CLEMENS, Andreas (născut 26 februarie 1742, Sighişoara – mort 18 noiembrie 1815, Bod, județul Brașov), filolog, preot. A fost fiul aurarului Johan Clemens şi al Catharinei Barth. A început să înveţe abecedarul de la un văr al mamei, Daniel Müller. După plecarea acestuia în Germania, în 1748, a fost dat în grija preceptorului Stephan Helch, cu care va studia doi ani. După ce şi acesta a plecat în altă localitate (1749), va urma cursurile gimnaziului săsesc din Sighişoara, unde în 1750 îl găsim elev în clasa de latină (classis tertia). Aici a studiat timp de câţiva ani, până când a absolvit „Secunda Klasse”. În 1757 a fost trimis la contele Mathias Ferrati din ţinutul Trei Scaune, pentru a învăţa limba maghiară. Aici nu a rămas decât jumătate de an, deoarece a fost învinuit pe nedrept de furt, după care părinţii au plătit paguba pentru a nu se ajunge la proces, iar Andreas Clemens a părăsit casa contelui. În aprilie 1758 se întoarce la Sighişoara, unde îşi va continua studiile. În 1759, când a trebuit să se decidă ce profesie îşi alege, s-a confruntat cu mari dileme. Tatăl şi vărul său din Sibiu l-au îndemnat să studieze dreptul, cel din urmă promiţându-i şi un ajutor material, în timp ce mama sa şi primarul oraşului l-au sfătuit să urmeze teologia. Primarul a promis chiar că îi va asigura plata unei mese zilnice. Derutat, Andreas Clemens va cere şi sfatul altui văr din Brașov, student la teologie, care i-a sugerat să urmeze aceeaşi profesie, promiţându-i, la rândul său, ajutorul. Devine astfel, în 1760, elev al gimnaziului săsesc din Brașov. Atrăgându-şi simpatia colegilor, a fost ales pentru o perioadă, în 1762, „Adolescenten Rex”. Înzestrat cu o voce frumoasă, prestează şi serviciile de cântăreţ (cantor) al Şcolii (Schul-Cantationen) şi cel de cantor în biserica din Blumăna. Aici va primi uneori şi dreptul de a citi predica. Îşi îmbogăţeşte astfel cunoştinţele muzicale, dar mai ales îşi asigură întreţinerea din banii primiţi de la biserică şi de la gimnaziu, cărora li se adaugă şi fondurile obţinute din meditaţii. Întors la Sighişoara pentru a se consulta cu familia şi cu cei care îi oferiseră ajutor, în vederea profesiunii ce avea să şi-o aleagă, a fost îndemnat să-şi continue studiile la Brașovul. Notarul Johann Hiemesch i-a propus să devină meditatorul copiilor săi, în schimbul unei sume anuale, la care se adăuga masa şi casa în locuinţa aflată azi pe strada Mureşenilor numărul 11. Aici va rămâne timp de 23 de luni, din această perioadă datând şi primele lui scrieri. Sfătuit de colegul său de şcoală, Daniel Olescher, care studia la Universitatea din Tübingen, se hotărăşte să urmeze studiile superioare în acelaşi loc. Ajutat de J. Hiemesch, obţine foarte repede paşaportul şi la 3 septembrie 1769 părăseşte Brașovul, având şi recomandările rectorului Georg Draudt. Face un popas la Sighişoara, apoi ajunge la Tübingen, după o călătorie destul de scurtă (18 septembrie – 14 octombrie 1769). Ajuns aici, îi va solicita ajutorul baronului S. Brukenthal, iar acesta-i va trimite o sumă de bani doar în două săptămâni. Tânărul student, veşnic în căutare de bani, se angajează la profesorul Christian Heinrich Hiller (juris utriusque), care, rămas văduv şi bolnav, avea nevoie atât de ajutor personal, cât şi în gospodărie. Profesorul i-a permis continuarea studiilor, oferindu-i şi o cameră de studiu numai pentru el. După 9 luni găzduitorul său moare, lăsând prin testament o sumă impresionantă de 2.000 de florini pentru studenţii originari din Transilvania. Din aceştia, jumătate i-au revenit lui Andreas Clemens, el beneficiind astfel de o sumă anuală dublă faţă de ceilalţi. La 20 iunie 1772 a plecat spre Brașov, iar la 11 august 1772 a ajuns la Viena. Reîntors în ţară, se stabileşte la Brașov, unde în 1775 s-a căsătorit cu Anna-Maria, fiica aurarului Schnell. La 28 septembrie 1775 a primit o scrisoare de la comunitatea evanghelică din București, prin care i se aducea la cunoştinţă că preotul ambasadei Suediei din Constantinopol îi promite postul de preot ordinar dacă se va duce să predice acolo. Refuză însă oferta şi rămâne să predea la o şcoală din Brașov. La fel va refuza şi invitaţia de a se stabili acolo, adresată de familia sa şi de autorităţile oraşului Sighişoara în 1779. Din 1781 a fost numit lector la gimnaziul honterian din Brașov, iar din 24 mai 1789 i se oferă postul de Adjunctus Ministerii. În urma eliberării postului de preot din Rotbav, este ales să predice în această localitate. Nu va rămâne aici decât opt săptămâni, deoarece, începând cu 26 iulie 1789, este ales ca al cincilea predicator al „Ministeriului” din Brașov. În anul următor avansează ca al 4-lea predicator, iar în iunie 1794 îl găsim ca prim predicator al Ministeriului. În anul 1795 este ales cu majoritate de voturi preot la Bod, unde îşi va începe cariera la 4 iulie şi unde va rămâne până la moarte. Opera sa a fost valorificată postum, abia în anul 1821 fiindu-i tipărit dicţionarul român-german, cea dintâi lucrare de acest gen din secolul al XIX-lea (Mircea Seche), cunoscută sub titlul Kleines Walachisch-deutsch und deutsch walachisches Wörterbuch. Aceasta continua tradiţia lucrărilor lexicografice bilingve şi s-a bucurat de o mare circulaţie, probabil în cercurile şcolare şi didactice. Succesul său este confirmat de două ediţii noi din 1823 şi 1837, având 440 pagini, ceea ce l-a determinat pe Mircea Seche să considere dicţionarul „prima operă lexicografică din istoria lingvisticii româneşti care se reeditează”. Această lucrare, alături de cea a lui cu I. Molnar, a servit nevoilor didactice, traducătorilor, cititorilor transilvăneni în general, până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dată după care se va înregistra o adevărată explozie în acest domeniu. Existenţa ediţiei din 1821 a dicţionarului lui Andreas Clemens este pusă sub semnul îndoielii în bibliografia românească veche, însă lucrarea lui Andreas Clemens este descrisă de Andrei Veress în Bibliografia româno-ungară. În acelaşi an (1821), i-a apărut şi un manual de conversaţie în limba română pentru germani, sub titlul Walachische Sprachlehre für Deutsche, urmat de Ein kleines Wörterbuch (mic dicţionar). Acest tip de dicţionar anexă era frecvent în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi întâlnit încă din secolul anterior, însoţind diverse manuale, tratate şi traduceri de opere beletristice. Fiecare din cele două părţi ale lucrării sale cuprinde circa 5.000 de cuvinte titlu, lista fiind încărcată prin prezenţa numelor proprii şi a unor unităţi frazeologice sau construcţii gramaticale („va avea grijă”, „va ploua”, „vrednic de iubire” ş.a.). Interesant de semnalat este faptul că termenii româneşti sunt reproduşi nu numai cu caractere chirilice, ci şi latine, în ortografie latinizantă. Substantivele au indicate genul şi sunt menţionate şi unele forme gramaticale verbale, însă noutatea acestei lucrări o constituie organizarea materialului pe cuiburi lexicale, adică concentrarea sub un articol unic a cuvântului bază şi a derivatelor sale (ex: vinde, vândut, vânzătoriu). Din păcate, acest sistem apare mai mult accidental în această lucrare, renunţându-se la el pe parcurs. Lucrarea va fi depăşită în anul următor de cea a doctorului Ioan Molnar, care va număra peste 8.000 de cuvinte titlu. Ambele răspundeau cerinţelor de atunci, cu toate acestea sunt o realizare ştiinţifică modestă, având aspectul unor simple liste de termeni (M. Seche). Manualul de conversaţie a fost editat după moartea lui Andreas Clemens, de către ginerele său, predicatorul braşovean Georg Aesch. Istoricul Michael Kroner citează într-un articol o altă lucrare care i-ar aparţine lui Andreas Clemens, Gramatica română, editată pentru a doua oară la Buda, în 1836. Scria în prefaţa celei de-a doua ediţii a gramaticii sale româneşti apărute la 1836 la Buda: „Noua organizare a Principatelor Moldova şi Ţara Românească şi drept consecinţă necesitatea extinderii relaţiilor lor cu celelalte ţări europene, în special cu provinciile mărginaşe ale imperiului austriac, impun stringent înmulţirea mijloacelor pentru învăţătura limbii lor specifice”. Postum i-a fost editată şi lucrarea autobiografică cu caracter de cronică Aus dem Leben eines sächsischen Pfarrers vor hundert Jahren, apărută la Sibiu în 1892, aceasta conţinând numeroase referiri la viaţa sacrală a vremii sale. I-a rămas în manuscris un dicţionar român-german, maghiar şi latin. O stradă din Brașov îi poartă numele.
Opera: Kleines Walachisch-Deutsch und Deutsch-Walachisches Wörterbuch, Ofen 1822, Hermannstadt 1836, 440 p.; Wörterbuchlein, Deutsch und Wallachisches, Hermannstadt 1822, 184 p. + index; Walachische Sprachlehre für Deutsche. Nebst einem kleinen Walachisch-Deutsch und Deutsch-Walachischen Wörterbuche, Hermannstadt und Kronstadt, 1823, altă ediție la Ofen, 1836, 329 p.
Referinţe: Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, Kronstadt, 1838, nr. 4 şi 8; Kurz Magazin, I, 89; Trausch, Schriftsteller, vol. I, p. 217-218; Diaconovici, Enciclopedia, p. 860; Aus dem Leben eines sächsischen Pfarrers vor hundert Jahren, Sibiu, 1892, 21 p.; Aus den Aufzeichnungen des Pfarrers Andreas Clemens (1742-1805), în Korrespondenzblatt des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, 1893, p. 5-7, 52-55, 132-134, 161-167; Szinnyei, Magyar, vol. II, p. 80-81 [este citată şi lucrarea lui Petrik, Bibliographiája]; Schuller, Schriftsteller, vol. IV, p. 73; Veress, Andrei, Bibliografia română-ungară, II, București, 1931; BRV, III, fasc. III-VIII, București, 1936, p. 374; Predescu, Cugetarea, p. 201; Seche, Mircea, Schiţă de istorie a lexicografiei române, vol. I, p. 27-28, 35; Kroner, Michael, Predarea limbii române, în Astra, nr. 10, 1972, p. 18; Gabriel Ștrempel, Bibliografia Românească Modernă (1831 – 1918), vol. I, p. 721; Bahner, Werner, Zu den Anfängen der rumänischen Sprachwissenschaft, în Logos Semantikos I. Geschichte der Sprachphilosophie und der Sprachwissenschaft, hrsg. von Jürgen Trabant Berlin und Madrid, 1981, p. 401; Miron, Paul, Rumänische Lexikographie, în Wörterbücher. Dictionaries. Dictionnaires. Ein internationales Handbuch zur Lexikographie. Zweiter Teilband, hrsg. von Franz Josef Hausmann, Oskar Reichmann, Herbert Ernst Wiegand und Ladislav Zgusta, Berlin und New York, 1990, p. 1883; Hienz, Schriftsteller, vol. V, p. 363; Wagner, Christa, Wagner, Rolf, Der siebenbürgisch-sächsische Lehrer und Pfarrer Andreas Clemens 1742-1815, Ravensburg, 1996; Wagner, Rolf, Zur Biographie von Andreas Clemens, în Siebenbürgische Semesterblätter, Band 10, 1996, p. 106–107; Fata, Márta, Studenten aus Ungarn und Siebenbürgen an der Universität Tübingen, în Márta Fata u. a. (Hrsg.), Peregrinatio Hungarica, Wiesbaden, 2006, p. 248.
Fişă întocmită de Elvira Oros şi Daniel Nazare.