COSTEA (născut ? – mort 2 octombrie 1477, Brașov), preot. Deşi nu este amintit nici în cronici, nici în Series parochorum a lui Vasilie Popp, „cel mai vechi preot cunoscut al bisericii Sfântul Nicolae din Schei este popa Costea” (Candid Muşlea*). Mărturiile documentare despre acesta nu sunt numeroase şi acoperă doar o scurtă perioadă din viaţa sa. Astfel, într-un document din 1477 de la Basarab (cel Bătrân) Laiotă se spune: „…Vă dau de ştire despre popa Costea că e omul nostru şi mi-a slujit domniei mele; astfel doresc să-l pun la o biserică lângă domnia mea ca să-l hrănesc şi să-l miluesc, fiindcă este omul nostru şi mi-a slujit domniei mele de multă vreme. Deci rog ca pe nişte buni prieteni ai mei să-l petreceţi frumos şi cu cinste, ca pe un om bun după voia noastră…”. Din acest document publicat de Ioan Bogdan reiese că relaţiile dintre domnul muntean şi popa Costea erau mai vechi, ceea ce ne face să presupunem că popa Costea a avut o activitate preoţească întinsă probabil pe mai mulţi ani şi că între cei doi se stabiliseră relaţii anterior anului 1477, domnitorul muntean beneficiind de sprijinul preotului în perioadele sale de pribegie în oraşul de sub Tâmpa. „Este posibil ca Basarab (cel Bătrân) Laiotă să-i facă popii Costea oferta menţionată în document tocmai ca o răsplată pentru ajutorul acordat” (Candid Muşlea). La 8 aprilie 1477, Basarab (cel Bătrân) Laiotă revine într-o altă scrisoare, redactată de această dată în limba latină şi având aproape acelaşi conţinut, în care menţionează atât funcţia, cât şi unde locuia popa Costea: „… Costha presbyterum in platea Bulgarorum existentem”, pe care Candid Muşlea o identifică a fi pe strada Bulgarilor. Editorul Ioan Bogdan completează cele două documente, susţinând că popa Costea a păstorit în Scheii Braşovului între 1474-1477. Aceleaşi scrisori, editate şi de Grigore I. Tocilescu, sunt datate de acesta în 1475, tot în timpul unei domnii anterioare a lui Basarab (cel Bătrân) Laiotă. Acestor mărturii documentare li se adaugă una înregistrată de I. Bogdan, o scrisoare a lui Dragomir al lui Manea, vornic la curtea domnului muntean, scrisă către saşii braşoveni, în care se referă probabil la popa Costea: „…Şi să vie cu ei şi popa din Schei, căci vă este bun prieten şi chiar dacă ar fi chiar unul dintre ai voştri, n-ar fi [aşa de bun] pentru voi cum vă este el”. Toate aceste informaţii documentare sunt întregite prin descoperirea unei lespezi de mormânt în vara anului 1941, pe care se află bine conservată o inscripţie în limba slavonă, cu următorul conţinut în traducere: „Anul 1477, luna Octombrie 2 zile s-a pristăvit robul lui Dumnezeu popa Costea din Brașov. Veşnica pomenire”. Piatra de mormânt este situată în partea de nord a bisericii, în faţa treptelor pe care se urcă în amvon. O fotografie a ei a fost publicată de Candid Muşlea în primul volum al monografiei consacrate bisericii din Scheii Brașovului. În urma investigaţiilor făcute în arhiva istorică din Schei, V. Oltean* a pus în circulaţie un „Minei Slavon”, pe care îl consideră copiat de popa Costea, datându-l în prima jumătate a secolului al XV-lea, deşi în inventarul anterior fusese menţionat anul 1604 ca dată a redactării. Acest Minei slavon pe lunile iunie, iulie şi august numără 506 file, lipsindu-i începutul şi sfârşitul. Manuscrisul păstrează filigranul de secol XV (foarfeca), dar şi coroana Brașovului pe filele de corectură adăugate ulterior (filele 13 şi 19), ceea ce demonstrează originea sa braşoveană. Cea mai importantă dovadă că acest manuscris a aparţinut popii Costea, care l-a dăruit bisericii, este o însemnare slavonă: „La anul 6985 (1477) a murit robul lui Dumnezeu, preotul Costea, octombrie, 16 zile, veşnica lui pomenire şi el a dat acest Minei în biserica Sfântul Nicolae, Dumnezeu să-l ierte pe popa Costea”. Vasile Oltean consideră că grafia, limba şi elementele româneşti ale textului dovedesc o redacţie locală şi îl au drept autor pe popa Costea.
Referinţe:Bogdan, I., Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Românești cu Braşovul şi Ungaria în sec. al XV şi XVI, București, 1902, p. 123, 263, 334 – 335; Tocilescu, Gr., 534 documente istorice slavo-române din Ţara Românească şi Moldova privitoare la legăturile cu Brașovul, București, 1931, nr. 97, p. 92; Muşlea, C., Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brașovului, Brașov, 1943, vol. I, p. 50 – 53, 108; Oltean, V., Semnificaţia unui manuscris slavo-român din sec. al XV-lea, în Mitropolia Ardealului, nr. 7-9, 1977, p. 676-678; Oltean, V., Un străvechi manual de filosofie din arhiva istorică a muzeului bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brașovului, în Mitropolia Ardealului, nr. 5-6, 1983; Oltean, V., Şcoala românească din Scheii Brașovului, București, EŞE, 1989, p. 30-31.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.