profesor de artă în sensul propriu al cuvântului. Discuta cu plăcere teorii despre artă, dar nu era pregătită să fie condusă din punct de vedere artistic. „Am pictat pentru că am vrut şi pentru că m-am văzut atrasă spre artă. Aş minţi dacă aş afirma că am urmat ceva anume, ca un stil expresionist, de exemplu”. În 1918/1919 a avut prima expoziţie personală la Muzeul Brukenthal, însă critica i-a fost defavorabilă. Expoziţia a şocat publicul, fiind socotită „un fel de spaimă a oraşului”, pentru că cea mai mare parte din iubitorii artei considerau tablourile ei ca nenaturale şi foarte ciudate (G. Sello). Organizează mai multe expoziţii la Sibiu şi Brașov, dar puţini îi înţeleg arta avangardistă. Va expune apoi în Germania, revenirile sale periodice la Berlin având loc până la instaurarea naţional-socialiştilor la putere (1933), când atmosfera de aici i-a displăcut. În 1934 s-a mutat cu familia la Stuttgart, unde soţul era director la Auslandsinstitutes. În 1935 a înregistrat un mare succes cu expoziţia de la Galeria Nierendorf din Berlin. Cu toate acestea naţionaliştii germani consideră tablourile sale ca neartistice şi bolşevice. După 1935 numele ei nu mai apare în legătură cu o expoziţie. În anul următor a programat organizarea unei expoziţii la Stuttgart. Faptul că social-naţionaliştii au apreciat negativ picturile sale a determinat-o să renunţe la acest proiect, având curajul să-şi retragă exponatele. În 1937, se va căsători cu directorul unei fabrici de sticlă din Mediaş, însă soţul ei va muri în 1943, într-un accident de avion, fiind obligată să picteze pentru a-şi întreţine familia. Din 1954, îşi petrece în fiecare an câteva luni în atelierul său de creaţie din insula Egina, unde îşi urmează fiica şi ginerele. În 1956 a avut o expoziţie mai amplă la Stuttgart. Începând cu 1962, s-a stabilit definitiv în Berlinul occidental, loc în care va picta până târziu. Lucrările sale exprimă inteligenţă şi umor, căldură şi personalitate. Chiar dacă din 1918 a fost atrasă de abstractizare, ea nu a depăşit niciodată graniţa spre pictura fără obiecte. „Naturalul este atât de convingător cuprins în opera ei, încât nimeni nu se va mira sau împiedica de faptul că culorile feţei sunt atât de roşii sau chiar atât de verzi sau că uneori albul ochilor este atât de albastru cum nu poate exista în realitate” (M. Schröder, 1931). Din 1950 revine în pictura sa stilul abstract, individual şi puternic, organizând mai multe expoziţii la Atena, Stuttgart, Berlin, Hamburg, Bremen, Göttingen, Essling ş.a. După 1956, în pictura şi desenele ei se disting tot mai multe izvoare de inspiraţie arhaice din zona Mediteranei. Aceste influenţe le-a receptat întocmai ca şi Picasso, cu câteva decenii mai înainte. Comparaţia între cei doi este cu totul spontană. Deschisă tuturor curentelor contemporane, nu a mers prea departe în abstracţie. Realitatea, omul, natura înconjurătoare sunt motivele operei sale. Günter Ott vorbeşte despre această impresionistă transilvăneană ca inspirându-se, pe lângă Picasso, şi din Kokoschka în perioada abstractă, din Beckmann, precum şi din dadaism. Pictura sa impresionează printr-o deosebită prospeţime. Ea a căutat mereu esenţialul şi se concentrează în special asupra fiinţei, iar în ultimii ani ai vieţii, mai ales asupra formelor simple, a unor contururi şi forme de corp. Operele sale, fie ele natură şi moarte, peisaje, portrete sau tablouri de familie, au toate ceva mobil, lapidar şi melancolic. Modul de a picta este unul reţinut cu o economie a culorilor, opera sa devenind mai profundă după petrecerea unor perioade mai lungi în Grecia. Ideologia ei artistică nu a avut nici o tangenţă cu naţional-socialismul din Germania. Deşi creaţia sa este bogată, pictoriţa n-a dat totuşi cât ar fi putut. În toate lucrările sale se simte şi o influenţă a locurilor natale redate prin tonuri mai închise. Fire deosebit de sensibilă, a creat şi versuri. În 1974 a fost distinsă cu un premiu cultural al saşilor transilvăneni. S-a simţit legată de Transilvania, chiar trăind departe de locurile natale. A colaborat la diverse reviste, între care se numără şi revista Mele scoasă de Şt. Baciu* în Honolulu. Este considerată una din marile artiste ale Ţării Bârsei şi a saşilor transilvăneni.
Referinţe: Wühr, Hans, Siebenbürgische Künstler: G. Csaki-Copony, în Klingsor, 1924, p. 334-338; Kleine Impresionen um eine große Malerin, Grete Csaki-Copony zum 70 Geburstung, în SZ, (München), 15 nov. 1963; Coulin, A. M., Laudatio zur Verleihung des Sb. S. Kulturpreises an G. Csaki-Coulin, Dinkelsbühl, 1974 (nepublicat); Mönch, K., Grete Csaki-Coulin, Ernestine Konnerth- Kroner, Trude Schullerus, Gemäldeausstellung zur 25-Jahr-Feier des Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde, Heidelberg, 1986; Myss, W., Kunst in Siebenbürgen, Thaur bei a Innsbruck 1991; Grete Csaki-Copony, [necrolog], în Neue Kronstadter Zeitung, 1 mart. 1991, p. 6; Schlandt, Hermann W., Glüchhaftes Begegnen. Gabrielle Münter und Grete Csáki-Coponyi in München, în Neuer Weg, 4 sept. 1992, p. 3; Lexicon, p. 93-94; Tataru, Marius Ioachim, Grete Csaki-Copony 1893-1990, Siebenbürgisches Museum, 1994 (1995?), 79 p. [cuprinde informaţii biografice şi expoziţiile organizate de-a lungul vieţii; acest catalog nu ne-a fost accesibil]; Schremmer, Ernst, Grete Csaki-Copony, în SZ, 1 mart. 1994, p. 3, [cu portret şi mai multe reproduceri din lucrările sale, printre care şi un autoportret]; acestor articole li se pot adăuga o autobiografie, publicată în 1953 într-un ziar săptămânal din Hamburg intitulată Ostdeutsche Kulturschaffende über sich selbst, scrisă cu nobleţe şi autoironie; Dollen, Ingrid von der, Grete Csaki-Copony 1893-1990. Zwischen Siebenbürgen und weltstädtischer Kultur, Hermannstadt, 2008.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.