COPILU CHEATRĂ, Vasile (pseudonimul lui Vasile Copilu) (născut 5 aprilie 1912, comuna Vulcan, județul Brașov – mort 7 decembrie 1997, Brașov), scriitor. Urmează clasele primare în comuna Iara (județul Cluj, 1919-1924) şi Liceul de băieţi din Turda (1925-1929). Constrâns de greutăţi materiale, îşi continuă studiile secundare la Şcoala Normală din Cluj (1929-1932). După absolvire devine învăţător (1934-1938) în satul Horia, apoi în Albac, perioadă în care îşi dă şi diferenţele la Liceul G. Bariţiu din Cluj (1933-1937). În 1938 îşi ia bacalaureatul, se înscrie la Şcoala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj (1939-1940), după care urmează Academia Pedagogică din București (1940-1942). După război se întoarce la Cluj ca inspector şcolar. Între 1944-1946 a absolvit Facultatea de litere şi filosofie a Universității din București şi a devenit apoi profesor de limbă şi literatură română, între 1944-1948 fiind subinspector şcolar şi inspector la Cluj. Între 1948-1953 a lucrat la Universitatea din Cluj, unde a avut funcţii didactice şi administrative. La 22 mai 1950 pe când era director la Gilău e arestat ca „reacţionar” şi indezirabil şi trimis la Canal în lagărele de legionari de la Capul Midia, unde stă aproape 3 ani. A fost acuzat de unii ca „omul administraţiei şi mare brigadier”, dar de fapt desfăşura şi o activitate de alfabetizare. Aproape nimeni nu stătea de vorbă cu el de teamă a nu fi denunţat. Întors de la Canal obţine o audienţă la Gheorghiu-Dej şi devine ucenic-strungar la fabrica „Menajul”. În 1953 primeşte postul de secretar la Universitatea din Cluj, deşi e bănuit ca simpatizant legionar. În 1954 s-a stabilit la Brașov, unde a desfăşurat o susţinută activitate culturală în Filarmonică şi la Teatrul Muzical, la Muzeul regional, Cooperativa Munca Manuală, merceolog la Tractorul, pentru ca apoi să se întoarcă în învăţământ, profesor la Grupul Şcolar Hidromecanica. În paralel cu activitatea didactică a desfăşurat şi o bogată activitate literară. A debutat în anul 1926 cu povestirea O zi de vacanţă, publicată în ziarul Arieşul din Turda. Primul volum îi apare 11 ani mai târziu (Cartea moţului – 1937). În 1930, împreună cu poeţii Ion Th. Ilea, Ion Moldoveanu, V. Strava, Grigore Popa ş.a., pune bazele cenaclului literar Boema. Este colaborator la revistele Fruncea din Timişoara şi Herald din Cluj. În 1932 a devenit redactor la publicaţia Tulnicul Moţilor, condusă de memorandistul Amos Frâncul. Este iniţiatorul, împreună cu Ion Th. Ilea, al Asociaţiei tinerilor scriitori independenţi din Transilvania (1932). Între 1936-1940 este redactor la ziarul Tribuna, sub direcţia lui Ion Agârbiceanu. A colaborat la Gând românesc, Universul literar, Curentul literar, Blajul, Familia, Luceafărul, Revista Fundaţiilor Regale, Symposion, Astra, Tribuna, Steaua, România literară şi Vatra. Între 1943-1944 a editat împreună cu Ioan Popa-Zlatna şi I. V. Munteanu gazeta săptămânală Detunata, având în program apărarea drepturilor moţilor. De altfel, Vasile Cheatră Copilu este un poet al moţilor, al istoriei, al suferinţelor şi al năzuinţelor. În nuvelele din Viaţa lângă cer (1943) utilizează un limbaj dialectal, în care sunt descrise conflictele sociale şi aspectele legate de viaţa din Munţii Apuseni. În ultimii ani va trece de la revolta ostentativă a primelor volume la cronicile ritmate şi cantatele solemne. În 1935 a pus bazele revistei Lanuri din Mediaş, împreună cu Mihai Axente şi George Popa. În 1936 înfiinţează editura Lanuri, iar un an mai târziu contribuie la apariţia revistei Crai Nou. În 1937, împreună cu Nicolae Găgescu, înfiinţează revista Freamătul Şcoalei, transformată în anul următor în Symposion. După Dictatul de la Viena activează susţinut în cadrul Asociaţiei scriitorilor români din Ardeal (înfiinţată în 1934 la Brașov, sub preşedinţia lui Victor Papilian). Împreună cu Nicolae Găgescu şi Dumitru Isac, redactează revista Symposion (1938-1944), una din cele mai prestigioase reviste transilvănene ale timpului. La Brașov, deși sub control sever, a încercat o reintegrare în viața literară. La început, i s-a permis să publice doar culegeri de folclor, apoi a scris proză, poezii, articole, a făcut traduceri din limba maghiară, a înfiinţat reviste, a organizat şezători literare, a cules şi publicat folclor, a condus edituri şi cenacluri literare de prestigiu.Volumul Mâine al lui Aron Cotruş (1928) a avut asupra sa o înrâurire decisivă: „În câteva zile – mărturiseşte Vasile Cheatră Copilu, Cotruş mă inundase; iar eu îmi zăpăcisem colegii cu versurile sale. Am alergat la Biblioteca Universităţii (…) şi după o jumătate de oră ieşeam cu braţul de cărţi (…). Mai târziu mi-am întregit colecţia cotrușiană cu tot ce a publicat, primind cărţile lui, tipărite majoritatea peste hotare, cu autograful de rigoare”. De altfel, Aron Cotruş este cel ce va orienta debutul său poetic, la început aflat sub semnul sămănătorismului. Un adevărat „certificat de atestare” a valorii sale a primit din partea lui Aron Cotruş, care l-a întâlnit pentru prima dată la târgul de fete de pe muntele Găina. auzindu-l declamând, A. Cotruş îl îmbrăţişează şi-i spune: „Taragotul tău sună frumos. Versul vibrează. Merge la inimă”. În 1981, i se permite să meargă pe urmele mentorului său, Cotruş, în Spania, Portugalia, Franța, împreună cu Christian W. Schenk, la San Sebastian, Madrid, Roma, Milano şi Long Beach. Rodul acestei documentări este apariția volumului Resurecția unui poet: Aron Cotruș semnat de Ion Dodu Bălan. Deși mulţi îl sfătuiesc să evite legătura cu diaspora, spirit independent, îl vizitează pe Pamfil Şeicaru la München. După 1965 e primit în Uniunea Scriitorilor. Despre volumul său de debut, Mircea Eliade a scris: ,,Cartea moţului a fost o surpriză plăcută pentru mine…[…]. Poetul Vasile Cheatră Copilu a izbutit, prin versul său abrupt şi verbul de cremene, să mă introducă în universul unei lumi, cum n-ar fi izbutit o mie de tomuri sociologice. Poezia sa nu e nici a lui Cotruş, nici a lui Arghezi şi totuşi are din amândouă sinceritatea şi meşteşugul slujite de talent…”. Ion Breazu îi va considera debutul ca „pe cel mai reprezentativ” după M. Beniuc. E remarcat de Călinescu în istoria sa şi de Vladimir Streinu în Revista Fundaţiilor Regale. Al. Dima îl numeşte „Un poet din familia spirituală a lui Goga şi Cotruş”. Influenţe străine: Esenin şi Walt Whitman, uneori şi Blaga şi Cotruş. „Unele versuri uşoare (…) nu-l reprezintă decât în măsura în care, disociind cu grijă conceptele, nu-i putem cere bardului ceea ce-i cerem unui poet” (Al. Husar). „Tradiţionalist cum i-a mers vestea, [e] modern totuşi prin forţa stropşită a cuvântului” (Al. Husar). Pompiliu Constantinescu spunea despre el: „Un glas, un stil original, o temă nouă dintr-o lume veche, o poezie cutremurătoare prin adevărul pe care-l exprimă şi emoţia artistică pe care ne-o transmite”. A fost preşedinte de onoare al Societăţii cultual-patriotice A. Iancu.
Opera: Neamul nevoii [roman], Cluj, Anca, 1933, Cluj, Ed. Asociaţiei Scriitorilor din Ardeal, 1939; Abrud, Ed. Horia, 1944, 220 p; Cartea moţului [versuri], Mediaş, Lanuri, 1937, 96 p.; Carte de rugăciuni [versuri], Sibiu, Ed. Asociaţiei Scriitorilor din Ardeal, 1941; Cântece cu căluşul în gură, Alba-Iulia, Detunata, 1942, 84 p. [premiată de Asociaţia Scriitorilor din Ardeal]; Viaţa lângă cer [nuvele], Alba-Iulia, Detunata, 1942, 280 p.; Bună dimineaţa, ţară [versuri], Cluj, Omnia, 1945, 36 p.; Cântece noi despre Avram Iancu [culegere de folclor], Timişoara, Ed. Universităţii, 1968, 32 p.; Aria amintirii lui A. Iancu în lirica orală, Timişoara, Ed. Universităţii, 1972; Cântecele Iancului, [folclor], Deva, C.P.C.A., 1972, 200 p.; Iancule, ce mândru eşti [folclor], Alba Iulia, C.C.E.S., 1972, 237 p.; Cântecul moţilor [antologie de versuri], București, Minerva, 1981, 318 p., prefaţă de Ion Dudu Bălan [cu multe date bibliografice], [Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Brașov, 1981]; Iara, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1989, 72 p.; Balada popândăului, în Cumidava, XXI, 1997, p. 191; Psalmii solomonarului de la Groapa Papii, Brașov, Sympozion, 1995, 66 p., volum șapirografiat; Craiul munților, Brașov, Dealul Melcilor, 1998, 304 p.; Uliţa copilăriei [versuri], Brașov, Sympozion, 1998; 110 p.; Aron Cotruș în scrieri și documente. Evocare documentară, ediție și prefață Ion Buzași, Ion Mărgineanu, cuvânt înainte de Ioan Șolea, Alba-Iulia, Altip, 2001, 132 p.; Iancule, Măria Ta – culegere de folclor literar, cuvânt înainte Ioan Rus, postfață acad. Șt. Pascu, selecție, schițăp biobibliografică Ion Mărgineanu, Alba-Iulia, Altip, 2002, 176 p.; În manuscris: Holoangării [roman]; Poeţii la tribună [memorialistică]; Colecţii speciale, Biblioteca Județeană Brașov; ms. nr. 4548, Masacrul de la podul de cale ferată, fragment din vol. Lagărul morţii de la Capul Midia; Balada popândăului; Capul Midia, 1950-1953; Pocăinţă, Aiud, 1950; Aiud, Aiud…, Aiud, 15 sept. 1950; ms. nr. 4549, în loc de prefaţă la poemul Între Volga şi Mississipi de A. Cotruş. Este prezent în antologia bilingvă Streiflicht – Lumina piezișă, Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik, editor Christian W. Schenk, Kastellaun, Dionysos Verlag , 1994.
Referinţe: Breazu, Ion, în Transilvania, Sibiu, nr. 7 – 8, 1937; Constantinescu, P., în Vremea, iun. 1937; Eliade, M., în Vremea, nr. 18, mai 1937; Streinu, V., în RFR, nr. 8, 1937; Şuluţiu, Octav, în Familia, nr. 6, 1937; Murăraşu, D., Istoria literaturii române, 1940; Călinescu, G., Istoria, p. 943; Marin, Aurel, Vasile Cheatră-Copilu: Carte de rugăciuni. Versuri, în Comentarii critice, Brașov, 1942, p. 231-234; Breazu, I., Literatura Trans., 1944; Dima, Al., Un poem de Vasile Cheatră-Copilu dedicat lui M. Eminescu, în Astra, nr. 2, iun. 1979, p. 8; Rusu, Dicţionarul, în Brașovul Literar și Artistic, III, 1980, p. 65; Barbu, I. Al., Vasile Cheatră-Copilu, în Astra, nr. 3, 1981; Tirioi, N., în Orizont, nr. 46, 1981; Husar, Al., în Astra, nr. 4, iul. 1982, p. 13; Vasile Cheatră Copilu, în Braşovul literar şi artistic, 1986, p. 45, [articol bio-bibliografic]; Buzaşi, I., Vasile Cheatră-Copilu – poezia istoriei(evocare la a 75-a aniversare), în Transilvania, nr. 4, apr. 1987, p. 54-55; Stoie, Nicolae, Vasile Cheatră-Copilu – a 75-a aniversare, în România Literară, nr. 14, 2 apr. 1987, p. 2; Bălan, I. D., Repere critice, 1988; Stoie, N., Ziua poetului Vasile Cheatră-Copilu, în Gazeta de Transilvania, 4,5 apr. 1992, p. 2; Mss. 4548, Vuia, Ovidiu, Poezia închisorii lui Copilu Cheatră Vasile, extras dintr-o scrisoare, Giessen, mai 1992; Zaciu, Dicţionarul, p. 655-656 (cu bibliografie); Necrolog, în Astra, nr. 10-12, 1997, p. 118; Copilu Cheatră Vasile a trecut în nefiinţă, în Transilvania Expres, 8 dec. 1997, p. 7; Micu, Dumitru, Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, București, Saeculum, 2000; Poptămaș, Dimitrie, Vasile Copilu Cheatră la Târgu-Mureș, în Libraria. Studii și cercetări de bibliologie, Târgu Mureș, Biblioteca Județeană Mureș, IV, 2005; Sasu, Aurel, Dicționarul biografic al literaturii române, p. 373-374; Şindrilaru, Florin, Vasile Copilu-Cheatră, Destin emblematic de poet transilvan, în Chiriaşii secundei. Poeţi braşoveni, vol. I, Sibiu, Ed. Agnos, 2020, p. 271-278.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.