CORESI (? – mort cca. 1583), diacon, tipograf. Deşi unii cercetători au susţinut opinia că familia tipografului este originară din insula Chios, cercetări mai noi infirmă această ipoteză. Chiar şi înrudirea sa cu doi omonimi din Ţara Românească, un diac menţionat între 1525-1538 şi un altul, logofăt amintit între 1560-1584, este pur conjuncturală (I. Gheţie şi Al. Mareş). Încercările de a reconstitui un arbore genealogic al familiei sale sunt şi mai greu de făcut. Întreaga sa biografie poate fi realizată doar cu prudenţă, din epocă neexistând decât trei informaţii asupra persoanei sale. Probabil, era de origine munteană, deoarece în epilogul uneia din tipăriturile sale, se precizează că era „ot Târgovişte”, semnând C. sau Corese. S-ar părea că a deprins meşteşugul tiparului la Târgovişte, în tipografia lui Dimitrie Liubavici. Ca diacon, Coresi făcea parte din prima treaptă a clerului, fiind cunoscător al limbii slavone. Nici un indiciu nu ne confirmă faptul că acesta stăpânea şi limba greacă. Activitatea sa tipografică a fost împărţită în cinci perioade: 1556-1558; 1559-1565; 1566-1570; 1571-1577 şi 1578-1583. La Brașov se pare că a venit în prima jumătate a lui 1556, înainte de 12 iunie. Venirea sa aici pare a fi legată de o încetare a activităţii tipografiei lui Honterus (în 1557), dar şi de o intensificare a propagandei reformate luterane, în rândurile românilor, după hotărârile luate la Dieta Transilvaniei din 1556. Începând cu P. P. Panaitescu este elaborată teza, susţinută şi de alţi cercetători, conform căreia Coresi a fost chemat de conducătorii comunităţii orăşeneşti din Şcheii Brașovului. Primii ani petrecuţi aici, până în 1570, îi dau prilejul de a tipări câteva cărţi sub patronajul lui Johannes Benkner*, proprietarul morii de hârtie din localitate. Epilogul cărţilor tipărite acum nu ni-l prezintă ca tipograf. O serie de evenimente istorice au constituit un prilej de a tipări literatură religioasă în scop propagandistic. Astfel, sciziunea bisericii protestante în confesiunile calvină şi luterană, consfinţită oficial la Sinodul de la Aiud (1564), a avut ca urmare iniţierea de către Dietă, sprijinită şi de principele Ioan Sigismund, a unei campanii de prozelitism, urmărind atragerea românilor la calvinism. Tocmai în acest scop, episcopul calvin Pavel Tordaşi a patronat o acţiune de tipărire a unor cărţi de cult în limba română, acţiune la care a fost antrenat şi tipograful din Brașov. La moartea lui Ioan Sigismund (1571), Dieta Transilvaniei a hotărât să revină la politica de toleranţă religioasă, iar noul principe, Ştefan Bathory, a îngăduit restabilirea ierarhiei ortodoxe (1574). Pentru Coresi şi colaboratorii săi, activitatea tipografică din această perioadă se va concretiza în tipărirea mai multor cărţi de cult în limba slavonă, fapt interpretat ca o întoarcere spre ortodoxie. Informaţiile documentare referitoare la Coresi din aceşti ani sunt foarte sărace. Ştim precis că în iulie 1570, Laurentius Fronius* i-a intentat la Brașov un proces pentru o presă tipografică şi nişte datorii. Prin hotărârea judecătorească, care îl menţionează sub numele de Koruza, i s-a îngăduit să-şi păstreze presa tipografică, dar a fost obligat să-şi achite datoria cu alte bunuri. La 12 decembrie 1573 o informaţie din socotelile Brașovului atestă sosirea în oraş a „diaconului Vlădicăi, tipografului („des Vladica Diaconus Buchdrucker”), împreună cu alţi patru oameni, pentru o presă tipografică. Aceştia au rămas aici timp de cinci zile, fiind întreţinuţi pe cheltuiala oraşului. Din ultima informaţie rezultă că diaconul Coresi şi-a desfăşurat activitatea în Brașov în mai multe etape. Prezenţa sa aici a fost semnalată între 1556-1557 şi cu intermitenţe între 1560-1563. Între 1557-1558, acesta se găsea la Târgovişte, iar în 1580 la Sebeş-Alba. În aceste locuri comanditari i-au fost domnitori şi mitropoliţi munteni, juzi primari brașoveni, nobili maghiari şi episcopi români transilvăneni. Între 1559-1581 la solicitarea domnilor şi a mitropoliţilor se transformă într-un editor itinerant, tipărind în diferite oraşe din Transilvania. Nu putem fi siguri dacă ideile exprimate în epilogurile şi prefeţele cărţilor tipărite de el îi aparţin. Din cele 11 texte româneşti tipărite de Coresi, 9 au fost executate la Brașov. Patru dintre acestea au menţionată, în epilog sau în prefaţă, localitatea de sub Tâmpa, pentru celelalte cinci locul a fost dedus pe baza altor surse documentare. Nemenţionarea locului de imprimare s-a datorat, probabil, unei politici de prudenţă editorială (I. Gheţie, Al. Mareş). O problemă controversată, generatoare a unei literaturi bogate, este legată de locul de funcţionare a tipografiei chirilice a lui Coresi. Au existat două puncte de vedere. Astfel, unii cercetători au susţinut funcţionarea acesteia în Şcheii Brașovului (Nicolae Sulică, P. P. Panaitescu, Vasile Oltean*), în timp ce majoritatea a optat pentru funcţionarea acesteia în cetatea Brașovului (Pavel Binder*, A. Huttmann*, G. Nussbächer*, G. Blücher*, I. Gheţie, Al. Mareş). Cărţile româneşti tipărite la Brașov au fost urmarea unor iniţiative săseşti sau maghiare. Astfel, principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya, care probabil cunoştea şi limba română, sfătuit de sfetnicii de origine română Mihail Csaki şi Gaspar Bekeş, a încercat să-i atragă la reformă pe românii care furnizau majoritatea soldaţilor. În acest scop, el îi susţine pe saşii şi maghiarii, care sprijină tipărirea unor cărţi româneşti la Brașov, Sibiu şi Orăştie. Tot în acest scop se tipăresc cărţi şi la iniţiativa Bisericii româneşti calvine. În răstimpurile când comenzile de carte lipseau, diaconul Coresi, dând dovadă de spirit comecial, tipăreşte atât în limba română cât şi în limba slavonă. O altă problemă controversată este dacă Coresi a avut propria tipografie sau a fost slujbaş al tipografiei întemeiate de Honterus. Există şi un al treilea punct de vedere, care susţine un patronaj exercitat asupra lui Coresi de preoţii de la Biserica Sfântul Nicolae din Brașov. Fără a putea stabili cu exactitate veridicitatea uneia sau alteia din aceste ipoteze, se ştie sigur că la 1570 Coresi era posesorul unei prese şi că în acel moment nu era salariat al tipografiei săseşti. Această mărturie documentară exclude faptul ca, în anumite perioade, Coresi să fi lucrat în tipografia lui Honterus, poate chiar conducând o secţie românească a acesteia (N. Drăgan). Fiul său, Şerban Coresi, i-a urmat meşteşugul. Încă o problemă asupra căreia cercetătorii au revenit în repetate rânduri este dacă Coresi a fost numai tipograf sau şi traducător. Până la descoperirea versiunilor rotacizante ale Apostolului şi Psaltirii, Coresi a fost considerat a fi deopotrivă şi una şi alta. Pe baza unei critici de text, urmărind filiaţia textelor şi localizarea fenomenelor lingvistice, în ciuda unor date foarte sărace, se pot avansa unele concluzii. Astfel, toate tipăriturile lui Coresi conţin un amestec de trăsături dialectale, în afara unui strat lingvistic muntenesc predominant şi mai uşor identificabil, textele prezentând şi alte particularităţi fonetice, morfologice şi lexicale. Prezenţa acestor trăsături i-a determinat pe I. Gheţie şi Al. Mareş să le pună pe seama unor originale nemunteneşti, fapt ce echivalează cu a admite că diaconul Coresi nu a fost traducătorul lor. Totuşi, el nu a fost doar un simplu tipograf ci, probabil, „diortositorul”, adică cel ce făcea ultimul control al textelor, revizuindu-le şi în privinţa ortografiei. Mulţi istorici literari au admis o dependenţă a tipăriturilor Coresiene de originalele nordice rotacizante, dar în fapt numai unele din tipăriturile lui Coresi au la bază astfel de texte. Cercetările lui I. Gheţie au arătat că diaconul Coresi nu a apelat la manuscrisele rotacizante provenite din Maramureş sau din Ardeal, ci a avut la dispoziţie manuscrisele moldoveneşti ce reproduceau la rândul lor originale bănăţene-hunedorene, în care a fost introdus, la prelucrare, rotacismul lui „n” în cuvintele de origine latină. Revenind la problema patronajului tipăriturilor Coresiene, sunt de făcut unele precizări. Astfel, se ştie că în martie 1559, Consiliul Orăşenesc al Brașovului, condus de Johannes Benkner*, a încercat o reformă în biserica românilor din Şchei şi a propus (impus – după cum interpretează P. P. Panaitescu termenul de „proposuit”) învăţarea catehismului. Spre a menaja convingerile tradiţionale ale românilor, protestanţii, luterani sau calvini, au fost nevoiţi să apeleze la soluţii de compromis. Ca urmare, textele tipărite de Coresi au un caracter mixt, de compromis, între ortodoxie şi reformă. Probabil că lucrurile sunt mult mai complicate. S-ar putea ca diaconul să fi refuzat la început să lucreze pentru propaganda protestantă, la Brașov fiind adus Nyirö-Scherer (1580-1581), tipograf ce i-ar fi putut deveni cumnat. Însă acesta nu tipăreşte aici nici o carte românească, iar Coresi lucrează tocmai în acea perioadă la Cazania a II-a, ce-l are ca editor pe „judeţul” protestant al Brașovului, Lukas Hirscher*. Tipograful sas Nyirö-Scherer era şi preot, iar ştiri datând între 1578-1581, ni-l arată a fi desfăşurat acţiuni de prozelitism protestant printre românii din Şchei. Încercările de convertire a acestora, făcute şi prin publicarea unor lucrări conţinând învăţăminte protestante, au fost însă sortite eşecului. În aceste condiţii, noul episcop calvin Pavel Tordaşi a nuanţat politica religioasă iniţiată de predecesorul său, Gheorghe de Sângeordz, şi a hotărât să lase neschimbat stilul tradiţional ortodox, impunând însă folosirea limbii române ca limbă de cult în locul celei slavone. El vedea în aceasta un prim pas în încorporarea românilor la mişcarea calvină. Coresi a fost martorul tuturor acestor frământări religioase ce au răscolit, nu doar viaţa românilor, ci a tuturor naţionalităţilor din Ardeal. Prin natura meseriei sale, în lipsa unor ştiri documentare, trebuie să vedem în Coresi, „nu pe revoluţionarul care deschide epoci noi în cultura română” (I. Gheţea, Al. Mareş), ci pe un tipograf adaptat vremurilor tulburi în care trăia şi care era deopotrivă în legătură şi cu oficialităţile săseşti ale Brașovului, şi cu românii din Şchei. Aşadar, a tipărit cărţi care făceau propagandă luterană, cărţi care făceau propagandă calvină, iar după 1571, când Reforma cunoaşte un reflux, cărţi româneşti fără ca ele să fie legate de vreo acţiune de prozelitism, şi bineînţeles, cărţi slavone necesare preoţilor. Credem că aceasta ar fi singura interpretare pe care, deocamdată, puţinătatea ştirilor despre Coresi ne-o îngăduie. Cu privire la difuzarea cărţilor coresiene datorăm o cercetare temeinică lui G. Blücher, care a studiat filigranele fiecăreia din tipăriturile sale. Concluzia sa, doar cu caracter ipotetic, nefiind susţinută şi de informaţii documentare, este că aceste cărţi au fost tipărite în tiraje mici. Ele au fost totuşi răspândite pe o arie geografică destul de întinsă. În Transilvania, unde se găsesc cele mai numeroase exemplare, cele mai multe au fost identificate la Brașov şi în judeţul Bihor, dar se găsesc şi în alte judeţe. În Ţara Românească şi Moldova sunt însă mai puţine, cu specificarea că în prima provincie cărţile în limba slavonă sunt mai bine reprezentate decât cele în limba română. Peste 40 de exemplare se păstrează în fondul unor biblioteci, muzee şi mânăstiri din Bulgaria, Cehia, Grecia, fosta Iugoslavie, Ungaria, Ucraina şi Rusia. Până acum nu a fost întreprinsă o cercetare sistematică în bibliotecile din Polonia, Turcia, în fosta URSS. Totuşi în bibliotecile din Rusia şi Ucraina se găsesc unele exemplare achiziţionate de colecţionari ruşi din secolul trecut. Cumpărătorii tipăriturilor coresiene au fost în majoritate preoţi, boierii găsindu-se în rândul acestora în număr foarte mic. Tipăriturile coresiene, atâtea câte s-au găsit, au fost mult întrebuinţate, după cum ne-o dovedesc filele pătate, legăturile deteriorate parţial sau total, filele transcrise de mână, ca şi completările filelor pierdute sau urmele restaurărilor făcute în urmă cu câteva secole. Spre deosebire de tipăriturile lui Macarie, până acum nu a fost descoperită nici o ediţie de lux a tipăriturilor lui Coresi pe pergament. O problemă de primă importanţă pentru istoria literaturii române o reprezintă măsura în care tipăriturile Coresiene au contribuit la dezvoltarea limbii române literare. O opinie frecventă consideră că prin activitatea desfăşurată de Coresi, graiul muntean a fost aşezat la baza limbii române literare. Susţinută pentru prima dată în 1881, în chip neaşteptat de un moldovean (A. Lambrior), această opinie a fost consolidată prin autoritatea lui Nicolae Iorga şi apoi nuanţată de Ion Bianu, Nicolae Cartojan, Al. Rosetti, Ion Coteanu, P. P. Panaitescu, „ce au mers mai departe în susţinerea acestui punct de vedere”. Până la a-l considera pe Coresi creator al limbii literare nu a mai rămas decât un pas. Acesta a fost făcut de Dan Simonescu. În general aceste opinii au fost susţinute de savanţii şcolii lingvistice din București, având un larg ecou în ştiinţa românească, contracarate de filologii moldoveni I Nădejde şi George Ivănescu. Aceştia susţin că opinia filologilor bucureşteni nu a fost rezultatul unei investigaţii speciale şi sistematice, ci autorii ei au emis-o accidental pentru că operaţia de investigaţie ar fi fost deosebit de dificilă, presupunând cercetări amănunţite asupra întregii literaturi româneşti vechi, în special asupra celei din secolul XVI-XVII. Chiar premisa de la care s-a plecat a fost falsă, întrucât în secolul XVI limba română nu putea fi unitară, ci, după G Ivănescu, existau cinci „dialecte”, iar după I. Gheţie patru. Diaconul Coresi nu putea aşeza graiul de tip muntenesc, din zona Târgovişte-Brașov, la baza limbii române literare, luată ca un tot unitar, pentru simplul fapt că acest tot atunci nu exista (Al. Mareş, I. Gheţie). Limba tipăriturilor lui Coresi, susţin filologii moldoveni, putea să stea, cel mult, la baza variantei munteneşti a limbii literare. Nu există dovezi că prin prestigiul lor textele lui Coresi ar fi făcut să dispară rotacismul din scrierile nordice. Uneori chiar Coresi, în tipăriturile sale, renunţă la fenomene de limbă muntenească de importanţă secundară, în favoarea celor răspândite pe arii mai extinse. Este greu ca 8-10 tipărituri coresiene în 200-400 exemplare să poată exercita o acţiune unificatoare pe un teritoriu vast, ce cuprindea mai multe centre de cultură. Şi aceasta, cu atât mai mult cu cât difuzarea acestor exemplare s-a făcut în special în zona Brașovului, unde oricum se vorbea o limbă apropiată de dialectul muntean. În această situaţie cărţile nu prea au avut ce unifica (Al. Mareş şi I. Gheţie). Însăşi acceptarea graiului muntean ca normă unică s-a petrecut abia la jumătatea secolului al XVIII-lea, ca un proces continuu ale cărui reverberaţii s-au întins până spre zilele noastre. Ideea lui G. Călinescu de a-l considera pe Coresi un Luther al românilor nu credem că poate fi acceptată, la fel cum nu a fost nici „părintele literaturii naţionale” (Nicolae Sulică). Totuşi, trebuie să-i recunoaştem lui Coresi şi incontestabile merite. Chiar dacă nu a fost traducător, a tipări cărţi în acea epocă constituia „un merit cel puţin tot atât de mare ca şi acela de a le fi tradus” (Sextil Puşcariu). Deşi nu a fost un inovator al tiparului în limba română, căci i-a luat-o înainte sibianul Filip Maler, lui Coresi îi pot fi recunoscute şi merite de editor la trei sau patru tipărituri. Toate lucrările sale sunt, în privinţa tehnoredactării, tributare tradiţiei manuscrise, la fel ca şi cele sârbeşti. În domeniul ornamentaţiei de carte urmează metode macariene şi veneţiene fiind observabile şi unele influenţe sârbeşti. Estetic, chiar dacă nu se ridică la nivelul celor tipărite de Macarie, le depăşeşte pe cele ale lui Dimitrie Liubavici, Lorinţ, Călin, Filip Maler ş.a. Este interesant că unele tipărituri au fost ulterior recopiate, redevenind manuscrise. Deşi avem puţine date despre Coresi, acesta fiind „înconjurat mereu de taină”, el „ctitoreşte cartea românească şi-i luminează căile” (Şerban Cioculescu). Operele sale, „aceste cărţulii urâte, păstrate azi în puţine exemplare ferfeniţoase, prin găurile cărora se plimbă cariul” (N. Iorga), rămân ca o mărturie peste timp a eforturilor sale. Coresi rămâne, fără îndoială, unul din primii cărturari români ai Brașovului, chiar dacă este braşovean prin adopţie, el îndeplinind „rolul unui totalizator de eforturi şi năzuinţe, iar opera sa pe acela de sinteză a unor iniţiative pornite din diverse regiuni ale teritoriului românesc”. Există, fără îndoială, şi aprecieri cum este cea a lui G. Călinescu, în care „Coresi este după toate semnele un simplu tipograf care se slujeşte de tălmăciri mai vechi. Toate acestea sînt de un mare interes cultural şi lingvistic, dar de o valoare estetică nulă”. Această idee, susţinută de Al. Mareş şi I. Gheţie, autorii ultimei monografii despre diaconul Coresi, exemplară prin vigoare şi profesionalism, a fost întregită de către aceştia cu o concluzie rostită pentru întâia dată de A. Procopovici: Diaconul Coresi este un nume colectiv, care, adaugă Al. Mareş şi I. Gheţie, ” acoperă cele mai importante izbânzi ale epocii de început a scrisului românesc”. O stradă şi o editură din Brașov îi poartă numele, iar o statuie a sa se află în faţa Bisericii din Şcheii Brașovului.
Opera: Tipărituri româneşti: Catehismul, există astăzi într-un singur exemplar. A fost editat de A. Bârseanu, Catehismul luteran românesc, în Analele Academiei Române seria III, MSL, I, 1923 – 1924, p. 33–40, (în transcriere cu litere latine); Bianu, I., Texte de limbă din sec. al XVI-lea. Întrebare creştinească,tipărită de diaconul Coresi la Brașov la 1560..., București, 1925, (reproducere facsimilată); Crăciun, I., Catehismul românesc, din 1544, urmat de celelalte catehisme româno-luterane, Bârseanu, Sturdza şi Marţian, Sibiu – Cluj, 1945–1946, (în transcriere cu litere latine); Roman Moraru, Alexandra, Texte româneşti din secolul al XVI-lea, București, 1982, p. 101-105, (în transcriere interpretativă), lucrarea a apărut în primele luni ale anului 1560 la Brașov, editor fiind Johannes Benkner, în legătură cu originalul lucrării au fost formulate mai multe opinii, caracterul tipăriturii este reformat, traducătorul folosindu-se probabil de un catehism protestant maghiar din 1530–1540, la rândul său prelucrat după Micul Catehism al lui Luther; Tetraevanghelul, există 9 exemplare din acesta, iar din epilog rezultă tipărirea de către diaconul Coresi şi diacul Tudor, la Brașov, între 3 mai 1560 şi 30 ianuarie 1561, a fost reeditat în două ediţii: Gherasim Timuş Piteşteanu, Tetraevanghelul diaconului Coresi, București, 1889, (reimprimat după ediţia din 1560–1561); Dumitrescu, Florica, Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Brașov, 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, 1574, București, 1963, editor a fost Johanes Benkner, iar traducerea a fost făcută după un text slavon, diferită de versiunea lui Macarie, şi de către mai multe persoane, în prefaţă existând precizarea „neşte creştini buni”; probabil a fost tipărită la tipografia lui Honterus; Pravila, există un singur exemplar şi a fost reeditată de 3 ori: Bianu, I., Texte de limbă din secolul XVI. II. Pravila sfinţilor apostoli, tipărită de diaconul Coresi în Brașov între 1570–1580 (fragment), București, 1925; Spulber, C. A., Cea mai veche pravilă românească. Text – transcriere, Studiu., Cernăuţi, 1930; Gheţie, Ion, (coordonator), Texte româneşti din secolul al XVI-lea, ed. critice, București, 1982, (textul Pravilei a fost reeditat de Gh. Chivu), Tipărirea ei poate fi cuprinsă între 1560–1562, (Al. Mareş şi G. Blücher), a fost tipărită la Brașov, Pravila pare a fi o compilaţie după izvoare slavone, alcătuită în mediul românesc; după G. Blücher, iniţiativa traducerii s-ar datora judelui Johannes Benkner, părere respinsă de I. Gheţie şi Al. Mareş, ce susţin că iniţiativa aparţine unui cleric ortodox; Apostolul, >a fost publicat de Ion Bianu, Texte de limbă română din secolul al XVI-lea. IV. Lucrul apostolesc – Apostolul, tipărit de diaconul Coresi la anul 1563, București, 1930, a fost tipărit spre sfârşitul anului 1566 (G. Blücher) sau între 15 mai – 15 dec. 1566 ( G. Nussbächer) la Brașov, iniţiativa tipăririi nu poate aparţine lui J. Benkner, mort la 1565, ci unui urmaş al acestuia; Cazania I, datarea acesteia a fost făcută cu ajutorul criticii de text sau raportând-o la istoria culturală a timpului; probabil că a apărut în 1567 sau 1568, G. Blücher şi G Nussbächer optând pt. începutul lui 1567; au fost propuse mai multe locuri ale tipăririi: Teiuş, Alba-Iulia, Cluj, Abrud, fără a se putea impune unul din ele; probabil că traducătorul acesteia a fost un român învăţat, tipăritura fiind produsul acţiunii de prozelitism reformat; în 1998 V. Drimba a realizat o ediţie critică, apărută în Ed. Acad. Rom. cu titlul Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc; Cazania a II-a a avut ca editor pe Lucas Hirscher, judele Brașovului, iar tipărirea s-a făcut la Brașov, între 14 dec. 1580-28 iun. 1581 şi a fost editată de S. Puşcariu şi Al. Popovici; Carte de învăţătură, [1581], vol. I, (Transcriere interpretativă), după opinia lui A. Huttmann şi P. Binder tipărirea s-a făcut în fostul atelier al lui Honterus, condus până la 1579 de Cornelius Honterus şi trecut apoi în proprietatea lui Johannes Scherer-Nyiro; Molitvelnicul, editat de N. Hodoş, Un fragment din Molitvelnicul diaconului Coresi în vol. Prinos lui D. A. Sturza, București, 1906, p. 235-276, cu litere chirilice şi transcris cu litere latine; fragmente din acesta au mai fost publicate şi de alţi cercetători; astfel Al. Mareş şi T. Furdui au publicat un fragment din slujba Vecerniei, fragmente publicând şi P. Binder şi Liviu Onu; datarea Molitvelnicului a fost propusă pentru perioada 1567-1568, într-un interval mai greu de precizat; ca loc al tipăririi au fost propuse oraşele Teiuş, Alba-Iulia, Aiud, Abrud, Brașov, ultima localitate fiind exclusă de pe această listă de Al. Mareş şi I. Gheţie. Această tipăritură este o prelucrare nu foarte liberă a textului lucrării lui Gaspar Heltay la Cluj – Agenda; în 1998 V. Drimba a realizat o ediţie critică a acestei tipărituri, sub titlul Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc; Psaltirea, tipărită de Coresi în 3 ediţii succesive: 1568, 1570, 1577, ediţia 1568, cunoscută şi sub numele de Psaltirea Săulescu, a fost tipărită probabil cu participarea financiară a saşilor brașoveni, ediţia 1570 a fost tipărită între 6 feb. şi 27 mai la Brașov, din iniţiativa lui Pavel Tordaşi, episcopul (superintendentul) calvin al românilor din Ardeal, venit special la Brașov în ian. 1570 pt. a pune la cale imprimarea cărţii; ediţia 1577, editată de B. P. Haşdeu sub titlul de Psaltirea publicată româneşte la 1577 de diaconul Coresi, București, 1881, tom I, (tomul II nu a apărut; acesta ar fi trebuit să cuprindă un studiu biobibliografic asupra lui Coresi şi un glosar), 49 de psalmi au fost reproduşi în două ediţii şcolare, București, 1894 şi 1896; ultima ediţie a fost realizată de Stela Toma; Psaltirea slavo-română (1577) în comparaţie cu Psaltirile Coresiene din 1570 şi 1589, București, 1976; locul tipăririi neprecizat a stârnit o amplă polemică, finalmente fiind acceptat Brașov; e posibil ca manuscrisul ce a stat la baza acestei lucrări a lui Coresi să fi provenit din Banat-Hunedoara; Liturghierul, este cunoscut un singur exemplar al acestuia, editat de S. Cândea; Textul liturghierului românesc publicat de diaconul Coresi, în Mitropolia Ardealului, V, 1960, nr. 1-2, p. 70-92, altă ediţie aparţine lui Al. Mareş, Liturghierul lui Coresi, București, 1969, p. 127-148, probabil a fost tipărit în intervalul 1 iun. – 31 aug. 1570 (Al. Mareş), tipărirea fiind realizată la Brașov, patronată de P. Tordaşi, originar din Turdaşi, jud. Hunedoara, posesor al unor proprietăţi la Lancrăm, lângă Sebeş; probabil că a fost tradus de o persoană originară din Banat-Hunedoara sau din Trans. Centrală; abia peste 100 de ani avea să apară primul Liturghier românesc datorită unei iniţiative ortodoxe ce a aparţinut mitropolitului Dosoftei;
Tipărituri slavone: Octoihurile ediţia din 1557; este prima tipăritură a diaconului Coresi, Brașov; au fost semnalate 3 exemplare ale acestei ediţii; iniţiativa tipăririi îi aparţine lui Johannes Benkner, din raţiuni pur comerciale, îndemnul pt. tipărirea lui provenind dintr-un mediu ortodox; ediţia din 1574-1575, a apărut în două volume, primul fiind tipărit între 12 mai – 20 oct. 1574, iar al doilea între 26 ian. – 23 aug. 1575, ambele la Brașov; această ediţie a apărut sub patronajul domnitorului Ţării Românești, Alexandru Mircea; Triodurile, Triodul penticostar (1558), a fost tipărit la Târgovişte, între 8 iul. 1557 şi 30 iul. 1558 la iniţiativa mitropolitului Ţării Româneşti, Triodul de post (1578), din epilog rezultă că a apărut la iniţiativa domnitorului muntean, Alexandru Mircea şi a fiului său Mihnea, fiind executat între 24 aug. – 26 mart. 1577; din această ediţie se cunosc 8 exemplare şi a fost tipărit la Brașov; Tetraevanghelele, ed. din 1562; se cunosc 5 exemplare, tipărite la Brașov de Coresi şi diacul Tudor, sub patronajul lui Johannes Benkner, ed. din 1579; se cunosc 8 exemplare, au fost tipărite la Brașov, în intervalul ce-l putem plasa înainte de 25 febr. 1579 sau după 16 mai 1579 (Al. Mareş); ed. din 1583 a fost tipărită la Brașov; iniţiativa aparţine probabil chiar lui Coresi, cu acordul domnitorului muntean Petru Cercel; Slujebnicul, tipărirea acestuia a început probabil la jumătatea lunii nov. 1567 şi a fost încheiată la sfârşitul lui apr. 1568 (Nussbächer); probabil a fost destinat difuzării într-un spaţiu mai larg, cuprinzând pe lângă ţările române, Bulgaria şi Serbia. În ultima provincie nu funcţiona atunci nici o tipografie şi nu ar fi exclus ca iniţiativa tipăririi să-i aparţină chiar lui Coresi (Al. Mareş, I. Gheţie); Psaltirile, ed. cca. 1568-1570, se păstrează 1 exemplar; această ed. a putut fi tipărită în a doua jumătate a anului 1568 sau în ultimele patru luni ale lui 1570; iniţiativa tipăririi este imposibil de stabilit pentru că nu dispunem de un exemplar cu epilog; ed. din cca. 1572-1573; se păstrează un exemplar; propunerea tipăririi ei în acest interval a fost avansată de Demény Ludovic şi G. Nussbächer, iar Al. Mareş şi I. Gheţie susţin necesitatea unei noi verificări pentru o datare mai corectă; a fost tipărită la Brașov, iar sursa versiunii lui Coresi este una sârbească; ed. din cca. 1576; se păstrează 2 exemplare; iniţiativa tipăririi acesteia ar putea aparţine chiar lui Coresi (I.Gheţie şiAl. Mareş); ed. din 1577; se păstrează 4 exemplare; a fost tipărită la Brașov, după o ed. sârbească a Psaltirii; iniţiativa a aparţinut mitropolitului Serafim al Ţării Româneşti, domnitorului Alexandru Mircea revenindu-i poate doar sprijinul material; Mineiele de praznice (Sbornicele); ed. din 1569; a fost tipărită în 2 vol., din I-ul păstrându-se 1 exemplar, iar din epilogul vol. II rezultă că a fost tipărit de C. cu 5 ucenici între 12 iul. – 6 dec. 1569, pt. vol. I a fost propusă imprimarea între lunile ian. – iun. 1569 (Al. Mareş, Nussbächer), au fost tipărite la Brașov cu posibilitate mai mică pt. primul vol.; ed. 1580; sunt cunoscute 13 exemplare; a fost tipărită la Sebeş, iar iniţiativa tipăririi aparţine mitropolitului Ghenadie al Ardealului, fiind prima acţiune editorială întreprinsă în mod cert de Mitropolia ortodoxă din Transilvania, încuviinţată de principele Cristofor Bathory a cărui stemă se găseşte la sfârşitul volumului.
Referinţe: Odobescu, Al., Psaltirea tradusă româneşte de diaconul Coresi şi tipărită la Brașov la 1577, în Rev. română, II, 1862, p. 113; Odobescu, Al., Opere, II, 1967, p. 174-184; H[aşdeu], B. P., Unde s-a tipărit Psaltirea lui Coresi ?, în Traian, I, 1869, nr. 11; Seulescu, George, Glosarul Evangheliei de Koresi tipărit în Brașov la 1561 (7069), în Buciumul Românu, 10 iun. 1875; Bariţiu, G., Prima tipografie în Transilvania şi primele cărţi româneşti, în Analele Astrei, XX, 1880, p. 118-128; Haşdeu, B. P., Ceva despre D. Dr. M. Gaster, în Românul, XXV, 15 nov. 1881; Gaster, M., Rectificări pentru d-nul B. P. Hasdeu, în Românul, XXV, 15 dec. 1881; Creţu, Gr., Întâiul Praxiu sau Apostol românesc, tipărit pe la 1750, în Revista pentru. istorie, arheologie şi filologie, București, 1885, p. 29-57; Hodinka Antal, Erdélyben és Oláhországban megjelent ó-szláv nyomtatványok, în Magyar Könyvszemle, 1890, p. 106-126; Mangra, V., Psaltirea românească a diaconului C., publicată în 1570 la Brașov, în Tribuna, Sibiu, VII, 1890, nr. 268; Petrov, Sándor, Biegner János brassói Tetraevangeliuma (1561) a Csernekhegyi monostor Könyvtárában (Tetraevanghelul lui Coresi în biblioteca bisericii rutene de lângă Mucacevo), în Magyar Könyvszemle, 1890, p. 300-303; Mangra, V., Cercetări literare istorice. I, Psaltirea diaconului Coresi tipărită la 1570, în Brașov, București, 1896, 29 p.; Sbiera Ion, G. Mişcări culturale şi literare la românii din stânga Dunării, în răstimpul de la 1504 la 1714, Cernăuţi, 1897, p. 57-60; Diaconovici, Enciclopedia, vol. II, p. 7-8 [articol bogat în informaţii oferind detalii despre tipăriturile C.ene]; Densușianu, O., Histoire de la langue roumaine, Paris, tom I, 1901, tom II, 1938; Sulică, N., C. scriitor sau tipograf?, Brașov, Tip. Mureşianu, 1901; publicat şi în Gazeta de Transilvania, 1901, nr. 191-193, 195-198, 202, 208, 211, 213, 214-217 şi 218; Candrea, A. I., Sulică, Nicolae, Un capitol din activitatea diaconului Coresi, Tip. Mureşianu, 1902, 22 p. (extras din Anuarul Societăţii pentru. Crearea unui Fond de Teatru Român); Hodoş, N., Un fragment din Molitvelnicul diaconului Coresi, în Prinos lui D. A. Sturdza, București, 1903, [Descrieri bibliografice, în BRV, I, p. 3-69, 73-75, 81-93, 99; IV, p. 3-7, 11-12, 167-173]; Hodoş, N., Un fragment din Molitvelnicul diaconului Coresi, în vol. Prinos lui D. A. Sturdza, București, 1906, p. 235-276; Roques, M., L’evangélière roumain du C. (1561), în Rom., XXXVI, 1907, nr. 143; Iorga, N., Istoria literaturii religioase, p. 67-95; Nicolaescu, Stoica, Diaconul Coresi şi familia sa, București, 1909, 29 p.; Haneş, P. V., Evangheliarul românesc din 1561 în comparaţie cu cel slavonesc, în Conv. literare, 1913; Popovics, József, Két XVI. századbeli román nyomtatvány, în Magyar Könyvszemle, 1913, p. 106-112; Bălan, Ioan, Limba cărţilor româneşti bisericeşti, Blaj, 1914, p. 98–118; C., Carte cu învăţătură, Ed. Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici, București, 1914; Siegescu, József, Heltai Gáspár, Agendájának román fordítása, în Egyetemes Philologiai Közlöny, 34, 1919, p. 652-653; Drăganu, N., Un pasaj din Evangheliarul de la 1560-1561 al lui Coresi rău înţeles până acum, în Dacoromania, I, 1920–1921, p. 350-352; Adamescu, Gh., Contribuţii la bibliografia românească, București, I, 1921, p. 8, II, 1923, p. 27; III, 1928, p. 20; Drăganu, Nicolae, Un fragment din cel mai vechi Molitvelnic românesc, în Dacoromania, II, Cluj, 1922, p. 254-326; Rosetti, Al., Les Catehisme roumains du XVI-e siècles, în Rom., XLVII, 1922, nr. 191, p. 321-334; Rosetti, Al., Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al Codicelui Voroneţean, în Grai şi suflet, București, I, 1923, nr. 1, p. 100-107; Drăganu, Nicolae, Despre ce Psaltire şi Liturghie vorbeşte P. Tordaşi la 1570?, în Dacoromania, IV, 1924-1926, p. 913-916; Bianu, Ion, Pravila Sfinţilor apostoli tipărită de diaconul Coresi în Brașov între 1570-1580. Texte de limbă din sec. XVI, București, Cultura Nat., 1925; Idem, Întrebare creştinescă, București, Cultura Naţională, 1925; Karadja, Constantin I., Despre lucrul apostolesc al lui Coresi de la 1563, București, 1925, 11 p., (articol publicat şi în AR, Seria MSL, S. III, T. II, nr. 6, București, 1925, p. 545-555, cu ilustr.); Molin, V., Diaconul Coresi meşter de tipar românesc, în Almanahul Graficei române, 1925, p. 76-79; Cardaş, Gh., Pagini de istorie literară românească. Scriitorii vechi, I, Arad, 1927, p. 9-23; Procopovici, Al., Arhetipul husit al catechismelor noastre luterane, Suceava, 1927; Procopovici, Al., De la Coresi diaconul la Teofil mitropolitul lui Mateiu Basarab, în vol. Omagiu lui Ion Bianu din partea colegilor şi foştilor lui elevi, București, 1927, p. 289-302; Sulică, Nicolae, O nouă publicaţie românească din secolul al XVI-lea: Liturghierul diaconului Coresi, tipărit la Brașov, în Şoimii, Tg. Mureş, III, 1927, nr. 90, apărută şi sub formă de extras, 16 p.; Haneş, P. V., Studii şi cercetări, București, 1928, p. 92-118; Lacea, C-tin, Aşezarea definitivă a lui Coresi la Brașov, în Revista filologică, Cernăuţi, II, 1929, nr. 3, p. 354-358; Bianu, Ion, Prefaţă la Lucrul apostolesc. Apostolul, București, 1930, p. III-X; Pascu, Giorge, Note despre Coresi, în Revista critică, IV, 1930, p. 196-202; Puşcariu,Sextil, Istoria literaturii, p. 74-80; Spulber, C. A., Prefaţă şi Studiu la Cea mai veche Pravilă românească, Cernăuţi, 1930, p. 3-4, 71-85; Sulică, N., Preoţii de la Biserica Sf. Nicolae din Brașov ca precursori ai lui Coresi şi ca ctitori ai limbii noastre literare, în Atheneum, București, 5, 1930; Adamescu, Dicţionarul, p. 1587; Gulás, Pál, A Könyvnyomtatás Magyarországon a 15. és 16. században, în Budapesta, 1931, p. 132-126; Haneş, P. V., Vechile noastre cazanii – Coresi, Varlaam, Mănăstirea Dealu, în Prietenii istoriei literare, București, I, 1931, p. 133-161; Sulică, Nicolae, Catechismele româneşti din 1544 (Sibiu) şi 1559 (Brașov). Precizări cu privire la izvoarele lor, în Anuarul liceului de băieţi Al. Papiu Ilarion, Tg. Mureş, 1932-1935, 1936, p. 47-101; J. Byck, O lucrare despre Coresi, București, 1933, (extras din România literară, 1933, nr. 73); Mazilu, D. R., Diaconul Coresi, Ploieşti, 1933; Predescu, Lucian, Diaconul Coresi, București, 1933; Simonescu, Dan, Diaconul Coresi. Note pe marginea cărţii: L. Predescu, Diaconul Coresi, București, 1933, (extras din Raze de lumină, I, 1933, nr. 4, p. 86-101); Simonescu, Dan, Errare humanum…perseverare diabolicum (răspuns domnului L. Predescu), București, 1933, (extras din Raze de lumină, V, 1933, p. 253–259); Giuglea, G., Coresi face cea dintâi apropiere între „români” şi „rumâni”, în BOR, 1935, nr. 5-6, p. 226–228; Agârbiceanu, Ion, Cărturari români, Sibiu, 1937; Şuluţiu, O., Figuri braşovene, în vol. Brașov, București, 1937, p. 205-208; Cartojan, N., Istoria literaturii, vol. I, p. 55-64, ed. (cu bibliografie); Grecu, Vasile, Izvorul principal bizantin pt. Cartea cu învăţătură a diaconului Coresi din 1581; Omiliile patriarhului Caleca (1334-1341), București, 1939, 166 p.; Sulică, N., Preoţii de la biserica Sf. Nicolae din Brașov ca precursori ai limbii noastre literare, în Atheneum, V, 1939, nr. 1, p. 31-44; nr. 2, p. 113-124; nr. 3, p. 253-261; nr. 4, p. 344-359; Ciobanu, Istoria literaturii, p. 161-179; Sulică, N., Minunata cetate a Brașovului, Cărturarii braşoveni ai secolului al XVI-lea ca ctitori ai limbii noastre literare, Brașov, 1943; Ivănescu, Gh., Probleme capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947, passim; Drâmba, V., O copie din secolul al XVII-lea a Tâlcului Evangheliilor şi Molitvelnicul Diaconului Coresi, în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, IV, 1955, p. 535-571; Paşca, Şt., Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc. Versiunile româneşti din secolul al XVI-lea ale Apostolului, în Cercetări de lingvistică, Cluj, II, 1957, p. 47-95; Rosetti, Al., Despre raportul dintre Codicele Voroneţean şi Apostolul diaconului Coresi, în vol. Omagiu lui I. Iordan, București, Ed. Acad., 1958, p. 745-751; Cândea, S., Primul Liturghier românesc tipărit, în Mitropolia Ardealului, IV, 1959, nr. 9-10, p. 722-771; Drimba, V., O copie din sec. al XVII-lea al Tîlcului Evangheliilor şi Molitvelnicului diaconului Coresi, în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, 1959, p. 535; Ivănescu, G., Elemente maramureşene în limba tipăriturilor lui Coresi, în Studii şi cercetări ştiinţifice, Filologie, Iași, Tom X, 1959, fasc. 1-2, p. 19-31; Molin, Virgil, Coresi editor şi tipograf, în BOR, LXXVII, 1959, nr. 3, p. 307-321; Molin, Virgil, Despre diaconul Coresi. La patru sute de ani de la începutul activităţii sale de la Brașov şi de la tipărirea primei cărţi româneşti, în GB, XVIII, 1959, nr. 7-12, p. 633-656; Pop, Augustin Z.N., 400 de ani de la Întrebarea lui Coresi, în Luceafărul, II, nr. 19, 1 oct. 1959, p. 2; Rădulescu, M., Originalul slav al Evangheliei cu învăţătură a diaconului Coresi, București, Ed. Acad., 1959, 105 p.; Sacerdoţeanu, Aurelian, Legăturile Mitropoliei Ungro-Vlahiei cu Ardealul şi Moldova, în BOR, LXXVII, 1959, nr. 7-10, p. 894-898; Şerbănescu, Nicolae, La 400 de ani de la apariţia Întrebării creştineşti, în BOR, LXXVII, 1959, nr. 3-4, p. 285-286; Teodorescu, Barbu, Personalitatea diaconului Coresi şi rolul lui în cultura românească, în BOR, LXXVII, 1959, nr. 3–4, p. 287-306; Cândea, Spiridon, Textul Liturghierului românesc publicat de Diaconul Coresi, în Mitropolia Ardealului, V, 1960, nr. 1-2, p. 70-92; Corlăţeanu, N., În jurul unei controverse filologice (Raporturile dintre Codicele Voroneţean şi Lucrul apostolesc al lui Coresi), în Studii şi cercetări lingvistice, XI, 1960, nr. 3, p. 443-457; Drâmba, V., Un fragment inedit din Cazania I a lui Coresi, în Studii şi cercetări lingvistice, 1960, nr. 4, p. 871-881; Pall, Francisc, Cu privire la activitatea de tipograf al lui Coresi. (O ştire nouă), în Studii şi cercetări de bibiliologie, III, 1960, p. 267-272; Panaitescu, P. P., Scrisul românesc în secolul al XVI-lea, Epoca lui Coresi, în SMIM, IV, 1960; Panaitescu, P. P., Liturghierul lui Macarie 1508, București, Ed. Acad., f. a., p. LX-LXIII; Simonescu, Dan, Discuţii în legătură cu Evanghelia cu învăţătură a lui Coresi, în BOR, 78, nr. 5-6, 1960, p. 563–566; Cioculescu, Ş., O sărbătoare a cărţii româneşti: Patru sute de ani de la apariţia Tetraevanghelului lui Coresi, în BOR, LXXIX, 1961, nr. 1-2, p. 161-168; Galdi, L., Începuturile prozei ritmice româneşti, în LR, X, 1961, nr. 5, p. 462-473; Piru, Al., Istoria literaturii, I, p. 61-70; Rosetti, Al., Din nou despre raporturile dintre Codicele Voroneţean şi Apostolul lui Coresi, în LR, X, 1961, nr. 2; Rosetti, Al., Istoria limbii literare, I, p. 59-61; Soltész Zoltánné, A magyarországi könyvdiszités a XVI században, Budapesta, Akad Kiadó, 1961, p. 74 – 76, 119 – 123; Cândea, S., Diaconul Coresi-simplu tipograf sau şi traducător al cărţilor româneşti tipărite de el, în Mitropolia Ardealului, VII, 1962, nr. 3–6, p. 325– 344; Simonescu, Dan, Precizări despre Liturghierul lui Coresi, în LR, XI, 1962, nr. 4; Istoria Rom., vol. II, București, Ed. Acad., 1962, p. 708, 1028, 1030, 1033, 1034, 1039, 1041, 1043-1045; DER, I, p. 800; Dimitrescu, Florica, Introducere la Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Brașov, 1560-1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Măniceşti, 1574, București, Ed. Acad., 1963, p. 7-36; Molin, Virgil, Date noi cu privire la activitatea diaconului Coresi ca editor, în BOR, LXXI, 1963, nr. 7-8, p. 781-791; Olteanu, Pandele, Les originaux slavo-russes des plus anciennes collections d’homelies roumaines, în Romanoslavica, IX, 1963, p. 163-192; Rădulescu, Maria, Topica atributului adjectival în Evanghelia cu învăţătură a Diaconului Coresi, în Studii şi cercetări lingvistice, XIV, 1963, nr. 2, p. 233-258; Rosetti, Al., În controversa asupra raporturilor dintre Codicele Voroneţean şi Apostolul diaconului Coresi, în LR, XII, 1963, nr. 4, p. 352-359; Erdély története, vol. I, 1964, p. 216; Ist. lit. rom., vol. I, passim; Ist. Rom., vol. II, passim, vol. III, passim; Olteanu, Pandele, Contribuţii la problema începuturilor şi promovării scrisului românesc. 400 de ani de la apariţia Tâlcului Evangheliilor al lui Coresi, în Limbă şi literatură, XVI, nr. 2, 1964, p. 189–211; Popovici, Laurenţiu, Tetraevanghelul tipărit de Coresi, în MMS, nr. 5-6, 1964, p. 302-304; Roman, I. I., Triodul-penticostar din 1557 în Arhivele Statului Brașov, în Contemporanul, nr. 8, 20 febr. 1964, p. 7; Bacâru, Livia, Valoarea documentară a filigranelor, cu privire specială asupra cărţilor româneşti tipărite în secolul al XVI-lea, în SCB, VII, 1965, nr. 3; Berea, El., Observaţii asupra verbelor reflexive în Cazania a II-a a lui Coresi, în Omagiu lui Al. Rosetti la 70 de ani, București, ed. Acad., 1965, p. 57-60; Demény, L., O tipăritură slavo-română precoresiană, în Studii, XVIII, 1965, nr. 5, p. 1001–1038; Hervay, Ferenc, L’imprimerie de maître Philippe de Nagyszeben et les premiers livres en langue roumaine, în Magyar Könyvszemle, LXXXI, 1965, nr. 2, p. 119, 127; Olteanu, Pandele, Presupusul original unguresc al Cazaniei I din 1564 a diaconului Coresi Corectarea unei erori, în Omagiu lui Al. Rosetti la 70 de ani, București, Ed Acad., 1965, p. 645–651; Panaitescu, P. P., Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, București, Ed. Acad., 1965, p. 118-171; Gheţie, Ion, Câteva precizări în legătură cu datarea Catehismului lui Coresi (Pe marginea lucrării lui P.P. Panaitescu, Începuturile şi biruinţa scrisului în limba română, 1965), în Studii şi cercetări lingvistice, XVII, 1966, nr. 5, p. 547-553; Mareş, Al., O psaltire slavo-română necunoscută din secolul al XVI-lea (din 1577) în LR, XV, 1966, nr. 4, p. 371-378; Olteanu, Pandele, Postilla de Neagovo în lumina Cazaniei I a diaconului Coresi (c. 1564), în Romanoslavica, XIII, 1966, p. 105-131; Popa, Atanasie, Originalul cântecelor din Molitvelnicul tipărit de Coresi în 1564, în LR, XV, 1966, nr. 2-3, p. 255-265; Tomescu, Mircea, Diaconul Coresi şi tiparul în limba română, în Rev. bibliotecilor, XIX, 1966, nr. 9, p. 551-556; Atanasov, Petăr, L‘imprimerie en Roumanie et les Bulgares de Bv. au XVI-e s. (La collaboration culturelle, bulgaro-roumaine au XVI-e s), în Études balkaniques, VII, 1967, nr. 6, p. 123-139; Binder, P., Huttmann, Arnold, Cu privire la datarea şi geneza Cazaniei I, tipărită de diaconul Coresi, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 109-117; Blücher, G., Filigranele Bv. şi tipăriturile chirilice din secolul al XVI-lea, în Rev. bibliotecilor, București, XX, 1967, nr. 7, p. 421–426; Dimitrescu, Florica, Despre raporturile dintre Tetraevanghelul lui Coresi (1561) şi Evangheliarul manuscris de la Londra (1574), în Studii şi cercetări lingvistice, XVIII, 1967, nr. 4, p. 447–454; Gheţie, I., C. şi reforma în lumina unor interpretări mai noi, în Studii şi cercetări lingvistice, XVIII, 1967, nr. 2; Gheţie, I., Din nou despre raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi şi Evangheliarul din Londra. Chestiuni de metodă, în SCL, 1967, nr. 4, p. 641–650; Gheţie, I., Raportul dintre Tetraevanghelul lui Coresi şi Evangheliarul din Londra, în Studii şi cercetări lingvistice, XVIII, 1967, nr. 3, p. 313–324; Istrate, G., Teorii privind limba română literară, în Astra, nr. 6, 1967, p. 8; Mareş, Al., Când şi unde s-au tipărit Tâlcul evangheliilor şi Molitvelnicul românesc ?, în LR, XVI, 1967, nr. 2, p. 119-130; Mareş, Al., Precizări privind traducerea Tetraevanghelului lui Coresi, în Studii şi cercetări lingvistice, București, XVIII, nr. 6, 1967, p. 651-667; Blücher, G., Bestimmung der Auflagehöhe von Kronstädter Drucken des 16 Jahrunderts mit Hilfe der Wasserzeichen, în Magyar Könyvszemle, 1968, nr. 4, p. 347; Demény, L., A dus oare Coresi tiparniţa de la Târgovişte la Brașov?, în LR, XIX, 1968; Huttman, Arnold, Consideraţii privind venirea diaconului Coresi la Braşov, în Cumidava, 1968, 2, p. 103-108; Mareş, Al., Despre un presupus Liturghier Slavon Coresian şi despre datarea unei cărţi tipărite de Şerban C., în LR, XVII, 1968, nr. 5, p. 457- 462; Ştefan, Petre, Tipograful C., logofăt pământean, în LR, XVIII, 1968, p. 22-24; Tomescu, Mircea Istoria cărţii româneşti, p. 45–54; Binder, P., Huttmann, A., Românii din Brașov în epoca Reformei, în SAI, XIII, 1969, p.79–93; Binder, P., Huttmann, A., Geneza Cazaniei a II-a (1581) şi legăturile diaconului Coresi cu tipografia latină din Brașov, în Studii de limbă literară şi filologie, I, 1969, p. 243-258; Blücher, G., Contribuţii la istoria hârtiei şi a tiparului chirilic din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, de la Brașov, în Studia bibliologica, III, 1969, Partea a II-a, p. 429-458; Cronţ, Gh., C., în Magazin Istoric, III, nr. 4, 1969, p. 84-88; Demény Ludovic, O tipăritură C.ană puţin cunoscută, în Studia Bibliol., 1969, 3, p. 493-512; Hărăguş, Silviu, O carte de doctrină şi de pietate ortodoxă: Evanghelia cu învăţătură (1581), în BOR, LXXXVII, 1969, nr. 7-8, p. 740-773; Ivaşcu,G., Istoria literaturii, vol. I, p. 101-108, (cu bibliografie); Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv şi indice de Al. Mareş, București, Ed. Acad. RSR, 1969, 192 p.; Neue Ergebnisse in der C. Forschung, în Karpatenrundschau, nr. 42, 17 oct. 1969, p. 7; Olteanu, Pandele, Adjectivul în Cazania I a diaconului Coresi şi în versiunea slavă de Neagovo, în SCL, nr. 2, 1969; Simonescu, Dan, Un mare editor şi tipograf din secolul al XVI-lea: C., în SCB, serie nouă, XI, 1969, p. 53–60; Gheţie, Ion, Un cuvânt cu înţeles obscur la Coresi: mereit, în Limba română, nr. 5, 1970, p. 463-464; Gheţie, Ion, Unde s-a tradus întâia Cazanie coresiană?, în LR, XIX, 1970, nr. 2, p. 121-127; Manolache, Mihai, Ideea conştiinţei de neam în tipăriturile Coresiene [sec. XVI], în BOR, 1970, 88, nr. 9-10, p. 1076-1081; Mareş, Al., O ediţie braşoveană din sec. al XV-lea a unei cărţi veneţiene, în Limba română, nr. 6, 1970, p. 523, 532; Mareş, Al., Note despre Coresi, în LR, XIX, nr. 3, 1970, p. 253-260; Nussbächer, G., Nochmals C.-Prozess, în Karpatenrundschau, nr. 44, 30 oct. 1970, p.7; Tomescu, M., Cartea românească în perioada coresiană [sec. XVI], în Studia. Bibliol., 1969, p. 333-357; în Probl. Bibliol., 1970, p. 51-67; Bentea, Ioan, Braşovul şi Coresi, în Licăriri, V, nr. 1-2, ian.-iun., 1971, p. 18-19; Demény L., Psaltirile chirilice tipărite în Transilvania în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, în SCB, XIII, 1971, p. 91-112; [Nussbächer, G.], C.-Druck aus Klausenburg, în Karpatenrundschau, IV (XV), 1971, nr. 22 (1998), p. 9; Nussbächer, G., O încercare de identificare a unei tipărituri coresiene, în Rev. bibliotecilor, XXIV, 1971, nr. 2; Armbruster, Romanitatea, 1972, p. 98-100; Moruș, Ilie, Cărturari Brașoveni (sec. XV-XX). Ghid biobibliografic, p. 67-68 (cu bibliografie); Ciurea, I., Noi observaţii cu privire la perioada coresiană a culturii braşovene, în LR, 1972, 21, nr. 6, p. 571–577; Ciurea, I., Diaconul Coresi (Arheologie sentimentală), în Astra, nr. 11 (78), nov. 1972, p. 113; Gheţie, I., Contribuţii la localizarea Cazaniei a II-a (1581) a lui Coresi, în Studii şi cercetări lingvistice, XXIII, 1972, 23, nr. 2, p. 147-157; Huttmann, A., Date vechi şi noi privind viaţa şi activitatea tipografică a diaconului Coresi, în SCB, XII, 1972; Mareş, Al., Când a murit Coresi?, în LR, XXI, 1972, nr. 2, p. 155-158; Mihail, Paul, Circulaţia octoihului slavon al lui Coresi în Bulgaria, în AIIAI, 1972; Binder, P., Precizări cu privire la perioada Coresiană a culturii Bv., în LR, 1973, nr. 3 p. 271-277; Dimitrescu, Florica, Observaţii asupra structurii etimologice a limbii române vechi (cu privire specială asupra Tetraevangheliarului lui Coresi – 1561), în An. Univ. Buc. Lb. Lit. Rom., 1973, 22, nr. 1, p. 123-133; Gheţie, I., Influenţa cărţilor C.ene şi dispariţia rotacismului din textele nordice, în Lb. rom., 1973, 22, nr. 4, p. 293-299; Mareş, Al. şi Furdui, Titus, Un fragment inedit din Molitvenicul tipărit de Coresi, în Studii şi cercetări lingvistice, XXIV, 1973, nr. 1, p. 57-58; Ţepelea, G. şi Bulgăr, Gh., Momente din evoluţia limbii române literare, București, 1973, p. 19-25; Chivu, Gh., Costinescu, Mariana, Bibliografie filologică românească. Secolul al XVI-lea., București, Ed. Acad., 1974, p. 108-137, 176–178; Demény L., O tipăritură coresiană necunoscută Bibliografiei româneşti de carte veche, în vol. Târgovişte, cetate a culturii româneşti, Partea I, București, 1974, p. 69-77; Demény L., Psaltirile chirilice tipărite în Transilvania în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, în SCB, XIII, 1974, p. 91-112; Gheţie, I., Începuturile scrisului în limba română. Contribuţii filologice şi lingvistice, București, 1974; Deletant, Dennis, A. Survey of Roumanian Press and Printing in the Sixteenth Century, în The Slavonic and East European Review, LXXX, 1975, nr. 171, p. 161-173; Gheţie, I., Activitatea de traducere şi tipărire a cărţilor româneşti la Brașov, la sfârşitul sec. al XVI-lea, în LR, 1975, nr. 6; Niţu, Octavian, Relaţiile dintre Tipografia diaconului Coresi din Şcheii Brașovului şi Tipografia honteriană din cetate, în BOR, 1975, 93, nr. 3-4, p. 426-446; Rădulescu, Cornel, Primele traduceri româneşti ale cărţilor de ritual, secolele XVI-XVIII, în Glasul bisericii, XXXIV, 1975, nr. 56; Gheţie, I., Texte coresiene copiate în Codicele Todorescu, în LR, 1976, 25, nr. 1, p. 3-10; Niţu, Octavian, Diaconul Coresi în plastica contemporană, București, 1976, 10 p., extras din BOR, 1976, nr. 5-6, p. 599-606; Toma, Stela, Introducere la Coresi, Psaltirea slavo-română (1577), București, Ed. Acad., 1976; Plămădeală, A., Clerici ortodocşi, ctitori de limbă şi cultură românească, București, 1977, p. 10-19; DLR, p. 217-219 (cu o bogată bibliografie); Hăsfălean, I., Monumente ale limbii şi literaturii române – încă un exemplar al Evangheliarului din 1560-1561 al lui Coresi, în RMM, Seria Muzee, 1978, p. 65-68; Mircea, Ion Radu, Răspândirea cărţii Coresiene, expresie a unui patrimoniu spiritual unic, în Valachica, IC, 1978-1979, 10-11, p. 7-12; Popescu, Gabriel Mihai, Este diaconul C. dîmboviţean?, în Valachica, IC, 1978-1979, 10-11, p. 13-18; Dudaş, F., Tipărituri coresiene descoperite în vestul Transilvaniei, în Mitropolia Ardealului, 1979, 24, nr. 4-6, p. 545-546; Furdui, Titus, Date noi privitoare la Tîlcul evangheliilor şi Molitvenicul românesc ale lui Coresi, în Biblioteca şi cercetarea, vol. III, Cluj, 1979, p. 20-46; Gheţie, I., Coresi – traducător sau tipograf?, în LR, 1979, 28, nr. 4, 325-332; Oltean, V., Izvoarele Octoihurilor Coresiene din Şcheii Braşovului, în BOR, 1979, 97, nr. 3-4, p. 526-530; Oltean, V., Controverse coresiene, în Cumidava, 1979–1980, XII/1, p. 351–362; Şchiau, O., C. în spaţiul românesc medieval, în Dacoromania, 1979-1980, p. 173-179; Costinescu, Mariana, Biblia lui Luther, unul din izvoarele apostolului coresian, în Limba română, nr. 2, mart.-apr. 1980, p. 127-137; Păcurariu, M., Istoria Bisericii, vol. I, București, 1980, p. 524-538; ed. II, 1994, p. 549-563; Tipărituri româneşti 1539-1750 existente la Brașov, Catalog, Brașov, 1980; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, III, p. 66; Bucur, D., Perioada coresiană şi rolul cultural al cărţii româneşti tipărite la Braşov, în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, în Mitropolia Ardealului, 1981, 26, nr. 4-6, p. 322-330; Ionescu, Ioan, Patru sute de ani de la tipărirea Evangheliei cu învăţătură de diaconul Coresi la Brașov în 1581 şi mesajul ce-l poartă, în GB, XL, 1981, nr. 11-12, p. 1154-1177; Istrate, Gavril, C. 400, în MMS, 1981, 57, nr. 10-12, p. 716-724; Nussbächer, G., Tipăriturile lui Coresi, în Brașovul Literar și Artistic, nr. 2, 1981, p. 15-18; Oltean, V., Diaconul Coresi – cu prilejul a patru sute de ani de la tipărirea Cazaniei, în Mitropolia Ardealului, 1981, 26, nr. 4–6, p. 312–321; Oltean, V., Tiparul lui Coresi, în Astra, 1981, nr. 2, p. 1, 12; Păcurariu, M., Diaconul Coresi ctitor al limbii româneşti, în Altarul parohiei ortodoxe române din Londra, 1981, nr. 5-8; Turcu, Ioan, Evanghelia cu învăţătură din anul 1581. Consideraţii, precizări, accente, în BOR, XCIX, 1981, nr. 7- 8, p. 888-911; Anania, Valeriu, Carte pre limba românească, în Magazin Istoric, 1982, 16, nr. 5, p. 36-40; Mareş, Al., Originalele tipăriturilor coresiene. Pe marginea unei ipoteze recente, în RITL, 31, nr. 2, 1982, p. 198-208; Zgraon, Florentina, Evanghelia cu învăţătură a diaconului Coresi (1581). Probleme de localizare, în Cele mai vechi texte româneşti: Contribuţii filologice şi lingvistice, București, 1982, p. 345-374; Zgraon, Florentina, Localizarea Tetraevanghelului Coresian din 1561, în Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice, București, 1982, p. 317-343; Furdui, Titus, Două exemplare din „Tîlcul evangheliilor” a lui Coresi, recent descoperite în comuna Măceu (jud. Hunedoara), în Sargeţia, 1982-1983, 16-17, 1984, p. 519-529; Chiţimia, I.C., Coresi, om de carte şi gândire românească pe plan european, în Cumidava, XIII, 1983, p. 11-16; Dimitriu, C., Categoriile gramaticale de persoană şi număr în unele texte româneşti [Codicele popii Bratu, Codicele Voroneţean, Tetraevanghelul lui Coresi, Baltagul lui M. Sadoveanu], în Anuar de lingvistică şi istorie literară. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1983-1984, 29, p. 509-521; Mihăilă, Gh., Manifestări culturale ale primelor decenii de tipar românesc: de la Coresi la Palia de la Orăştie, în Cumidava, 1983, p. 53-77; Nistor, G., Homo faber Coresian, în Cumidava, XIII, 1983, p. 25; Nussbächer, G., Contribuţii privind activitatea tipografică a diaconului Coresi, în Cumidava, 1983, p. 43–52; Oltean, V., Izvoare coresiene, în Valori bibliofile din patrimoniul cultural naţional, vol. II, București, 1983, p. 243–250; Oltean, V., Mediul cultural românesc braşovean în epoca tiparului coresian, în Cumidava, XIII, 1983, p. 31-41; Şchiau, O., Coresi în spaţiul cultural românesc medieval, în Cumidava, 13, 1983, p. 17-23; Toma, Stela, Coresi în profesiunile de credinţă, în Cumidava, 1983, p. 97-102; Ţurcanu, Radu, Textul coresian în „Cartea cu învăţătură” din 1581, în Cumidava, XIII, 1983, p. 103-106; BRM, vol. I, p. 818; Oltean, V., Coresi după patru sute de ani, în Almanahul C., 1984, p. 22-26; Oprescu, D., Etic şi estetic în gândirea românească, Bucuresti, 1984; Rusu, M. N., Pecetea lui Coresi, în Almanahul Coresi, 1984, p. 5–6, 22; Hantă, Al., Idei şi forme literare până la T. Maiorescu, București, 1985; Vedinaş, Traian, Coresi, București, Ed. Albatros, 1985; Mareş, Al., Gheţie, Ion, Originile scrisului în limba română, București, 1985; Antonescu, Nae, [Coresi], în Tribuna, nr. 16, 17, apr. 1986, p. 6; Cărlugea, Z., [Coresi], în Luceafărul, nr. 21, 24 mai 1986, p. 2; Constantinescu, Radu, O variantă necunoscută a Pravilei lui Coresi, în LR, 1986, 35, nr. 6, p. 498-507; Demény L., Demény Lidia, Carte, tipar şi societate la români în secolul al XVI-lea, București, 1986; Goci, Aureliu, [Galaxia Coresi şi umanismul românesc], în Rom. lit., nr. 23, 5 iun. 1986, p. 8 [este recenzată cartea lui Traian Vedinaş, considerându-se că meritul autorului constă „în depăşirea vechiului arhivism factologic, strict documentar, printr-o viziune critică şi filosofică de interferenţe disciplinare”]; Ion, Aurel, [Coresi], în Astra, nr. 4, apr. 1986, p. 7; Oltean, V., După patru sute de ani. Activitatea lui Coresi, în Biblioteca, 1986, nr. 2, p. 29-30; Oltean, V., C. nyomdájában, în Brassoi Lapok, nr. 15, 11 apr. 1986, p. 4-5; Poantă, Petru, [Coresi], în Steaua, nr. 6, 1986, p. 34; Rosetti, Al., Istoria limbii române, I, 1986; Mareş, Al., Filigranele hârtiei întrebuinţate în Ţările Române în secolul al XVI-lea, București, 1987; Mazilu, D. Horia, Proza oratorică în literatura română veche, II, București, 1987; Nussbächer, G., Contribuţii noi privind datarea şi imprimarea Cazaniei I a diaconului Coresi, în Limba română, nr. 3, mai–iun. 1987, p. 236-240; Nussbächer, G., Din cronici şi hrisoave, București, 1987, (cuprinde studiile: Contribuţii privind activitatea tipografică a diaconului Coresi, p. 159-167, Cu privire la datarea tipăriturilor coresiene cu ajutorul filigranelor, p. 168-172, Noi contribuţii privind Cazania I-a a diaconului Coresi, p. 173-177; ultimul studiu a fost publicat şi în Limba română, nr. 3, mai-iun. 1987, p. 236-240); Toma, Stela, Von C. zur Bukarester Bibel, în Dacoromania, 1988, 7, p. 141-148; Gheţie, I., Sediul braşovean al tipografiei lui Coresi, în LR, 1989, nr. 1, p. 47-49; Oltean, V., Şcoala românească din Scheii Brașov, Ed. Şt. şi Enc., București, 1989, p. 24–30 [puncte de vedere total diferite faţă de Al. Mareş şi I. Gheţie, susţinând o legătură a lui Coresi cu comunitatea aflată la Bis. Sf. Nicolae]; DE, vol. I p. 459; Nussbächer, G., Tipărituri româneşti menţionate într-un act de partaj din 1585, în LR, 1991, nr. 1-2, p. 75-76; Mareş, Al., O apreciere din 1726 asupra limbii Tetraevanghelului coresian aparţinând dascălului Ion, în LR, 1992, 41, nr. 1-2, p. 47-49; Georgescu, Magdalena, O copie moldovenească a psaltirilor coresiene?, în LR, 1993, 42, nr. 6, p. 309-313; Gheţie, I., Mareş, Al., Diaconul Coresi şi izbânda scrisului în limba română, București, Ed. Minerva, 1994, 394 p. ilustr. [ultima monografie consacrată lui Coresi, lucrare de referinţă pentru cultura românească]; Oltean, V., Actualitatea lui Coresi, în Astra, 1995, 1, nr. 2-3, p. 8-9; 1995, 2, nr. 1-3, p. 102; Zaciu, Dicţionarul, 1995, p. 658- 659 (cu bibliografie); Păcurariu, Mircea, Dicţionarul, p. 117-119, (cu bibliografie); Buzaşi, Ion, Locul lui Coresi în istoria limbii române literare, în Gazeta de Transilvania, 4-5 ian. 1997, p. 4; Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), coordonator Ion Gheție, București, București, Ed. Acad. Rom., 1997; Oltean, V., Istoria tiparului braşovean – Diaconul Coresi, în Transilvania Expres, 28 dec. 1998, p. 3; 30 dec. 1998, p. 13; Pavel, Eugen, Unde s-a tipărit Cazania coresiană, comunicare la Colocviul Internaţional S. Puşcariu, 3-5 iul. 1998; Şchiau, Octavian, J. Honterus – diaconul Coresi, în Steaua, 4 apr. 1998, p. 14; Niculescu, Al., Individualitatea limbii române între limbile romanice, 3. Noi contribuţii, Cluj, Ed. Clusium, 1999, p. 77; Petrescu, Victor, Serghie, Paraschiva, Dicţionar de literatură al jud. Dâmboviţa (1508-1998), Târgovişte, Ed. Biblioteca, 1999, p. 59-61; Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, București, Ed. Albatros, 2000, p. 199; Gheție, I., Mareș, Al., De când se scrie românește?, București, Univers Enciclopedic, 2001; Oltean, Vasile, Diaconul Coresi, București, Basilica, 2019, 267 p.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.