COŞEREANU, Ion (născut 11 decembrie 1903, Piatra Neamţ – mort 1995, Brașov), inginer, profesor universitar. Biograful său observă că data naşterii sale se suprapune cu data primului zbor al fraţilor Wright. Era pasionat de matematică, admirator al lui Traian Lalescu şi a colaborat ca elev la revistele de matematică coordonate de acesta. A fost premiat de gazetele de matematică din București, Timişoara şi Buenos Aires pentru activitatea sa. În 1927 a absolvit Politehnica din Timişoara şi a fost angajat la Catedra de hidraulică de aici. În 1928 i s-a încredinţat cursul de pompe hidraulice. La sfârşitul aceluiaşi an, a fost recrutat şi angajat în corpul ingineresc al Fabricii Industria Aeronautică Română (I. A. R) din Brașov, unde a lucrat sub conducerea academicianului Elie Carafoli. După puţin timp a fost avansat şeful Serviciului de studii şi proiectări avioane. Astfel, sub conducerea sa au fost proiectate multe avioane de vânătoare (I.A.R.-11, 12, 13, 14), avioane de şcoală şi de raid (I.A.R.-21, 22, 23, 24 şi 27), avioane de recunoaştere, observaţie şi bombardament (I.A.R.-37, 38, 39 şi 47). Dintre aparatele militare de zbor proiectate şi testate sub supravegherea lui s-a remarcat I.A.R-80, premiat la concursuri aviatice şi socotit unul dintre cele mai performante avioane de vănătoare. A făcut parte din comisiile de elaborare a regulamentelor de calcul ale avioanelor. Pentru activitatea sa a fost distins cu Medalia de Aeronautică. După 1944 a fost numit director al fabricii de celule, iar din 1948 a lucrat la reorganizarea fabricii pentru producţia de tractoare. Din 1949 a lucrat la nou înfiinţatul Institut politehnic Brașov, unde a creat, organizat şi condus catedra de mecanică şi rezistenţa materialelor până la pensionarea sa în anul 1970. Oficial, din 1952 a fost şeful catedrei, când i s-a încredinţat şi funcţia de prodecan până în 1956, iar din 1953 a devenit profesor de rezistenţa materialelor. Ca profesor titular, apoi consultant a contribuit la formarea a generaţii de ingineri. A publicat studii ştiinţifice în Franţa, Germania, Rusia, România. Talentat pedagog, muncitor, documentat şi deschis spre cultură, ştia să comunice elegant şi să stimuleze talentele tehnice, să organizeze aplicat şi cu viziune laboratoarele. Cursul său de rezistenţa materialelor a fost deschizător de drumuri şi a constituit un model. Om de ştiinţă dedicat, s-a preocupat mereu de cercetare şi şcoală, având un crez personal pentru împlinirea căruia a trudit o viaţă: „Să am seninătatea să accept lucrurile ce nu pot fi schimbate, puterea să le schimb pe cele ce pot fi schimbate şi înţelepciunea să fac deosebirea dintre ele”. Era pasionat de filosofie şi muzică, cu o atitudine comunicativă şi prin întreaga sa activitate şi viaţă a fost un exemplu de omenie şi profesionalism.
Opera: Manualul inginerului mecanic, București, Ed. Tehnică, ediţia 1959-1960; Rezistenţa materialelor, partea 1, Brașov, Institutul politehnic Brașov, 1968, 319 p., partea a 2-a, 405 p.
Referinţe: Goia, Ioan, In memoriam: Profesorul ing. Ion Coşereanu, în Univers ingineresc, nr. 11, 1-15 iun. 2002, p. 1, disponibil online la https://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-11-2002/in-memoriamprofesorul-ing-ion-cosereanu_239.html, accesat în 28 dec. 2020; Goia, Ioan, Ion Coşereanu, un profesor între profesori pentru mii de studenţi, în Obiectiv, nr. 629, 12 dec. 2003, p. 3: Cazacu, Dimitrie D., Eminenţi universitari braşoveni…, Brașov, Univ. Trans., 2008, p. 16-24; Radu, Gheorghe Alexandru, Momente din istoria învăţământului superior automobilistic la Braşov, p. 66-67.
Fişă întocmită de Ruxandra Moaşa Nazare.