COULIN, Olga (născută 27 februarie 1875, Brașov – moartă 26 februarie 1959, Sibiu), profesoară de muzică, violonistă. A fost fiica avocatului Fogarascher Karl, mare iubitor de muzică şi fondator al Filarmonicii braşovene. De mic copil a luat contact cu mediul muzical, în casa părinţilor ei poposind Johannes Brahms, Joseph Joachim, Quartetul Florentin şi alţi mari artişti. Începe studiile de vioară cu tatăl său, la vârsta de numai 5 ani. Familia se mută apoi la Mostar, în Herţegovina, iar din 1887 la Budapesta, unde tânăra violonistă este înscrisă la Academia de Muzică, în clasa profesorului Jenö Hubay. Aici va deveni treptat cunoscută, iar după moartea tatălui său îşi va lua pe proprii umeri cariera artistică. A fost sprijinită însă financiar, beneficiind de gratuitatea studiilor până la absolvirea acestora. În timpul facultăţii, meritele violonistei au fost răsplătite cu premiul Liszt (1888), acordat celor mai buni studenţi instrumentişti, Olga Coulin fiind unul din primii laureaţi ai acestui premiu. La Budapesta l-a cunoscut pe pictorul Arthur Coulin*, cu care s-a căsătorit în 1897. A predat la Academia de muzică din Roma. După naşterea primului copil, s-a reîntors la Brașov, o perioadă îndepărtându-se de podiumul de concerte. După primul război mondial s-a mutat la Sibiu, unde va rămâne până la moarte. A stăpânit bine marele repertoriu clasic (Beethoven, Veracini), pe cel romantic (Schubert, Schumann) şi compozitorii moderni (K. Goldmarck şi Max Reger). A susţinut numeroase recitaluri în faţa publicului împreună cu pianista Mitzi Klein – Hinz. Programul său a cuprins în general un repertoriu de dificultate sporită, interpretat la o vioară Amati, cu care apare şi într-un tablou pictat de soţul său, păstrat la Muzeul Bruckenthal. A interpretat şi muzică de cameră, iar la Sibiu a predat lecţii de muzică în particular. Despre felul ei de a interpreta, unul dintre foștii ei elevi, profesorul de germană Wilfried Bielz, spunea „Când profesoara mea îmi cânta, cu arcuşul liniştit, sunetul plin, aproape fără tremolo, înţelegeam ce înseamnă o interpretare autentică şi însufleţită, lipsită de orice efecte şi de vanitate.”
Referinţe: Cosma, Viorel, Epilog la o violonistă braşoveancă, deţinătoarea Premiului Liszt (1888), în Astra, nr. 3, 1987, p. 7 (cu foto); Lexikon, p. 92; Bielz, W., Unterwegs durch die Jahre. Erinnerungen, Bensberg o.J., [2018], p. 46; Personalități brașovene pe site-ul Forumului Democrat German, disponibil online la http://forumkronstadt.ro/ro/activit259355i/personalit259355i-bra351ovene/#c2004, accesat în 21.05.2020.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.