CORNEA, Doina (născut 30 mai 1929, Brașov – mort 4 mai 2017, Cluj), disident anticomunist. A făcut şcoala primară şi 2 clase de gimnaziu la Reghin, apoi şi-a continuat cursurile gimnaziale la Târgu Mureș și la o şcoală maghiară din Cluj. A frecventat apoi Liceul român ortodox Doamna Stanca din aceeaşi localitate, luându-şi bacalaureatul în 1948. Devine studentă la secţia de limbă şi literatură franceză a Facultatea de Filologie din Universitatea clujeană, pe care o va termina în 1952, examenul de stat susţinându-l în 1958. A fost profesor de limba franceză la Liceul numărul 1 din Zalău (1952-1958), apoi asistent la catedra de franceză a Facultății de Filologie din Cluj (1958-1983). Având aceeaşi soartă cu cea a tatălui său, fost funcţionar administrativ, apoi prim-pretor la Reghin, Doina Cornea a cunoscut de foarte tânără persecuţiile comuniştilor, mai întâi în 1952, apoi în 1957, când îndeplinea funcţia de om de serviciu la un cămin militar din Cluj, devenind profund anticomunistă şi afirmându-şi cu curaj convingerile politice. În urma difuzării primului său text protestatar la Radio Europa Liberă (1982), Doina Cornea a fost concediată din învăţământ (1983). Procesul pe care l-a intentat Universității împotriva acestei măsuri pe care o considera abuzivă, a rămas fără rezultat. După 1980 a desfăşurat o intensă activitate antitotalitaristă, propunându-şi să trezească „conştiinţele paralizate de teroarea comunistă „. În acest scop, a tradus şi a pus în circulaţie texte filosofice interzise în România, aparţinând lui Mircea Eliade, Gabriel Marcel, Şt. Lupaşcu ş.a. Multiplicate, aceste texte circulau clandestin printre studenţi, care le citeau cu mult interes, cu atât mai mult cu cât erau însoţite de comentarii în care se insista pe „eliberarea de frică ” şi pe „regăsirea identităţii pierdute „. În textele difuzate la Europa Liberă (aproximativ 30), după o analiză critică a comunismului din Rom., Doina Cornea a propus reconstruirea societăţii noastre pe baze democratice. A prezentat astfel programul unei reforme a învăţământului (1987) şi a iniţiat solidaritatea mişcărilor de opoziţie din Europa Răsăriteană (1988). A protestat cu vehemenţă împotriva demolării satelor (1988) şi a avut curajul să-i ceară lui Ceauşescu înfăptuirea unor reforme democratice radicale. În pofida persecuţiilor de tot felul, la care a fost supusă ea şi familia ei, Doina Cornea a acordat televiziunii franceze (1987) şi televiziunii belgiene (1988) interviuri critice la adresa regimului ceauşist. A trimis scrisori cu conţinut asemănător Consiliului Europei (1989) şi Comisiei Drepturilor Omului a ONU. A organizat şi a participat la acţiuni comune cu sindicatele clandestine din Cluj, Zărneşti şi Brașov. Prin manifeste împărţite împreună cu fiul ei, a lansat un apel la solidarizare cu muncitorii braşoveni care s-au revoltat în noiembrie 1987, motiv pentru care ambii au fost arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie – decembrie 1987). Ca urmare a acestor activităţi, Securitatea i-a instituit un regim continuu de supraveghere. Anchetele, amenzile şi umilinţele la care a fost supusă au urmărit anularea ei ca persoană şi anihilarea efectului produs de acţiunile pe care le-a iniţiat. În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, difuzată la Europa liberă, a solicitat, împreună cu alți 5 intelectuali clujeni, scoaterea Bisericii române unite cu Roma din ilegalitate. În același an, regizorul belgian Josy Dubié a filmat, în mare parte cu cameră ascunsă, un film în România în care Doina Cornea este unul dintre principalii protagoniști. Doina Cornea a acceptat să fie filmată și prin intermediul regizorului trimite o scrisoare semnată adresată postului Europa liberă, ascunsă într-o păpușă. Filmul a avut un mare impact în Occident, dezvăluind realitatea vieții sub regimul comunist. La 21 decembrie 1989, ignorând ameninţarea gloanţelor, ia parte la manifestaţiile anticomuniste din Cluj-Napoca. Fără a fi consultată, a fost inclusă pe lista Consiliului Frontului Salvării Naționale, anunţată la radio şi TV în seara de 22 decembrie 1989. La 23 ianuarie 1990 părăseşte Consiliul Frontului Salvării Naționale, în semn de protest faţă de transformarea acestuia în partid. Doina Cornea este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, înfiinţat la 31 decembrie 1989 şi o susţinătoare fermă a „Pieţii Universităţii „. După 20 mai 1990, a militat pentru unificarea opoziţiei pe plan local, prin formarea forumurilor antitotalitare. A avut un rol de primă importanţă în organizarea Forumului Antitotalitar Românesc din 6 august 1990, care în 1991 s-a transformat în Convenţia Democrată. Doina Cornea a fost membru fondator al Alianţei Civice şi a făcut parte din Comitetul Director al acesteia, iar după mineriada din 25-26 septembrie 1991 a chemat la grevă generală. Doina Cornea a fost preşedinta Fundaţiei „Memoria ” – filiala Cluj. A colaborat la diverse publicaţii apărute după 1989 în ţară (22, România Liberă, Cotidianul, Tribuna Ardealului), precum şi la unele reviste din străinătate, cu articole şi interviuri. A fost invitată la Consiliul Europei (în 28 iunie 1990 şi septembrie 1990), unde şi-a exprimat opiniile privitoare la unele evenimente ce au avut loc în viaţa politică românească după 1989 şi a semnalat în continuare evoluţia democraţiei în România. În vara lui 1990 a fost invitată de reprezentanţi ai Casei Albe şi ai Congresului S.U.A. A ţinut conferinţe pe teme politice, morale şi spirituale, în Franţa, Belgia, Norvegia, Italia şi Polonia, considerând că omul nu se poate împlini decât în comuniune cu Dumnezeu. A primit premiul Thorolf Rafto (Norvegia, 1989), a fost distinsă cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Libere din Bruxelles (1989), la 8 martie 2000 ambasada Franţei i-a acordat distincţia Legiunea de Onoare a Franţei cu grad de ofiţer și în 2009 Legiunea de Onoare în grad de Comandor. România i-a decernat ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce în 2000, iar în octombrie 2009 regele Mihai al României i-a acordat Crucea Casei Regale a României. În 2003 a primit cea mai înaltă distincție a Vaticanului, devenind Cavaler al Ordinului Sfântul Papa Silvestru. În 2015 Doina Cornea a devenit cetățean de onoare al Brașovului. A fost înmormântată cu onoruri militare în Cimitirul central din Cluj, iar în 7 martie 2020 s-a organizat un concert caritabil la Cluj în vederea înființării Casei memoriale Doina Cornea. A fost una dintre cele mai curajoase și vocale disidente române, care a luptat pentru libertare, pluralism și democrație.
Opera: Liberté? Entretiens avec Michel Combes suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Paris, Criterion, 1990, 272 p.; Libertate? Convorbiri cu Michel Combes, București, Humanitas, 1992, 128 p.; Scrisori deschise şi alte texte, București, Humanitas, 1991, 207 p.; 10 ani de la revolta din Brașov. Solidari cu Brașovul, în Revista 22, anul 8, nr. 46, 18 nov. 1997, p. 10-11; Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade, Cluj, Dacia, 1999; La face cachée des choses, Paris, Ed. Du Felin, 2000; Puterea fragilității, cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu, București, Humanitas, 2006, 323 p.; Jurnal. Ultimele caiete, București, Ed. Fundației Academiei civice, 2009, 288 p.; În căutarea îngerilor pierduți, ediție îngrijită de Leontin Horațiu Iuhas, prefață de Ana Blandiana, Cluj, Școala Ardeleană, 2019, 132 p.;
Traduceri: Eliade, Mircea, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet, Cluj, Dacia, 1990, 166 p., reeditare București, Humanitas, 2007; Gherman, Petru, Preafericitul Ieremia Valahul, smeritul învăţăcel valah al Sf. Francisc, Cluj, Dacia, 1991, 100 p.; Ghika, Vladimir I., Gânduri pentru zilele ce vin, Cluj, Dacia, 1995, 244 p. (în colab. cu Gh. Lascu şi Viorica Lascu); Ghika, Vladimir, Ultimele mărturii, Cluj, Dacia, 1997, reeditare București, Humanitas, 2006; Ghika, Vladimir, Fragmente postume, Cluj, Dacia, 2003; Ghika, Vladimir, Scrieri spirituale, Cluj, Ecou Transilvan, 2013 [Volumul reunește Gânduri pentru zilele ce vin, Ultimele mărturii, Fragmente postume și adaugă Convorbiri spirituale]. A tradus şi lucrări de Gabriel Şerban, Ştefan Lupașcu ş.a.
Referinţe: Protagonişti ai vieţii publice, vol. I, p. 208-209; Personalităţi publice-politice, București, Ed. Holding Reporter, 1993, p. 47-48; Cartea de aur, vol. II, p. 9; Țeposu, Otilia, „Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face exact la fel „, în Formula As, București, an 13, nr. 564, 5 mai 2003, p. 3; Oprea, Marius, Șase zile în grădina îngerilor, în Observator cultural, nr. 402, 7 febr. 2013, p. 5; Jurju, Cornel, Doina Cornea. Dincolo de zid – individualitate, autenticitate, opoziție în comunism, Cluj, Argonaut, 2017, 332 p.; In memoriam, în Observator cultural, nr. 921, 10 mai 2018, p. 4-7; Mureșan, Adrian, Doina Cornea și cultul autenticității, în Dilema veche, nr. 743, 17 mai 2018, p. 23; Pătrășconiu, Cristian, Fragilitate și putere, în Viața românească, nr. 9, 2019, p. 44-47; Muzeul Național Cotroceni, Rezistenții: amintire și recunoștință, portret realizat de George Roșu, București, 2019, p. 62-66.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.