CLOS, Peter (născut 29 iunie 1703, Brașov – mort 6 ianuaraie 1771, Brașov), teolog. Studiile şi le-a încheiat în oraşul natal (1723), apoi a plecat la Halle, unde din octombrie 1725 şi până în martie 1727 a urmat cursuri particulare în casa primarului Müller şi cea a prim preotului Grust din Beeskov. În decembrie 1728 se întoarce în oraşul natal, unde, începând cu ianuarie 1732, va fi învăţător la şcoala primară, iar mai târziu, în 1739, predicatorul emigranţilor care au fost strămutaţi din Karinthia la Brașov. În 1743 devine predicator la Biserica Neagră, în 1751 ajunge preot la Măieruş, iar din 1753 la Bod. Aici nu va rămâne mult timp, deoarece în acelaşi an este numit preot la Râşnov. În august 1757 se întoarce în oraşul cetate, fiind ales prim-preot la Biserica Neagră. Ajunge apoi decan al Capitlului din Ţara Bârsei, în 25 aprilie 1769, însă nu va îndeplini mult timp această demnitate, deoarece va suferi un accident cerebral chiar în timpul predicii din amvonul bisericii. A murit doi ani mai târziu, după o îndelungată suferinţă. În timpul activităţii sale preoţeşti a intrat în numeroase dispute cu autorităţile. În 1763, când Peter Clos era preot şi inspector al bisericii din Bartolomeu, între el şi Capitlul Braşovean a izbucnit un aprig conflict, primul având de partea sa şi oficialii Magistratului braşovean. Pentru rezolvarea acestei dispute a apelat şi la superintendentul Sinodului, însă conflictul nu s-a stins decât pe cale legală. Necazurile sale au culminat cu interogarea de către o comisie de cercetare, de acuzaţiile căreia s-a apărat strălucit. S-a manifestat cu mult curaj şi în timpul epidemiei de ciumă din 1756. A fost un simpatizant al mişcării religioase din Herrnhut (Germania), care susţinea idei pietiste şi de modernizare a bisericii evanghelice. Predicile sale au demonstrat o cultură bogată, nu numai teologică, Peter Clos fiind şi un bun cunoscător al limbilor clasice şi al ştiinţelor. S-a preocupat mult de educaţia religioasă a enoriaşilor, implicându-se şi în problemele şcolii. A construit între 1760-1766 o nouă capelă de rugăciuni în incinta Spitalului evanghelic din Brașov, în locul celei ce a fost distrusă în urma unui incendiu (1718) şi împreună cu Stephan Closius a iniţiat refacerea boltei Bisericii Negre, afectată de incendiul din 21 aprilie 1689. A lăsat prin testament 2.000 de florini, destinaţi unor burse pentru elevii şi studenţii săraci, dar şi pentru ajutorarea preoţilor cu posibilităţi materiale reduse. În calitate de predicator, a sprijinit tipărirea unei culegeri de cântări religioase din care răzbat ideile pietiste, culegere care are titlul Geistreiches Kronstädtisches Gesangbuch…, Kronstadt, 1751, 708 p. Este şi autorul lucrărilor Assertio brevis jurium Inspectoratus Coronensis (1765), păstrată în manuscris. Tot în manuscris ne-a rămas şi lucrarea Petri Clos Wahrhaftige Beschreibung seines bis ins Jahr 1771 fortdauerden sehr bedenklichen Lebenslaufes, 217 p. Fr. Schuller mai citează încă două lucrări: Unmaßgeblicher Entwurf eines Schwachen Versuchs von der Versorgung…, manuscris citat în Trausch-Netoliczka, Handscriften Bedenken Über das frei zu lassen anverlante (!) stille Beisetzen der Leichen wie auch über das Ausbreiten….
Referinţe: Trausch, Schriftellerslexikon, I, p. 220-223; Szinnyei, Magyar, II, p. 83-84; Meltz-Hermann, Das alte und neue Kronstadt, I, p. 374, 457, 460, 464, 471; Gross, J., Kronstädter Drucke, p. 131; Schuster, Irmgard, „Unmasgebliche Gedancken von Verbesserung der Schulen in Cronstadt entworffen Anno 1758″ [von Petrus Clos]. Ein Schulreformvorschlag aus Siebenbürgen aus dem 18. Jahrhundert, Zulassungsarbeit zur 1. Dienstprüfung, Pädagogische Hochschule Reutlingen, 1973; Schuller, Fr., Schriftsteller-Lexicon, IV, p. 73.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.