CRONER, Daniel (născut 22 martie 1656, Brașov – mort 23/24 apr. 1740, comuna Hălchiu, județul Brașov), organist, compozitor, preot. Până la începutul anilor 1960, numele său nu era cunoscut în istoria muzicii, abia atunci fiind descoperit în arhiva Bisericii Negre un manuscris ce-i aparţinea, datând din secolul al XVII-lea. Daniel Croner provine dintr-o veche familie de meşteşugari, tatăl său, care purta acelaşi nume, fiind maistru croitor, iar mama sa, de asemenea, fiică de croitor. Deşi a rămas orfan de tată încă de la 11 ani, iar mama sa avea în grijă încă trei fraţi mai mici, tânărul Daniel Croner a beneficiat de sprijinul familiei în dezvoltarea talentului său muzical. A învăţat muzica de la vârsta de doisprezece ani, cu ajutorul unui preceptor plătit. Din toamna lui 1671 a urmat gimnaziul evanghelic din Brașov, iar la împlinirea vârstei de 20 de ani, Daniel Croner pare a fi fost instruit în probleme de teorie muzicală şi compoziţie, posedând totodată tehnica întocmirii tabulaturii, adică scrierea muzicală prin intermediul cifrelor şi literelor. Stăpânea la perfecţie şi tehnica basului general, ceea ce denotă că era un iscusit organist (O. L. Cozma). Printre muzicienii care au contribuit la formarea sa se numără S. Mylius (nume care nu a fost menţionat ca muzician în documente) şi probabil Johannis Grügeri, cu acesta din urmă învăţând tehnica basului continuu. Face demonstraţia cunoştinţelor sale muzicale în manuscrisul Institutiones Musicae…, probabil alcătuit sau copiat de Daniel Croner la 19 ani. În vara anului 1680 a plecat pentru studii la Breslau (Wroclaw), urmând cursurile gimnaziului Maria – Magdalena. Aici, deşi se îndreaptă spre teologie, nu pierde contactul cu muzica. Din această perioadă datează prima parte a cunoscutei sale compoziţii Tabulatura Fugarum Praeludiorum, Canzonarum, Toccatarum et Phantasiarum. Acesteia îi va urma o serie de alte compoziţii, majoritatea fiind datate. În vara anului 1681 s-a înscris la Universitatea din Leipzig, iar în 1682 a plecat la Universitatea din Wittenberg, unde a studiat tot teologia, după cum rezultă dintr-o semnătură a sa, „Dan. Cro. C. T. St.”, adică „Daniel Croner, Coronense Theologiae Studiosus”. Nu a abandonat însă nici muzica, luând contact cu mişcarea componistică, ce manifesta tendinţe înnoitoare în domeniul tehnicii instrumentale. Îşi continuă studiile muzicale cu Johann Ulich din Leipzig, cantor, organist şi „chori musici director”. Între cei doi s-a legat o strânsă prietenie, după cum reiese şi din Oda muzicală pentru canto, continuo şi două viori, dedicată în 1683 lui Daniel Croner de către organistul german. Acesta îl considera pe Daniel Croner un ,,nobil fiu al muzelor” şi un muzician extrem de înzestrat, un artist cultivat, cu alese însuşiri morale şi sufleteşti. Îmbolnăvindu-se grav, Daniel Croner a fost salvat, după mari eforturi depuse de cei doi medici care l-au îngrijit, fiind chemat apoi în oraşul natal printr-o scrisoare a braşovenilor. Despre plecarea sa din Wittenberg aflăm de la Johann Ulich, care în oda compusă ne oferă şi informaţii despre viaţa lui Daniel Croner, în dedicaţia către fostul elev: ,,Amintire din inimă pentru prea onoratul şi mult stimatul şi prea înţeleptul Daniel Croner din Brașov din Transilvania, cunoscător al Sfintei Scripturi şi al ştiinţei omeneşti, care la 29 octombrie 1683 pleacă din Universitatea cu renume mondial din Wittenberg în iubita lui patrie, în care următoarea odă muzicală, din deosebită prietenie şi veşnică amintire să-l însoţească”. Ajuns la Brașov, se va căsători în primăvara lui 1687 cu Catharina Lassel. Creaţia sa cuprinde în exclusivitate muzică instrumentală, mai ales de orgă (clavicord, spinetta), domeniu în care a creat adevărate capodopere. Opera sa este împărţită de O.L. Cosma în teoretică şi componistică. Caracter teoretic muzical are volumul menţionat mai sus, Institutiones Musicae, scris la 1674, aşa cum indică însuşi Daniel Croner pe filele manuscrisului. În acest manuscris el descrie 13 tipuri de fugă, dovedind astfel că îi erau cunoscute regulile de compoziţie ale fugii. Ştirile referitoare la Daniel Croner, datând din perioada braşoveană, lipsesc. Este posibil să fi devenit profesor într-o şcoală braşoveană şi în acelaşi timp să fi activat ca organist, deţinând probabil şi o funcţie în cadrul bisericii. În 1691 a devenit predicator la biserica Sfântul Ioan din Brașov, iar doi ani mai târziu a ajuns predicator la Biserica Neagră. În marele incendiu din 1689 şi-a pierdut întreaga colecţie de cărţi, însă nu va renunţa la această pasiune şi va pune bazele unei noi biblioteci. Din anul 1701 a fost chemat preot la Hălchiu, devenind şi prodecan al Capitlului Ţării Bârsei. Pentru această perioadă a vieţii sale, datele care ne-au rămas sunt sărace şi ne arată un destin obişnuit. De fapt, după 1704, de când avem ultimele documente şi manuscrise muzicale ce atestă preocupările sale componistice (ultimul său preludiu), Daniel Croner se consacră exclusiv cinului preoţesc, care probabil interzicea slujitorilor altarului practicarea muzicii. Atras totuşi în continuare de muzică, prin strădaniile sale obţine o orgă pentru biserica de acolo. Aceasta va rămâne în dotarea bisericii până la cutremurul din 1802, când o parte din biserică şi orga sunt distruse. Ultimii ani ai vieţii sale au fost marcaţi de numeroase necazuri, murindu-i pe rând cele patru soţii şi şapte din cei nouă copii. Cu puţin timp înainte de a se stinge din viaţă şi-a transcris cu o mână tremurândă ultimele realizări într-o aşa numită genealogie. În manuscrisele sale sunt două cărţi de note muzicale, în aşa numita noua scriere germană a notelor muzicale pentru orgă, utilizată în secolele XIV – XVIII, numită şi sistemul tabulaturii germane târzii. Cele mai importante lucrări componistice ale sale sunt: Tabulatura FugarumPraeludiorum, Canzonarum, Toccatarum et Phantasiarum (Breslau, 1681; Wittenberg, 1682; Wittenberg, 1682; Kronstadt?, 1684), Tabulatura Num. 12 Preambulorum und einem Capriccio von eben 12 Variationen durch alle Claves und Tonos…, Wittenberg, 1682 şi Tabulatura Fugarum et Praeludiorum, în care autorul şi data sunt menţionate în interiorul manuscrisului (Daniel Croner, 1685). Cronologic, manuscrisele sale se întind pe trei decenii (1674-1704), cu fiecare manuscris observându-se o traiectorie stilistică evolutivă, aducând elemente noi atât în creaţia lui muzicală, cât şi în cea a epocii sale (O.L. Cosma). Genurile abordate în tabulaturile sale sunt prin excelenţă instrumentale şi se înscriu în noile tipare ale preludiului şi fugii. De menţionat că fugile lui Daniel Croner, în care a fost influenţat de Froberger şi B. Meyer, au o structură clasică riguros constituită. O.L. Cosma consideră că lui Daniel Croner i se cuvine un loc marcant în istoria fugii, pentru că a stăpânit la perfecţie tehnica formei şi a creat numeroase lucrări într-o perioadă în care nu se pot distinge cu precizie anii compunerii unor piese similare de către alţi autori. Acelaşi istoric muzical susţine că rolul lui Daniel Croner în istoria fugii poate fi lămurit pe deplin şi în acelaşi timp reconsiderat, analizând ponderea fugilor în ansamblul creaţiei sale. Se constată astfel că fugile sunt majoritare chiar şi în cazul când preludiile şi preambulurile sunt tratate la un loc. În privinţa atribuirii manuscriselor, îi aparţin cu certitudine cele pe care numele lui apare însoţit de cuvintele ,,comparata şi posita”. Este totuşi curios faptul că numai unele din compoziţiile sale sunt semnate, ceea ce a făcut ca şi alte compoziţii apărute, cu precădere la Wiesbaden să-i fie atribuite tot lui Daniel Croner. Potrivit unei statistici întocmite de O.L. Cosma, cele trei tabulaturi ale compozitorului cuprind 158 de piese, din care 136 îi aparţin în mod cert, iar 22 nu. Numele său a fost apreciat şi după moarte, mai multe transcripţii din opera sa fiind puse în circulaţie la Wiesbaden şi Budapesta (Karl Teutsch). Alături de Frescobaldi, Couperin, Buxtehude, Froberger, Pachelbel şi Kuhnau, Daniel Croner a constituit o sursă de inspiraţie pentru muzica lui Bach. Meritul său constă în aceea că face parte dintre primii compozitori care au folosit în activitatea componistică principiul ordonator al pieselor în colecţii, după succesiunea naturală a tonurilor, principiu inovator, preluat şi dezvoltat de Bach. Stilul contrapunctic prefigurat de Daniel Croner premerge stilului lui J.S. Bach, de la similitudini de procedee până la tipare tematice. Astfel, faţă de marele compozitor german, căruia în 1722 îi apare volumul Clavecinul bine temperat, Daniel Croner recurge la principiul dispunerii tonale cu aproape patru decenii înainte. În ciuda uitării în care a căzut vreme îndelungată, Daniel Croner este unul dintre marii reprezentanţi ai muzicii instrumentale transilvănene în Europa sfârşitului de secol XVII şi nu se poate neglija aportul său substanţial la cristalizarea sistemului tonal şi la edificarea formei de fugă (O.L. Cosma). După descoperirea manuscriselor sale, unele din piesele muzicale compuse de acesta au fost înregistrate pe discuri Electrecord, fiind apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate.
Referinţe: Baron, J.H., A 17th Century Keyboard Tabulature in Braşov, p. 279-282; Cosma, V., Muzicieni români. Lexicon, București, Ed. Muzicală, 1970, p. 145; Croner Daniel Altsb. Orgelmusik, 3 Hefte, Wiesbaden, 1971/1972; Porfetye/Pernye, Andreas, Daniel Croner şi muzica de orgă în Transilvania din sec. XIII-lea până în sec. XVIII-lea, exemplar dactilografiat, 1971; Cosma, O.L., Daniel Croner, în vol. Hronicul muzicii româneşti, vol. I, București, Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1973, p. 330-348 [studiu bogat în informaţii referitoare la creaţia sa, în care sunt valorificate rezultatele unei stăruitoare munci de cercetare în arhive]; Pernye, A., Begleittext zu der Schallplatte, Daniel Croner Tabulatura, Hungaroton SLPX 11820-21, Budapesta, 1978; Wiltstock, Wolfgang, [Daniel Croner], în Karpatenrundschau, 13, nr. 32, 8 aug. 1980, p. 4-5; Dietmar, Plajer, Daniel Croner (1656-1740) Taten und Gestalten [Compozitorul, profesorul şi preotul braşovean Daniel Croner], în Karpatenrundschau, 14, nr. 44, 3 oct. 1981, p. 6; Dietmar, Plajer, Croner Daniel, în Karpatenrundschau, nr. 47, 20 nov. 1981, p. 6; Croner Daniel Tabulaturae, Budapesta, 1987; Nussbächer, Gernot, Gewürdigt und gepflegt. Das Orgelmusikwerk von Daniel Croner, în Karpatenrudschau, anul 23 (34), nr. 17 (2032), 27 mart. 1990; Nussbächer, Gernot, Ein lebendiges Stück Musik. 250 Jahre seit dem Tod des Kronstädter Organisten Daniel Croner, în Neuer Weg, anul 42, nr. 12712, 20 apr. 1990; Lexikon, p. 92; Cosma, V., Muzicieni din Rom., vol. II, 1999, p. 108-109; Philippi, Astrid, Daniel Croner. Der Kronstädter Organist und Komponist, în Karl Teutsch (Hrsg.), Beiträge zur Musikgeschichte der Siebenbürger Sachsen, Band 2, Kludenbach, 1999, p. 30-45; Trocan, Lelia, Cârţu, Emil, Enciclopedie de muzică universală, București, Ed. Enciclopedică, 2000, p. 57; Sand,Wolfgang, Kronstadt. Das Musikleben einer multiethnischen Stadt bis zum Ende des Habsburgerreiches, Kludenbach, 2004, p. 68-71; Teutsch, Karl, Pfarrer und Musiker. Zum 350. Geburtstag von Daniel Croner, în Karpatenrundschau, an 38, nr. 23, 10 iun. 2006, p. 3; Schlandt, Steffen, Daniel Croner – preot și compozitor brașovean al secolului al XVII-lea, în Țara Bârsei, anul 6, nr. 6, (2006), p. 174-177; Wittstock, Rothraut, „Codex Brassoviensis” nach Daniel Croner, în Allgemeine Deutsche Zeitung, an 16, nr. 3832, 20 febr. 2008, p. 4.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.